Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1751/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1751
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
******
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta - - împotriva sentinței nr. 1148 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte DGFP D și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: consilier juridic, pentru recurenta reclamanta - - și consilier juridic, pentru intimatele pârâte DGFP D și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamanta - -, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Arată că deși Tribunalul Dolja apreciat că, atât Agenția Națională a Contribuabili, cât și DGFP D au calitate procesuală pasivă, a pronunțat soluția raportându-se, în mod greșit, la Nota unilaterală nr. 5941/30.11.2004 emisă de către DGFP D prin care aceasta a refuzat compensarea sumei de 867.544.720 ROL reprezentând impozit pe salarii pentru un număr de 340 de persoane. Susține că prin adresele nr. 116/07.09.2005 și nr. 134/31.10.2005 adresate Agenției Naționale a Contribuabili a fost îndeplinită procedura legală privind restituirea/rambursarea sumelor de la bugetul de stat.
Consilier juridic, pentru intimatele pârâte DGFP D și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică.
Arată că recurenta reclamantă nu a atacat, conform prevederilor legale, răspunsul intimatei pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2644 din 7 martie 2007, Judecătoria Craiovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și fost respinsă acțiunea formulată împotriva acesteia de către reclamanta C, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP și s-a respins cererea având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate de stat și de sănătate, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinarea din data de 22 noiembrie 2006, ca fiind neîntemeiată și a fost admisă în parte cererea precizată la 26 octombrie 2006 și 14 februarie 2007, fiind obligată pârâta DGFP D să restituie reclamantei sau să compenseze cu obligații bugetare restante suma de 97543 lei, reprezentând impozit pe venitul din salarii, nedatorat.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei DGFP D la plata dobânzii pentru suma reprezentând impozitul pe venitul din salarii, ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta DGFP D, către reclamantă, la plata sumei de 3203 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit capitolului 2, punctul 4, din Anexa 1 a nr. 1899/22 decembrie 2004, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
S-a mai reținut incidența dispozițiilor art. 1 din nr. -, art. 6 lit. g) din OG nr. 7/ 2001, art. 992, 993 Cod Civil.
Împotriva sentinței au formulat apel reclamanta și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond în mod greșit admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D, cu privire la restituirea /compensarea sumei de 4129 lei, reprezentând contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate și a sumei de 6215 lei, reprezentând contribuția individuală la asigurările sociale de stat și dobânzile aferente acestei sume, soluție greșită în raport de dispozițiile art. 27 din nr.OG 86/2003.
În apelul său, pârâta criticat sentința, arătând că 1899 din 22 decembrie 2004, pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordarea a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, instituie o procedură specială, în speță nefiind aplicabile normele dreptului comun.
A mai arătat că, în mod greșit, instanța reținut că se poate face compensarea, întrucât sumele de bani pretinse de reclamantă fiind deja plătite către salariații disponibilizați, nu mai există obligația de restituire de către organul fiscal.
Apelanta/reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de către pârâta D, ambele apelante depunând la dosar concluzii scrise.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2007, tribunalul, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Judecătoriei Craiova de soluționare a litigiului dedus judecății și prin decizia civilă nr. 535 din 06.11.2007, a admis apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2644 din 07.03.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (număr în format vechi 9633/C/2006), a fost anulată sentința atacată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Dolj, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea intimatei la restituirea unor sume nedatorate bugetului de stat sau compensarea cu obligațiile bugetare restante ținând seama de dispozițiile art. 112, 113 alin. 1 lit. d, alin. 9 din nr.OG 92/2003, deci drepturile și obligațiile părților din proces decurgând din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor datorate bugetului de stat, raporturi reglementate de Codul d procedură fiscală.
Având în vedere obiectul contestației reclamantei care vizează tocmai refuzul intimatelor, adică al organului fiscal de a restitui sau compensa sumele nedatorate cu obligații bugetare restante, precum și natura raporturilor juridice fiscale dintre părți, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate coroborate cu prevederile art. 179 din OG92/2003 și dispozițiile Legii nr. 554/2004, instanța de control judiciar a calificat litigiul dedus judecății ca fiind de natura contenciosului administrativ și fiscal, fiind întemeiat pe raporturi juridice supuse normelor juridice de drept public, în concret, dispozițiile Nr.OG92/2003, ceea ce atrage competența de soluționare de instanța de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.
În termen legal, - C - a declarat recurs împotriva acestei decizii, considerând-o nelegală, deoarece în mod greșit s-a considerat că, în cauză, există raporturi fiscale, deși obiectul dedus judecății nu se încadrează în dispoz. art. 22 din OG 92/2003, iar sumele de bani trebuie restituite ca urmare a hotărârilor pronunțate în cauză, prin care s-a constatat că nu exista obligația plății lor către stat.
Prin Decizia nr. 127 din 06.02.2008, Curtea de Apel Craiovaa respins recursul declarat de reclamanta - C - și a reținut că investirea instanței s-a făcut pentru restituirea/ compensarea, cu obligații bugetare restante a sumelor de bani ce reprezintă impozitul pe venitul din salarii, contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate, contribuția individuală la asigurările sociale de stat, rețineri care au fost contestate de către salariați și pentru care s-au pronunțat hotărâri definitive și irevocabile, prin care s-a dispus restituirea acestui impozit și a contribuțiilor menționate, constatându-se că reținerea a fost nelegală. S-a invocat de reclamantă dispozițiile art. 116, alin. 5 și art. 120 alin. 1 și 2 din OG 92/2003, precum și dispozițiile art. 113, alin.1, lit. din OG 92/2003.
S-a mai reținut că din expunerea acțiunii de investire a instanței de judecată, chiar reclamanta a făcut trimitere la dispozițiile legii fiscale - Cod de pr. fiscală, invocându-o ca temei juridic al acțiunii sale.
În speță, raportul juridic este un raport juridic fiscal, deoarece sumele au fost reținute potrivit dispozițiilor Codului fiscal, veniturile din salarii fiind supuse impozitării, conform dispozițiilor art. 55 din Codul fiscal, iar sumele reținute au constituit, la momentul reținerii lor, obligații fiscale, în sensul Codului d e pr.fiscală.
Față de aceste dispoziții legale indicate, este evident că obiectul prezentei acțiuni îl constituie restituirea/compensarea obligațiilor fiscale achitate în mod necuvenit de către reclamantă, potrivit susținerii acesteia, situație care demonstrează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Codului d e pr. fiscală.
Astfel, Curtea a constat că, în mod legal, instanța de apel a stabilit că prezentei cauze nu i se aplică legea civilă, ci normele fiscale, ceea ce a dus la stabilirea altei competențe materiale în primă instanță, conform art. 2, lit. d Cod pr. civ. în favoarea tribunalului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului sub nr- și s-a dispus citarea părților.
Prin Încheierea de ședință din data de 02.04.2008, instanța a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Prin sentința nr.1148 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Dolja respins excepțiile invocate cu privire la calitatea procesuală pasivă, a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta -""-, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, atât Agenția Națională de Administrare Fiscală,cât și DGFP D au calitate procesuală pasivă, în raport de dispozițiile OG 86/2003 și HG 1171/26.09.2007.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a îndeplinit procedura specială prevăzută de art.175 și urm. din OG 92/2003 Cod pr.fiscală, întrucât nu a contestat nota unilaterală nr.5941 din 30 noiembrie 2004, ce i-a fost comunicată la data de 17 decembrie 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii, în raport de nota unilaterală nr.5941/30.11.2004, deoarece acțiunea a fost îndreptată împotriva ANAF și DGFP D (aceasta ca unitate subordonată ANAF), față de care a îndeplinit procedura legală privind restituirea/rambursarea sumelor de la bugetul de stat.
Astfel, prin adresele nr.116 din 7 2005 și nr.134 din 31 octombrie 2005, solicitat ANAF-ului să restituie sau să compenseze suma totală de 108.387 lei,reprezentând impozitul pe salarii pentru un număr de 381 peroane, contribuția asigurărilor sociale de stat pentru 41 de persoane și contribuția asigurărilor sociale de sănătate pentru 42 de persoane.
A precizat recurenta că, potrivit art.70 alin.1 din OG 92/2003 Cod pr.fiscală, pârâta avea obligația să răspundă solicitării sale în termen de 45 de zile, termen pe care aceasta nu l-a respectat.
Recursul este fondat.
Acțiunea introductivă vizează refuzul Direcției Generale a Finanțelor Publice D și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de a restitui sau compensa cu obligații bugetare restante reclamantei -" C"- suma de 163.680 lei RON, reprezentând impozit pe venituri din salarii, contribuția la asigurările sociale de sănătate și contribuția la asigurările sociale de stat.
Din actele depuse la dosar rezultă că în baza unei cereri înregistrate sub nr.65814/20.10.2004, reclamanta -" C"- a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice D să-i fie compensată suma de 867.544.720 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii, achitat în plus, cu alte obligații curente ale societății către stat.
În urma verificării cererii reclamantei, prin nota de constatare din 29.11.2004 (aflată la filele 26-27 dosar fond), DGFP Dac oncluzionat că solicitarea reclamantei privind compensarea impozitului achitat în plus cu alte obligații bugetare restante nu se poate efectua, deoarece persoanele disponibilizate au primit de două ori impozitul reținut, de la -" C"-- care a pus în executare hotărâri judecătorești rămase definitive și de la DGFP D- prin trezoreriile sale, ca urmare a regularizărilor efectuate după depunerea declarațiilor de venit global pe anul 2002, conform dispozițiilor OG 7/2001.
Ulterior, reclamanta prin alte adrese nr.116/07.09.2005 și respectiv 134/31.10.2005, a solicitat Direcției Generale de Administrare Contribuabili B restituirea sau compensarea aceleiași sume de 86.754 lei RON cu alte datorii bugetare (filele 31- 37 dosar nr.9633/C/2006), solicitare care a fost refuzată prin adresa nr.30985 din 27 ianuarie 2006,comunicată reclamantei la data de 02.02.2006, cu aceeași motivare mai sus arătată (fila 38 dosar nr.9633/C/2006).
Împotriva acestui refuz, reclamanta a formulat acțiune în instanță, cu privire la care tribunalul a apreciat că este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art.175 și următoarele din OG 22/2003, soluție care este eronată, față de procedura restituirii de sume reglementată de art.113 Cod pr.fiscală.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia, atât prin nota unilaterală nr.5941 din 30 noiembrie 2004 cât și prin adresa nr.30985 din27 ianuarie 2006.
De precizat este că reclamant a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că persoanele disponibilizate au primit de două ori impozitul reținut.
Rezultă ca reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.175 și următoarele Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, ori reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Față de considerentele expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă se va admite recursul, va fi casată sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta - - împotriva sentinței nr. 1148 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Judecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
