Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 185
Ședința publică din data de 03 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI cu sediul în B, nr. 48, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.1265 din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, nr. 2-8, Cod poștal -, Județ
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant personal, lipsind recurenta pârâtă Instituția prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, iar prin intermediul serviciului registratură s-a depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise din partea intimatului reclamant, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul reclamant arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză, iar Curtea luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant având cuvântul arată că soluția instanție de fond este legală și temeinică, apreciind că nu cunoaște valoarea exactă a prejudiciului adus de recurenta pârâtă, întrucât a fost în imposibilitatea de circula cu autoturismul în afara țării, nu a putut beneficia de RCA pe o perioada de 6 luni sau de 12 luni, astfel după fiecare înmatriculare provizorie, era nevoit să facă o asigurare provizorie de 30 de zile, neputând beneficia de de nici o facilitate acordată de firmele de asigurare.
Astfel în ceea ce privește vinovăția exclusivă a instituției prefectului, Curtea de Apel Ploiești printr-o decizie definitivă irevocabilă a decis că aceasta se face vinovată de crearea prejudiciului produs.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Depune la dosar cerere prin care solicită cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport generate de proces.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sub nr-, la data de 16.06.2009, reclamantul a chemat în judecată Instituția Prefectului Județului B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de daune în sumă de 350 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat faptul că a achiziționat prin licitație publică de la Ap.N un autoturism, că datorită faptului că funcționarii publici de la serviciul înmatriculări auto nu au cunoscut și nici nu s-au documentat cu privire la prevederile legale în domeniu a fost prejudiciat cu suma de 350 lei, ce reprezintă timpul pierdut cu cele trei înmatriculări provizorii, stresul și umilința la care a fost supus.
S-a mai arătat că așa cum rezultă și din sentința 351/19.02.2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 658/28.04.2009, atât Tribunalul Buzău cât și Curtea de Apel Ploiești au constatat și decis că funcționarii publici ai serviciului de înmatriculări auto nu au cunoscut prevederile legale, fiind astfel prejudiciat.
Potrivit dispozițiilor art. 115-118 Cod procedură civilă, Instituția Prefectului Județului Baf ormulat concluzii scrise prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată întrucât nu a fost formulată în cadrul cererii de chemare în judecare care a făcut obiectul dosarului nr. 4745/-, nu a fost probată cu elemente de natură să justifice pretenția și cuantumul acesteia și nu a demonstrat consecința morală a vătămării sale.
A mai arătat pârâta că din interpretarea textului art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, rezultă că aceste daune trebuie cerute prin aceeași acțiune a ambelor pretenții, cu scopul de a fi mai lesne apreciate și verificate și numai pe cale de excepție și anume în situația în care - la data promovării acțiunii având ca obiect restituirea de către Instituția Prefectului județului Bas umei de 214 lei, cheltuită în plus pentru înmatriculări provizorii ale unei autoutilitare cumpărare de la Ap.N -reclamantul nu cunoștea întinderea prejudiciului suferit, acesta putea promova o cerere separată privind daunele.
Prin sentința nr. 1265 din 03 noiembrie 2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului B, a obligat pârâta la 350 lei către reclamant cu titlu de daune, precum și la 4,5 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că printr-o cerere anterioară înregistrată sub nr. 1209 din 20.02.2009 la Judecătoria Buzău, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului B, pronunțarea unei sentințe prin care aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 214 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că suma solicitată reprezintă cheltuielile efectuate cu 3 înmatriculări provizorii a autoutilitarei 1307 cu număr de înmatriculare A 42764, cumpărată în baza facturii nr. - din 25.01.2007 a Ministerului Apărării Naționale, înmatriculările provizorii fiind necesare datorită refuzului pârâtei, respectiv a Serviciului de înmatriculări auto de a înmatricula definitiv autovehiculul achiziționat sub motivația că reclamantul trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare.
Prin sentința nr. 6750 din 26 noiembrie 2008 Judecătoriei Buzăua fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, iar prin sentința nr. 351 pronunțată în data de 19 februarie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția de netimbrare invocată de pârâta Instituția Prefectului județului B și a admis acțiunea în parte formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția prefectului Județului B, fiind obligată pârâta la plata sumei de 114 lei despăgubiri și a cheltuielilor de judecată în sumă de 28,3 lei către reclamant, reținând că apare ca nejustificat refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantului cu obiect înscriere în circulație a autocamionului 1307, A - 42764 și datorită acestui refuz reclamantul a fost obligat neîntemeiat să plătească două autorizații provizorii de circulație și numere provizorii în sumă de 114 lei.
Se reține prin sentință că cererea reclamantului prin a solicitat acordarea de daune în sumă de 350 lei, este întemeiată având în vedere că prin decizia nr. 658 din 28.04.2009 a Curții de Apel Ploiești prin care a rămas irevocabilă sentința nr. 351/19.02.2009 a Tribunalului Buzău, prin respingerea recursului declarat de Instituția Prefectului B, s-a constatat că neputându-se reține inexistența vinovăției în ceea ce o privește pe pârâtă nu poate fi nici exonerată de răspundere pentru prejudiciul creat din culpa sa prin nerezolvarea la timp a solicitării reclamantului și datorită refuzului pârâtei de a soluționa cererea reclamantului având obiect înscriere în circulație a autocamionului, acesta a fost obligat să solicite mai multe autorizații provizorii de circulație și numere provizorii,ceea ce a necesitat mai mult timp pentru rezolvarea acestei probleme din partea reclamantului.
Față de considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 1 și art. 18 alin. 5 din Legea 554/2004 instanța a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la 350 lei cu titlu de daune către reclamanta, precum și la 4,5 lei cheltuieli de judecată către același reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Instituția Prefectului Județului B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit a fost reținută culpa sa în soluționarea cererii intimatului reclamant, întrucât ea a dat dovadă de bună credință efectuând demersuri pentru soluționarea favorabilă a cererii recurentului, avându-se în vedere vidul legislativ existent, raportat la elementul de noutate ce l-a reprezentat înmatricularea unui autovehicul achiziționat de intimat de la Ministerul Apărării Naționale, pentru care s-a întocmit raportul nr. 47444/2.04.2007 și pentru care la momentul respectiv nu exista temeiul legal și procedural din punct de vedere fiscal, neexistând precizări ale Ministerului Finanțelor în acest sens prin direcțiile specializate ale acestuia, ceea ce a necesitat înmatriculări provizorii succesive.
Arată recurenta, că în momentul când s-au primit aceste precizări, cererea de înmatriculare a intimatului a fost soluționată cu celeritate și favorabil, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, întrucât hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și încălcarea greșită a legii, apreciind greșit că în temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, intimatul a suferit un prejudiciu și că recurenta nu poate fi exonerată de răspundere.
Prejudiciul la cere de face referire în sentință și care a fost acordat intimatului prin sentința nr. 351/19.02.2009, a Tribunalului Buzău, respectiv suma de 114 lei despăgubiri și cheltuieli de judecată de 28,3 lei a fost expediată intimatului prin mandat poștal, astfel că în mod greșit prima instanță obligă încă odată recurenta prin sentința recurată la plata sumei de 350 lei către intimat, deși din interpretarea dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale și doar în situația în care reclamantul nu cunoștea întinderea prejudiciului suferit acesta putea promova o cerere separată privind daunele, astfel că apare o dublă acoperire a prejudiciului, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, aceasta fiind nelegală.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
Intimatul reclamant cu actul înregistrat sub nr. 861/21.01.2010, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece prin tergiversarea înmatriculării autoturismului achiziționat de la Ap.N, de către recurentă, i s-a adus daune materiale acordate prin sentința nr. 351/19.02.2009 a Tribunalului Buzău cât și daune morale acordate prin sentința recurată și că susținerea recurentei că a existat un vid legislativ datorită provenienței autoturismului, nu este reală, fiind invocată de recurentă doar pentru a justifica tergiversarea înmatriculării.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Critica recurentei că în mod greșit s-a reținut culpa sa în nesoluționarea cererii intimatului reclamant cu privire la înmatricularea autoturismului achiziționat de acesta de la Ap. deoarece recurenta a făcut demersuri pentru soluționarea favorabilă a cererii, însă a fost împiedicată datorită vidului legislativ existent raportat la proveniența autoturismului, este nefondată.
Așa cum rezultă din decizia nr. 658/28.04.2009 a Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin care s-a respins recursul declarat de recurentă împotriva sentinței nr. 351/19.02.2009 a Tribunalului Buzău, se reține că din adresa DGFP B pentru înscrierea în circulație a autoturismului cumpărat de reclamant, această instituție precizează că nu se datorează taxa specială prevăzută de art. 2411Cod fiscal, astfel încât nu poate fi vorba de un vid legislativ, ci de necunoașterea dispozițiilor legale, considerente pentru care Curtea consideră că în mod nejustificat recurenta a tergiversat înmatricularea autoturismului achiziționat de intimatul reclamant.
În consecință, în mod corect și legal prima instanță a reținut că recurenta are culpă în nerezolvarea la timp a solicitării intimatului reclamant, astfel încât obligarea acesteia la plata sumei de 350 lei, cu titlu de daune, este legală și temeinică.
Critica recurentei că prin obligarea sa la plata daunelor de 350 lei prin sentința recurată, s-a acordat o dublă acoperire a prejudiciului și că aceasta ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză față de daunele acordate prin sentința nr. 351/2009 a Tribunalului Buzău, este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța în cazul admiterii cererii va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate.
Prin sentința nr. 351/2009 a Tribunalului Buzău, i-au fost acordate intimatului reclamant daune materiale constând în obligarea recurentei la plata sumei de 114 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu cele 3 înmatriculări provizorii a autoutilitarei marca 1307, A-42764, achiziționată de intimat de la Ap.N, iar prin sentința recurată i-au fost acordate intimatului daune morale în cuantum de 350 lei, pentru tergiversarea înmatriculării autoturismului, dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, prevăzând că pot fi acordate despăgubiri constând în daune morale cât și materiale cauzate, astfel încât nu există un dublu prejudiciu și aceasta nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză pentru intimat, faptul că intimatul a formulat două acțiuni distincte solicitând într-o acțiune daune materiale și alta daune morale, nu este nelegal, nimic nu împiedica intimatul să formuleze două acțiuni distincte, dispozițiile legale neinterzicând aceasta.
Pentru aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI cu sediul în B, nr. 48, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.1265 din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B,--8, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE/CMF - 4 ex./4.02.2010
dos.fond - - - Tribunal B
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena Duboșaru
