Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 198/CA

Ședința publică de la 24 martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc

JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache

Judecător - -

Grefier -

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe

recurenta - " I " -, cu sediul în I, Calea, nr.25, județul I, în contradictoriu cu intimatul GRUP ȘCOLAR, având ca obiect-pretenții, recurs împotriva sentinței numărul 3672/ca din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Iași.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic -, pentru recurenta C"T I A, și consilier juridic, pentru intimatul GRUP ȘCOLAR.

Procedura legal îndeplinită.

Se referă, de către grefier, că nu s-a făcut dovada timbrării cererii de recurs și că s-a depus la dosar întâmpinare, comunicată recurentei.

Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurentă și dovada achitării taxei de timbru, pusă în vedere recurentei prin citație.

Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru intimat.

Nemaifiind formulate cereri se acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic, pentru recurentă, pune concluzii de admitere a recursului pentru cele arătate în motivele de recurs.

Consilier juridic, pentru intimat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, avându-se în vedere prevederile art.1082 Cod civil, faptul că intimata, unitate școlară, nu are venituri proprii, este finanțată de primărie și neexecutarea este datorată întârzierii finanțării iar suma este modică.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 3672/CA/23 noiembrie 2007, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta " I" în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar " "

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârât pentru a fi obligat la plata sumei de 563,49 lei cu titlu de penalități, motivat de achitarea cu întârziere a contravalorii facturilor aferente lunilor aprilie și noiembrie 2004, emise în baza contractului nr. 1504/2003.

S-a mai reținut că, în conformitate cu nr.HG 538/2001,începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea și că această dispoziție a fost reluată prin art. 16 din nr.HG 2192/2004,cu aplicabilitate din anul 2005, că pârâta a probat că acoperirea cheltuielilor materiale se face exclusiv prin alocații de la bugetul local, că ea nu dispune de resurse financiare proprii și că în atare situație, pârâtul nu poate fi considerat de rea-credință, neexecutarea provenind dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată, concluzionând că neexecutarea la termen a obligației de plată a facturilor nr. 0351/30.04.2004 și nr. -/30.11.2004 a avut la bază o cauză străină și mai presus de voința părții, fapt ce impune aplicarea prevederilor art. 1082 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta " I" care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a apreciat că neprimirea de către pârât în mod repetat a alocațiilor bugetare necesare plății prețului prestațiilor de care a beneficiat nu poate constitui motiv de exonerare de răspundere, ignorând faptul că, conduita necorespunzătoare a beneficiarului prestației are repercusiuni negative asupra raporturilor juridice pe care ea le are cu propriii săi furnizori de materii prime, utilizate pentru obținerea produsului finit.

Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, apreciind că în mod justificat a reținut prima instanță faptul că a fost în imposibilitate de a executa, la termen și întocmai, obligațiile asumate prin contract, ordonatorul de credite alocându-i sume insuficiente și cu întârziere, ca urmare a neîndeplinirii planului de venituri din taxe și impozite.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:

Este necontestat faptul că reclamanta-recurentă are statut de comerciant și că între ea și pârât a intervenit un contract, având ca obiect furnizarea energiei termice.

Este de asemenea necontestat faptul că pârâtul a semnat fără obiecțiuni contractul și că, prin acesta și actele adiționale ulterioare, s-a obligat, în mod expres și fără rezerve, prin art. 16 lit. a), să achite integral și la termen facturile emise de furnizor, în cauză necontestându-se faptul că cele două facturi evocate în cuprinsul cererii introductive au fost decontate cu întârziere.

În cuprinsul contractului nu s-a prevăzut nici o condiționalitate a obligației de plată a prețului, de genul celor referitoare la mărimea și data asigurării resurselor financiare de către ordonatorul de credite, la art. 17 și art. 18 din contract prevăzându-se în mod explicit că pentru nerespectarea obligațiilor convenite partea în culpă datorează celeilalte părți penalități de întârziere.

În atare condiții, raportat la termenii contractului, care potrivit art. 969 și art. 970 Cod civil, se constituie în lege a părților, uneia din părțile contractante, în speță furnizorului, nu i se putea opune, pe parcursul executării convenției, acte și fapte străine părților contractante, respectiv conduita ordonatorului de credite, fiind răspunderea consumatorului de a-și gestiona resursele, de a reduce costurile, de a scurta perioada de decontare a facturilor emise pe numele său, de a respecta ordinea și prioritatea decontărilor și de a interveni pe lângă ordonatorul de credite pentru a asigura fluența finanțării.

Chiar și în cazul în care toate acestea ar fi fost îndeplinite, ceea ce nu s-a probat, și s-ar fi dovedit că alocațiile bugetare au fost insuficiente, nimic nu împiedica pe pârât să cheme în garanție pe ordonatorul de credite; obligația de a respecta disciplina contractuală, financiară și administrativă fiind egală atât pentru părțile contractante, cât și pentru autoritățile implicate în acțiunea de finanțare a unităților preuniversitare de învățământ de stat.

În mod greșit s-a făcut, de către prima instanță, aplicațiunea dispozițiilor art. 1082 Cod civil, întrucât problema subfinanțării învățământului preuniversitar nu este nici nouă și nici de neînlăturat, astfel că părțile că părțile puteau și trebuiau să-și adapteze conduita atât la plata încheierii contractului cât și pe parcursul executării acestuia, cu atât mai mult cu cât atât reclamanta, cât și pârâtul, sunt tutelate de autoritățile administrației publice locale, neputându-se invoca că subfinanțarea ar fi fost un eveniment neprevăzut și mai presus de voința părților implicate în gestiunea școlilor.

Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de reclamant, va modifica în tot hotărârea recurată și în fond va admite acțiunea, obligând pe pârât la plata penalităților de întârziere, în cuantumul solicitat, raportat la clauza penală convenită prin contractul încheiat cu reclamanta, care sancționează cu plata de penalități întârzierea înregistrată în decontarea prețului prestației contractate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul introdus de reclamanta " I" împotriva sentinței civile nr. 3672/CA din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.

În fond, admite acțiunea introdusă de reclamanta " I" în contradictoriu cu pârâtul Grupul Școlar " "

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 563,49 lei cu titlu de penalități de întârziere.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 80,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

Grefier,

Red. -

Tehnored.

Tribunalul Iași:,

26.03.2008

2 ex.-

Președinte:Dan Mircea Tăbâltoc
Judecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Iustinian Obreja Manolache

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Iasi