Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 200/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 200/CA/2010
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.1464/CA/2009 pronunțată la data de 07.08.2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea reclamantului recurent s-a depus la dosar originalul chitanței nr.502-4-0034 din 04.01.2010 reprezentând plata taxei judiciare de timbru în sumă de 336,52 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei.
Din partea reclamantului MUNICIPIUL prin PRIMAR s-a transmis prin fax la dosar o cerere prin care se solicită judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Reclamantul Municipiul reprezentat prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 4096 lei, reactualizată în raport de rata inflației, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru perioada 2003,2004,2005 și 2007, conform Contractului de concesiune nr. 66/20.06.1996, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între Consiliul Local al municipiului și pârât a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 66/20.06.1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 50 mp, amplasat în zona Straja,pe o durată de 50 de ani.
Pârâtul s-a obligat să achite anual o redevență de - lei, indexată anual cu rata inflației.
Pentru neachitarea redevenței în termen, părțile au prevăzut plata de penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
Întrucât pârâtul nu a achitat redevența la termen, astfel că au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 4096 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112-114 din Codul d e procedură civilă și art. 969,1073 Cod civil.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art.17 din Legea nr. 146/1997.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că nu poate fi obligat la plata de penalități de întârziere atât timp cât a plătit redevența.
Prin Sentința civilă nr.1464/CA/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul la plata sumei de 4096 lei reprezentând penalități de întârziere pe perioada 2003-2007.
S-a reținut în considerentele acestei hotărâri faptul că, prin Contractul de concesiune nr. 201/25.06.1996, Consiliul Local al municipiului a concesionat pârâtului un teren în suprafață de 50 mp, amplasat în zona Straja, pe o durată de 50 de ani, în schimbul obligației de a se achita anul o redevență de - lei, indexată anual cu rata inflației. Pentru neachitarea la termen a redevenței, părțile au prevăzut plata de penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii. Deoarece pârâtul nu a achitat redevența la termen pentru 2003-2007, reclamantul a calculat în sarcina pârâtului penalități de întârziere în sumă 4096 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul arată că deși se face vorbire că achitat în termen totuși se motivează că în perioada 2003-2007 acumulat penalități de întârziere. Se mai susține că în cauză nu este aplicabil termenul de prescripție de 5 ani ci termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1954, care s-a împlinit în cauză.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susținând că termenul de prescripție nu poate opera în cauză deoarece reclamantul a achitat redevența la datele și cu chitanțele menționate în cererea de chemare în judecată, astfel că acesta a fost întrerupt și a început să curgă un nou termen de prescripție.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a solicitat prin cerere penalități de întârziere pentru perioada 2003-2007,conform Contractului de concesiune nr. 66/20.06.1996.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 66/20.06.1996, plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract, întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente fiecărui trimestru este în data de 10 lunii următoare trimestrului respectiv, dată după care, potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Cât privește prescripția dreptului material la acțiune, se constată că atât redevența, cât și penalitățile de întârziere constituie creanțe ce decurg dintr-un act de drept administrativ și care se fac venit la bugetul local, astfel că procedura de colectare este reglementată de prevederile Codului d e procedură fiscală, fapt ce rezultă din prevederile art. 1 din OG nr.92/2003. Prin urmare, în materie de prescripție nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, ci cele ale 131 din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât pârâtul a depus acțiunea la data de 09.09.2008, iar prescripția pentru plata penalităților pentru achitarea cu întârziere a redevenței începe să curgă la data de 1 ianuarie a anului următor celui pentru acestea care se datorează, criticile recurentului sub acest aspect se constată a fi neîntemeiate.
Analizând actele de la dosar se constată că pârâtul a achitat cu întârziere redevența cuvenită pentru perioada 2003,2004,2005 și 2007, astfel că datorează penalități de întârziere calculate pentru perioada de 30 de zile prevăzută de art.9 din contract, începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează:
- anul 2003 - penalități în sumă de 88,20 lei,
- anul 2004 - penalități în sumă de 302,40 lei,
- anul 2005 - penalități în sumă de 331,20 lei,
- pentru anul 2007-penalități în sumă de 93,50 lei.
Instanța a apreciat că pârâtul datorează penalitățile stabilite doar pentru perioada de 30 de zile, deoarece potrivit art. 9 din contract, în cazul în care întârzierea în plată depășește 30 de zile, contractul urma a fi reziliat, astfel că pârâtul nu poate fi sancționat și obligat la plata penalităților pentru perioada ulterioară pentru care părțile au stabilit desființarea contractului, deoarece părțile sunt ținute la respectarea întocmai a clauzelor stabilite prin acordul de voință materializat în convenție.
Instanța va respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației, deoarece părțile au stabilit contractual doar penalități pentru întârziere în plata redevenței, iar acordarea atât a penalităților, cât și a devalorizării monedei naționale ar reprezenta o sancțiune excesivă aplicată pârâtului pentru întârziere în plata prețului concesiunii și care excede clauzelor contractuale.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr.1464/CA/2009 pronunțată la data de 07.08.2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003-2005 și 2007 calculate pentru perioada de 30 zile prev.de art.9 con contractul de concesiune nr.66/20.06.1996 începând cu cea de-a 11-a zi de la expirarea fiecărui trimestru:
- anul 2003 - trim.III - penalități în sumă de 88,20 lei;
- anul 2004 - trim.I-III - penalități în sumă de 302,40 lei;
- anul 2005 - trimI-III - penalități în sumă de 331,20 lei;
- anul 2007 - trim.II - penalități în sumă de 93,50 lei.
Respinge cererea reclamantului privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./4 ex./26.02.2010
Jud.fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
