Pretentii contencios administrativ si fiscal.

Comentarii

0

Dosar nr- - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

STINȚA NR. 258

Ședința publică din 27 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Ana Maria TurculețGrefier - -

Pe rolul instanței se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantulMunicipiul B - prin Primarcu sediul în B,- județul B, în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Județean Bcu sediul în B, nr. 1-3, județul

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2009, apoi pentru 20 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi 27 noiembrie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra acțiuni de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA la data de 5 septembrie 2007 și înregistrată sub nr-, reclamantul Municipiul B - prin primar a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean B, pentru a fi obligat la restituirea sumei de 1.060.000 lei RON și dobânzi aferente de 155.791 RON.

În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că suma de restituit, reprezintă contribuții plătite de ea pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pe perioada ianuarie 2005 iulie 2007, în conformitate cu nr.HG 457/2000 și în baza deciziei de impunere nr. 6532/13.06.2005 prin care pârâtul a stabilit contribuția sa în sumă de 820.710 lei pentru anul 2005.

A precizat că contribuția pentru anul 2006, a fost stabilită de pârât prin decizia nr. 1563 din 23.01.2006 la valoarea de 1.011.966,36 RON. Reclamantul a învederat însă, că decizia de impunere nr.6532/13.06.2005 prin care i-a fost stabilită contribuția la susținerea sistemului de protecție a copilului pe anul 2005 și în executarea căreia a plătit suma ce face obiectul acțiunii, a fost anulată prin decizia nr. 722 din 6.02.2007 pronunțată de . A precizat că și decizia de impunere nr. 1563/2006 privind contribuția pe anul 2006 a fosta anulată prin sentința nr. 274 din 11.12.2006 a Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială,contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 1625/20.03.2007 a ÎCCJ

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus hotărârea judecătorească de care a făcut vorbire (filele 6-16 dosar); ordinele de plată a sumei solicitate (filele 17-34), calculul foloaselor nerealizate aferent sumei achitate ( ilele 35 -37) și înscrisurile doveditoare a parcurgerii procedurii prealabile prev. de art . 720¹Cod procedură civilă (filele 38-40 dosar).

În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, precizând că reclamantul a efectuat plata sumei, ca urmare a pronunțării sentinței nr .333/2 1.09.2005 a Curții de APEL SUCEAVA definitivă și irevocabilă, care îl obligă la contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, pe anul 2005.

Cu referire la contribuția pentru anul 2006, a invocat decizia nr. 2673/24.05.2007.

Prin sentința nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVAa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză nu se poate vorbi despre o plată nedatorată, care să îl îndreptățească pe reclamant la restituirea sumelor achitate și dobânzi aferente, având în vedere că, pe lângă deciziile de impunere fiscală anulate în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești depuse de reclamant, contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a copilului pe anii 2005 și 2006, datorată de reclamant, s-a stabilit și prin alte decizii de impunere, care au fost menținute prin alte hotărâri judecătorești irevocabile, anexate la dosar de pârât, iar stingerea datoriei reclamantului s-a făcut în ordinea vechimii obligațiilor fiscale, după regula impusă de prevederile art. 115 din Codul fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 208 din 3 decembrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul Municipiul B, prin primar, prin care s-a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și a obligării Consiliului Județean B la restituirea sumei de 1.060.000 lei (RON), la plata dobânzilor aferente în sumă de 155.791 lei (RON) precum și la plata cheltuielilor de judecată.

A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, soluția fiind rezultatul unei interpretări eliptice și care nu ține cont de toate elementele cauzei. S-a observat că deși reține succesiunea hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate cauzele având ca obiect acțiunile Municipiului B pentru anularea dispozițiilor Președintelui Consiliului Județean și deciziilor de impunere ce aveau ca obiect sumele pretinse pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, Curtea de APEL SUCEAVA nu reține și nu se pronunță asupra unui aspect esențial, anume cel referitor la perioada de valabilitate a deciziilor de impunere emise succesiv de Consiliul Județean B pentru anul 2005, respectiv pentru anul 2006. În mod invariabil emitentul acestor acte administrative fiscale stabilea durata lor de valabilitate reiterând formularea "prezenta este valabilă până la modificarea numărului de copii, caz în care se va calcula contribuția datorată, începând cu luna următoare". Or, s-a arătat, în motivarea soluției, Curtea de APEL SUCEAVA reține doar cele două decizii de impunere ce au fost menținute de înalta Curte de Casație și Justiție (decizia de impunere nr.3271 din 15 martie 2005 pentru anul 2005, respectiv decizia de impunere nr.1563 din 23 ianuarie 2006 pentru anul 2006), ignorând deciziile de impunere ce au fost emise ulterior acestora și care au fost anulate irevocabil de către puterea judecătorească. Astfel, s-a evocat că pentru anul 2005, decizia de impunere nr.6532 din 13 iunie 2005 (care este ulterioară deciziei de impunere nr.3271 din 15 martie 2005) și a fost anulată irevocabil prin decizia nr.722 din 6 februarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, pentru anul 2006 deciziile de impunere nr. 10845 din 11 octombrie 2006, nr.11873 din 6 noiembrie 2006 și nr. 13297 din 7 decembrie 2006 (ulterioare deciziei de impunere nr.9773 din 8 septembrie 2006) au fost anulate irevocabil prin deciziile nr.2840 din 31 mai 2007 și nr.2557 din 17 mai 2007 ale înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și prin sentința civilă nr.52 din 26 martie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA, irevocabilă prin nerecurare.

S-a precizat de către recurent ca în perioada ianuarie 2005 - iulie 2006 Municipiul Baa chitat Consiliului Județean B suma de 1.060.000 lei reprezentând contribuția pentru susținerea sistemului de protecție a copilului conform nr.HG 457/2000 și parțial pentru anul 2006, și că prin decizia nr.722 din 6 februarie 2007 înalta Curte de Casație și Justiție a dispus exonerarea Municipiului B de la plata sumei de 820.710 lei reprezentând contribuția stabilită pentru întreg anul 2005 prin decizia de impunere nr.6532 din 13 iunie 2005 emisă de Consiliul Județean Or, pentru a proceda astfel, instanța supremă a reținut că "potrivit dispozițiilor Legii nr.272/2004, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, Consiliile locale nu au obligația de a contribui la susținerea sistemului de protecție a copilului, cheltuielile respective urmând a fi suportate numai de la bugetul județului". Prin aceeași decizie, s-a arătat, s-a constatat că "întrucât nr.HG457/2000 a fost emisă pentru executarea nr.OUG26/1997, act normativ abrogat expres prin Legea nr.272/2004, rezultă că hotărârea de guvern a fost abrogată implicit prin actul normativ de superior, Legea nr.272/2004". În consecință, începând cu data de 1 ianuarie 2005, obligația de plată a Municipiului B nu mai este prevăzută de lege. De aceea, din moment ce prin decizia nr.722 din 6 februarie 2007 s-a dispus exonerarea de la plata sumei de 820.710 lei, obligația de plată nu mai poate subzista în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțată anterior (decizia nr.1284 din 13 aprilie 2006), iar exonerarea de plată privind contribuția pentru întreg anul 2005, sumele achitate trebuie restituite integral.

Cât privește plățile din anul 2006 pentru care s-a solicitat restituirea, făcute până în luna iulie 2006, s-a evocat că decizia nr.2673 din 24 mai 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție nu produce nici un efect asupra dreptului de restituire din moment ce această hotărâre se referă la o decizie de impunere emisă ulterior plății, respectiv decizia de impunere nr.9773 din 8 septembrie 2006. Or, atât anterior pronunțării deciziei nr.2673 din 24 mai 2007 cât și ulterior înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul anulării deciziilor de impunere emise de Consiliul Județean prin deciziile nr. 1832/28 martie 2007, nr.1738 din 23 martie 2007, nr.1835 din 29 martie 2007, nr.1868 din 30 martie 2007, nr.2588 din 28 mai 2007, nr.2577/17 mai 2007 și nr.2840/31 mai 2007.

De asemenea, s-a subliniat că nu s-a ținut cont de sentința nr.52 din 26 martie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare prin care s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 în sumă de 1.039.740,65 lei și că de fapt și de drept decizia menționată a fost ultima emisă pe anul 2006 care cuprindea suma reală și efectivă pretinsă pe întreg anul 2006 de Consiliul Județean B și care a ținut cont de toate modificările intervenite în cursul anului 2006 cu privire la numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului.

Curtea de APEL SUCEAVAa tratat sumele înscrise în cele 10 decizii de impunere emise de Consiliul Județean B pe anul 2006 și care sunt nominalizate în situația anexată la dosarul instanței drept obligații distincte datorate pe întregul an 2006, adică o însumare a acestora, pe când realitatea nu este aceasta. Ca și în anul 2005, Consiliul Județean Bap rocedat la emiterea de decizii de impunere succesive pe tot parcursul anului 2006 respectiv când au intervenit modificări în plus sau minus cu privire la numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului în cursul anului 2006. Or, ținând cont de modul practic de emitere a deciziilor de impunere de către Consiliul Județean B pentru contribuția pretinsă de la Municipiul B pe anul 2006 rezultă fără echivoc că debitul stabilit de Consiliul Județean B pe anul 2006 este de 1.039.740, 65 lei și care se regăsește înscris în decizia de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 ce a fost anulat prin sentința Curții de APEL SUCEAVA nr.52 din 26 martie 2007 rămasă definitivă și irevocabilă, prin neexercitarea căii de atac. În aceste condiții, se poate trage concluzia că pentru anul 2006 Municipiul B nu datorează contribuție pentru susținerea sistemului de protecție a copilului iar suma de 560.000 lei achitată de Municipiul B și încasată necuvenit în anul 2006 de către Consiliul Județean B trebuie să fie restituită municipiului

Cu privire la ordinea stingerii datoriei, s-a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că stingerea datoriei reclamantului s-a făcut după regula imputației plăților, deci în ordinea vechimii obligației fiscale, potrivit art.115 din Codul d e procedură fiscală. Or, s-a arătat, s-a reținut de instanța supremă, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B (prin adresa nr. III/9803 din 2 noiembrie 2006), precum și de Curtea de APEL SUCEAVA că acest gen de creanță nu reprezintă o creanță fiscală nefăcând parte din bugetul consolidat al statului așa cum este definit acest buget de art.2 din Legea nr.500/2002 și nu urmează procedurile de executare silită potrivit Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală. Consiliul Județean B, s-a precizat, nu are calitatea de creditor fiscal pentru acest gen de contribuții, iar contribuțiile pentru susținerea sistemului de protecție a copilului nu sunt generate din raporturi fiscale așa cum sunt definite de Codul fiscal și de Codul d e procedură fiscală nu constituie venituri fiscale ale bugetului județean. Practica Consiliului Județean B de a emite decizii de impunere succesive determinate de modificările intervenite în numărul copiilor cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe parcursul anilor 2005 și 2006 este o procedură atipică de a aduce modificări la sumele pretinse inițial, în practica fiscală este consacrată ca drept procedură în acest gen de situații utilizarea deciziilor de impunere rectificativă.

În consecință, s-a constatat de recurent că ultima înștiințare de plată emisă pe anul 2005 sub nr. 1110 din 13 ianuarie 2006 în care este înscrisă suma de 573.146,20 lei reprezentând contribuția pretinsă pe anul 2005 a fost anulată prin decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.1663 din 21 martie 2007, iar suma de 1.039.740,65 lei pretinsă pe întregul an 2006 prin ultima decizie de impunere nr. 13297 din 7 decembrie 2006 a fost anulată prin sentința nr.52 din 26 martie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare. S-a concluzionat, astfel, că nu există temei legal pentru plata contribuției pretinse de Consiliul Județean B pe anii 2005 și 2006, impunându-se în consecință restituirea sumei de 1.060.000 lei încasată necuvenit precum și a folosului nerealizat în sumă de 155.791 lei, actualizate la data efectuării plății de către Consiliul Județean

înalta Curte de casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a admis, prin decizia nr. 3434 din 13 octombrie 2008, recursul declarat de reclamantul Municipiul B - prin primar și ca urmare a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei pronunțate de instanța de control judiciar s-au reținut următoarele:

Potrivit prevederilor art.261 alin.l punctul 5 din Codul d e procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.4 din Codul d e procedură civilă, care consacră principiul rolului activ al instanței de judecată, judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Tot astfel, în condițiile art.129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Aceștia vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În cauză, s-a constatat că, prin sentința recurată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile procedurale sus menționate și nu a procedat la o cercetare propriu-zisă a motivelor de fapt și de drept invocate prin acțiunea reclamantului, limitându-se numai a arăta - urmare luării în considerare nu a ansamblului și modului de succesiune în timp a hotărârilor judecătorești pronunțate între părți și care au vizat problematica existenței sau nu a obligației reclamantei de a participa la susținerea sistemului de protecție a copilului, ci numai a unor singulare decizii ale instanțelor - că decizia de impunere nr.6532 din 13 iunie 2005 vizând contribuția pe anul 2005 fost anulată prin decizia nr.722/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție dar că o altă decizie de impunere cu nr. 3271 din 25 martie 2005 privitoare la contribuția tot pe anul 2005 fost menținută irevocabil prin decizia nr. 1284 din 13 aprilie 2006 înaltei Curți de Casație și Justiție și că la fel se prezintă situația și în ceea ce privește contribuția pe anul 2006, unde decizia de impunere nr.1563 din 23 ianuarie 2006 fost anulată prin sentința civilă nr.274/2006 a Curții de APEL SUCEAVA, devenită irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia nr.1625 din 20 martie 2007 înaltei Curți de Casație și Justiție, în vreme ce o altă decizie de impunere pentru același an 2006, anume decizia de impunere nr.9773 din 8 septembrie 2006 fost menținută prin decizia nr.2673 din 24 mai 2007 înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cercetarea secvențială și nu integrală a împrejurărilor de fapt și de drept ale procesului prima instanță a conchis, tară suficiente temeiuri legale, că hotărârile depuse de părți nu au în esență un caracter contradictoriu. Este justă constatarea instanței de fond în sensul că hotărârile judecătorești intervenite între părți priveau decizii de impunere diferite emise cu privire la contribuția pe același an și că pârâtul a emis, de-a lungul timpului, decizii de impunere diferite pe același an, ori de câte ori interveneau schimbări în numărul persoanelor asistate, cu efect asupra valorii contribuției, dar pentru a preveni orice eroare privind aflarea adevărului în cauză, se impunea ca prima instanță, în raport de caracterul complex al soluțiilor prin care instanțele judecătorești, în mod irevocabil, prin mai multe decizii, au anulat sau, după caz, au menținut unele din deciziile de impunere emise de intimat corespunzător anilor 2005-2006, să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile și chiar să ordone din oficiu administrarea acestei probe, în cazul în care părțile se împotriveau, prin intermediul căreia să se lămurească împrejurarea dacă reclamanta recurentă este sau nu îndreptățită la restituirea sumelor solicitate prin acțiune, pretins plătite și nedatorate, precum și la restituirea dobânzilor aferente.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 30 decembrie 2008 sub nr-.

Având în vedere disp. art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, la prima zi de înfățișare s-a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize contabile, ambele părți fiind de acord cu admiterea acestei probe.

Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul desemnat în cauză, a fost depus la filele 52-81 dosar, iar răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtul Consiliul Județean B se află la filele 123 - 125 dosar.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele situații de fapt:

În perioada 2005 - 2006 pârâtul Consiliul Județean Bae mis mai multe decizii de impunere prin care a stabilit în sarcina reclamantului obligații bugetare de plată reprezentând subvenții pentru susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului conform nr.HG 457/2000.

Astfel, în anul 2005 au fost emise deciziile de impunere nr. 3271 din 15 martie 2005 și nr. 6532 din 13 iunie 2005.

În fiecare din deciziile de impunere emise s-a stabilit cu titlu estimativ cuantumul sumei datorate de către reclamantul Municipiul B cu titlu de subvenții conform nr.HG 457/2000 pentru întreaga perioadă a anului în curs, menționându-se expres în cuprinsul lor că sunt valabile până la modificarea numărului de copii ce necesită măsuri de protecție, urmând a se recalcula contribuția datorată, începând cu luna următoare acestei modificări.

În acest sens s-au emis de asemenea mai multe decizii în cursul anului 2006.

În raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză se reține că fiecare Decizie emisă de către Consiliul Județean B privind obligațiile bugetare de plată pentru copii cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe întreg anul 2005 nu reprezintă o altă sumă de plată ci o corectare a debitului datorat pentru tot anul 2005 raportat la numărul de copii.

Deciziile consecutive emise de către Consiliul Județean B privind obligațiile bugetare de plată pentru copii cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe parcursul anului 2006 nu pot fi tratate ca obligații distincte datorate.

Având în vedere că:

- prin decizia nr. 722 din 06.02.2007 înalta Curte de Casație și Justiție anulează Decizia de impunere nr. 6532 din 13.06.2005 și dispune exonerarea municipiului B de la plata sumei de 820.710 lei;

- potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004 care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2005, consiliile locale nu mai au obligația de a contribui la susținerea sistemului de protecție a copilului, cheltuielile respective urmând a fi suportate numai de la bugetul județului;

- dispozițiile Legii nr. 272/2004 colaborate cu Legea bugetului de stat pentru anul 2005 - Legea nr. 511/2004 care în anexa 11 menționează la capitolul B cheltuieli, la punctul 5 lit. g) pentru bugetele județelor, asistența socială-susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului;

- faptul că Decizia nr. 3271 din 15.03.2005 a fost valabilă până la modificarea numărului de copii, respectiv până la emiterea Deciziei nr. 6532/13.06.2005, expertul concluzionează că suma de 836.400 lei pretinsă de Consiliul Județean B prin Decizia nr. 3271 din 15.03.2005 reprezintă o sumă nedatorată de Municipiul

Ulterior deciziei de nr. 3271 din 15.03.2005 emise de către Consiliul Județean Baf ost emisă Decizia de impunere nr. 6532 din 13.06.2005.

Din expertizarea Deciziei de impunere nr. 6532 din 13.06.2005 emisă de Consiliul Județean B (anexa 6) expertul a constatat că aceasta reprezintă obligații bugetare de plată pentru copii cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe întreg anul 2005, în sumă de 820.710 lei.

Având în vedere că Decizia nr. 722 din 06.02.2007, înalta Curte de Casație și Justiție anulează Decizia de impunere nr. 6532 din 13.06.2005 și dispune exonerarea Municipiului B de la plata sumei de 820.710 lei, expertul concluzionează că nu există un debit restant pentru anul 2005 aferent obligației bugetare de plată pentru copii cuprinși în sistemul de protecție a copilului.

De asemenea, s-a constatat de către expert că deciziile succesive emise de către Consiliul Județean B privind obligațiile bugetare de plată pentru copii cuprinși în sistemul de protecție a copilului pe parcursul anului 2006 nu pot fi tratate ca obligații distincte datorate întrucât ele se referă la aceeași perioadă și aceleași obligații, ele fiind diferite datorită estimării numărului de copii pentru perioada rămasă de la data emiterii deciziei până la sfârșitul anului.

Având în vedere că prin Decizia nr. 2840 din 31.05.2007, înalta Curte de Casație și Justiție anulează Decizia de impunere nr. 10845 din 11.10.205 și dispune exonerarea municipiului B de la plata sumei de 1.041.941,56 lei și faptul că Decizia cu nr. 9773 din 08.09.2006 a fost valabilă până la modificarea numărului de copii, respectiv până la emiterea Deciziei nr. 0845/11.10.2006, expertul concluzionează că suma de 1.044.702,31 lei pretinsă de Consiliul Județean B prin Decizia nr. 9773 din 08.09.2006 reprezintă o sumă nedatorată de Municipiul B pe anul 2006.

Expertul a mai constatat și că sumele pentru care Consiliul Județean a emis Decizii de plată către Municipiul B privind susținerea sistemului de protecție a copilului sunt prinse eronat în Bugetul Local al Consiliului Județean B din punct de vedere contabil atât în anul 2005 cât și în anul 2006 întrucât nu există o asemenea categorie de venit conform Legii bugetului de stat pe anii 2005 - 2006.

Întrucât Consiliul Județean B:

- nu a pus în executare Decizia nr. 1746 din 24.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru recuperarea sumelor datorate aferente perioadei 2001 - 2004 iar înalta Curte nici nu a obligat reclamantul la plată;

- nu există emis nici un titlu de creanță pentru sumele înregistrate doar în Contabilitatea Consiliului Județean B ca datorate de către Municipiul B pentru perioada 2001-2004 pentru susținerea sistemului de protecție a copilului;

- luând în considerare art. 112 alin. 1 lit.a) din Codul d e Procedură Fiscală ce menționează că sumele plătite fără existența unui titlu de creanță se restituie;

- suma ce se pretinde de către Consiliul Județean B aferentă perioadei 2001 - 2004 pentru susținerea sistemului de protecție a copilului conform . de plată nr. 2334 emise în data de 17.02.2005 este compusă din 623.971,9 lei debit și 776.373,5 lei dobânzi și penalități, calcul ce prin emiterea unui titlu de creanță poate fi contestat de contribuabil conform Codului d e Procedură Fiscală;

- faptul că Înștiințarea de plată nr. 2334 din data de 17.02.2005 nu reprezintă un titlu de creanță conform Codului d e Procedură Fiscală, art. 137 valabil în anul 2005, ea fiind doar un act premergător executării silite;

- faptul că Dispoziția nr. 67/27.04.2005 emisă de Consiliul Județean B deși este un act administrativ fiscal conform art. 42 Cod de procedură fiscală, nu întrunește în totalitate condițiile prevăzute la art. 84 pentru a putea fi asimilată unei decizii de impunere;

- faptul că nu se poate opera o compensare fără a da mai întâi dreptul contribuabilului de a se apăra, de a contesta debitul cât și majorările calculate, contestație ce nu se poate face de către contribuabil fără existența unui titlu de creanță, expertul consideră că sumele achitate în perioada 2005 - 2006 de către Municipiul B trebuie restituite și nu se pot compensa cu sumele înregistrate în anul 2004 în contabilitatea Consiliului Județean B deoarece lipsește titlul de creanță emis.

În opinia expertului deoarece nu există un titlu de creanță pentru perioada 2001 - 2004, sumele aferente acestei perioade nu pot fi considerate restante, iar suma de 1.060.000 lei ar trebui restituită.

Din expertiza documentelor financiar - contabile puse la dispoziție de către Consiliul Județean B expertul a constatat următoarele:

- în evidența contabilă sunt înregistrate sume de încasat de la Municipiul B pentru perioada 2001 - 2004. Aceste diferențe de plată pentru perioada 2001-2004 au fost înregistrate în contabilitate mult mai târziu, respectiv în iunie-iulie 2004 la solicitarea Curții de Conturi în urma controlului efectuat și nu în urma emiterii unei decizii de impunere. În opinia expertului deoarece nu există un titlu de creanță pentru aceste sume, ele nu se pot stinge din sumele achitate în plus față de data scadentă în anul 2005;

- în evidența contabilă pe anul 2005 sunt înregistrate sume de încasat în valoare de 798.440 lei. În momentul achitării de către Municipiul Bau nor sume mai mari decât cele repartizate lunar, Consiliul Județean B le-a considerat eronat ca fiind sume achitate în plus pentru anul 2005 și le-a repartizat pentru stingerea datoriilor din anii anteriori (2001 - 2004) pe care le aveau înregistrate în contabilitate. În opinia expertului această repartizare a plăților este eronată deoarece fără existența unui titlu de creanță aferent datoriilor din perioada 2001 - 2004, nu se pot face compensări din anii anteriori. Astfel, deși Municipiul Baa chitat suma de 500.000 lei în cursul anului 2005 pentru datoriile din an, Consiliul Județean Bar epartizat la plată în anul 2005 doar suma de 274.910 lei debit și suma de 2.903,67 lei reprezentând dobânzi și penalități iar diferența de 222.186,33 lei a repartizat-o eronat pentru a stinge datoriile din anii anteriori;

- în evidența contabilă din anul 2006 sunt înregistrate sume de încasat în valoare de 1.039.740,65 lei. În momentul achitării de către Municipiul Bau nor sume mai mari decât cele repartizate lunar, Consiliul Județean B le-a considerat eronat ca fiind sume achitate în plus pentru anul 2006 și le-a repartizat pentru stingerea datoriilor din anii anteriori (2001-2005) pe care le aveau înregistrate în contabilitate. În opinia expertului această repartizare a plăților este eronată deoarece fără existența unui titlu de creanță aferent datoriilor din perioada 2001 - 2004, nu se pot face compensări din anii anteriori. Astfel, deși Municipiul Baa chitat suma de 560.000 lei în cursul anului 2006 pentru datoriile din an, Consiliul Județean Bar epartizat la plata eronat această sumă stingând cu ea datoriile din anii anteriori;

- în evidența contabilă din anul 2007 nu mai apar înregistrări contabile de modificare a sumei de încasat.

În concluzie, în opinia expertului Consiliul Județean B nu a respectat prevederile legale privind imputația plății și nu a respectat ordinea stingerii datoriilor prevăzută în Codul d e procedură fiscală ce menționează la art. 110 alin. 2 lit. b) faptul că prioritate la stingerea obligațiilor o au obligațiile fiscale cu termene de plată în anul curent iar conform art. 112 alin. 1 lit. a) sumele plătite fără existența unui titlu de creanță se pot restitui la cererea debitorului.

Instanța consideră că reclamantul a făcut astfel dovada faptului că nu datorează contribuțiile pentru susținerea sistemului de protecție a copilului, în condițiile în care deciziile de plată emise de către pârât au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nu operează nici compensarea invocată de către pârât, nefiind formulată o cerere reconvențională în acest sens.

Față de cele reținute mai sus, cererea apare ca fiind întemeiată și va fi admisă.

Se va face de asemenea aplicarea disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind obligat pârâtul care a căzut în pretenții, să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 27.142,10 lei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘT E:

Admite cererea formulată de reclamantulMunicipiul B - prin Primarcu sediul în B,- județul B, în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Județean Bcu sediul în B, nr. 1-3, județul

Obligă pârâtul să îi restituie reclamantului suma de 1.060.000 lei achitată cu titlu de subvenții pentru susținerea sistemului de protecție a drepturilor copilului și să-i plătească de asemenea dobânda legală aferentă, în cuantum de 323.465,31 lei până la data de 30 aprilie 2009, și în continuare, până la data restituirii efective a sumei de 1.060.000 lei.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 27.142,10 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2009.

Președinte, Grefier,

Red.

Tehnored.

Președinte:Ana Maria Turculeț
Judecători:Ana Maria Turculeț

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: