Pretentii contencios administrativ si fiscal.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.01.2010
ORDONANȚA CIVILĂ NR.90
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta "V & L " în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B ȘI DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, având ca obiect ordonanță de plată - nr.OUG119/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională Sanitar veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Reprezentantul reclamantei pune concluzii de respingere a ambelor excepții.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, la 04.11.2009, creditoarea "V & L " a chemat în judecată pe debitoarea Agenția Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B reprezentată prin Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, pentru a fi obligată la achitarea sumei de 36.543 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru identificare și crotalizare animale, în luna septembrie 2008, într-un termen ce va fi stabilit de instanță, precum și la plata dobânzii legale de la data scadenței obligației de plată (stabilită prin contract la 60 de zile de la depunerea facturii) și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că antecesorul reclamantei, dr., a încheiat contractul de concesiune nr.46/15.05.2001 cu Ministerul Alimentației și Pădurilor, contrasemnat de Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, iar ulterior a semnat cu aceiași reprezentanți ai pârâtei Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T actele adiționale nr. 3/15.09.2006 și nr.4/31.12.2006, prin care s-a convenit prestarea unor servicii de identificare și crotalizare animale în circumscripția Sanitar Veterinară. Prin actul adițional nr.2/08.09.2008, la același contract de concesiune, s-a convenit ca reclamanta să se substituie în drepturile fostului cabinet veterinar al dr..
După prestarea serviciilor astfel convenite, confirmate de către reprezentanții Direcției Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, reclamanta a emis factura pentru încasarea contravalorii lor, cu numărul -/07.10.2008, pentru suma de 36.543 lei, care nu a fost achitată de către Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Reclamantul susține că este titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile pentru suma menționată, dat fiind că în art. IV din actul adițional nr. 3/15.09.2006, s-a stabilit că plata serviciilor se va realiza în maxim 60 de zile de la data depunerii la sediul Direcției Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tad ocumentelor justificative și a facturii fiscale emise în ultima zi a fiecărei luni, că pârâta menționată și-a însușit facturile emise, semnându-le prin reprezentanții săi, precum și înregistrându-le sub semnătură și ștampilă. Se mai menționează că reclamantul a achitat, la scadență obligațiile de plată a impozitului pe profit, pentru întreaga sumă datorată de pârâtă.
La termenul de judecată din 08.01.2010, reclamanta prin reprezentant a precizat că denumirea actuală a pârâtei de 1 chemate în judecată este Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tai nvocat excepția de necompetentă materială a Tribunalului în soluționarea cauzei, cu motivarea că în speță se tinde la executarea unui act emis de un organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel încât competentă material ar fi Curtea de Apel, raportat la dispozițiile art.5 alin.1 din nr.OUG119/2007, art. 3 pct.1 Cod procedură civilă și art.1 alin.1 din nr.HG130/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Sanitar - Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia.
A mai fost invocată excepția de prematuritate/inadmisibilitate a acțiunii, dat fiind că reclamanta nu a înțeles să îndeplinească procedura prealabilă acțiunii în contencios administrativ, precum și excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, cu motivarea că aceasta nu a fost semnată de către reclamantă. Pe fond, s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii, cu motivarea că pârâtei nu i-au fost alocate fondurile necesare pentru plata serviciilor prestate în baza contractelor de concesiune pentru activitățile sanitar veterinare de interes național, desfășurate în baza nr.OG42/2004, aceasta fiind pusă în imposibilitate de a achita sumele înscrise în facturile emise de reclamant, având în vedere dispozițiile imperative ale art.14 alin. 3 și art. 52 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, prin care se interzice angajarea cheltuielilor din fonduri publice pentru care nu au fost alocate corespunzător fonduri.
La rândul său, a depus la dosar întâmpinare și Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că, potrivit art.15 alin.1 din nr.OG42/2004, direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a Municipiului B pot angaja personal sanitar veterinar propriu sau pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legii, că, în speță contractele de care se prevalează reclamantul au fost încheiate de către Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T, fiind schimbat, în baza unor modificări legislative succesive, concedentul, ca fiind Agenția Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, prin Direcția Județeană, actualmente art. II din Legea nr.127/2005 privind aprobarea nr.OUG88/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, stabilind că în toate contractele de concesiune deja încheiate la data intrării în vigoare a legii, devine concedent agenția, prin intermediul direcțiilor județene.
Pârâta conchide că toate contractele de concesiune se derulează prin direcțiile județene, care sunt unități cu personalitate juridică, astfel încât nu îi revine acesteia calitatea procesuală pasivă în cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit susținerilor reclamantului, Direcția Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Tas emnat toate actele adiționale și facturile pentru care se pretinde plata.
Pe fond se solicită respingerea cererii, cu motivarea că în procedura reglementată de nr.OUG119/2007, pot fi emise somații de plată doar pentru creanțe necontestate, ceea ce nu este cazul în speță.
La termenul de judecată din 08.01.2010, reprezentanta pârâtei Direcția Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Tad eclarat că nu mai înțelege să susțină excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată.
La același termen de judecată, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, excepția de inadmisibilitate/prematuritate a cererii și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, invocate prin întâmpinare de către pârâte. Raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul Timișa soluționat mai întâi excepția referitoare la competența materială de soluționare a cauzei, dat fiind că admiterea sa ar fi făcut de prisos cercetarea celei vizând inadmisibilitatea pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și cea privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Prin sentința civilă nr.30/8.01.2010, Tribunalul Timișa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal, reținând sub aspectul competenței următoarele:
Potrivit art.2 din Legea nr.127/2005 privind aprobarea nr.OUG88/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG42/2004 privind organizarea activității sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor, "Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a Municipiului B, concesionează activitățile sanitare veterinare cuprinse în anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.446/1999 privind aprobarea concesionării unor activități sanitare veterinare publice de interes național și a unor bunuri proprietate publică a statului, cu modificările ulterioare", astfel încât trebuie apreciat că are calitatea de concedent în cauză, în contractul spre a cărui executare se tinde prin promovarea cererii de față, Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, iar nu Direcția Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor T, care figurează doar în calitate de reprezentant.
Conform art.5 alin.3 din nr.OG119/2007, "cererea privind creanța de plată a prețului rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanța de contencios administrativ competentă", respectiv cea desemnată prin art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.1 Cod procedură civilă, în speță, Curtea de Apel Timișoara.
În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că în cauză se tinde la executarea unui act încheiat de un organ de specialitate al administrației publice centrale (Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B), desemnat ca unic concedent al activităților sanitar - veterinare de interes național, prin Legea nr.127/2005. Așadar, deși Direcția Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor T, ca unitate cu personalitate juridică inclusă în structura acesteia, conform anexei nr. 2 la HG nr.130/2006 privind organizarea și funcționarea, are personalitate juridică și se încadrează astfel în definiția dată noțiunii de "autoritate contractantă" prin art.1 pct.2 lit. b) din nr.OUG119/2007, atâta timp cât legea însăși desemnează în calitate de concedent pe pârâta de 1, încheierea contractelor de concesiune prin direcțiile județene semnificând doar atribuirea calității de mandatar pe seama acestora prin efectul legii.
Din acest punct de vedere, instanța a apreciat irelevant faptul că pârâta Direcția Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Taf ost desemnată prin actul adițional la contractul de concesiune, încheiat pentru concesionarea serviciilor de crotalizare animale, cu nr.3/15.09.2006, ca plătitor al sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor de interes public prestate de către reclamantă, precum și faptul că aceasta a vizat documentele justificative pentru efectuarea plății, înregistrându-le, căci toate aceste operațiuni se analizează ca acțiuni realizate în executarea aceluiași contract de concesiune, fiind în mod firesc realizate în numele și pe seama pârâtei de 1 de către Direcție, în calitatea sa de reprezentant desemnat prin lege. În alți termeni, Direcția apare îndreptățită a realiza operațiunile menționate în calitatea sa de mandatar legal desemnat al Autorității Naționale Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, tocmai în executarea contractului de concesiune, efectele juridice ale acestor operațiuni producându-se însă tot între concedentul unic stabilit prin Legea nr.127/2005 și reclamantă, ca părți contractante, iar nicidecum față de mandatar.
De asemenea, instanța a luat act că prin sentința civilă nr.402/25.11.2009 a Curții de Apel Timișoara, dată în dosar nr-, a fost respinsă excepția de necompetență materială a menționatei instanțe, în soluționarea unei cauze similare, din considerentele acesteia putându-se deduce că s-a avut în vedere calitatea de concedent (parte contractantă) a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor B, autoritate publică centrală.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.01.2010, iar la termenul de judecată din 15.02.2010, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesual pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, iar în analiza acestor excepții ținând cont și de dispozițiile art.137 aliniatul 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea procedurii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T prin întâmpinarea depusă la dosar se observă că această pârâtă și-a motivat excepția pe dispozițiile art.7 aliniatul 6 litera c) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora plângerea prealabilă în cazul acțiunilor ce au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură fiind aplicabile și mod corespunzător, iar în speță s-a susținut că reclamantul nu a făcut dovada procedurii prealabile.
Instanța nu va reține susținerile pârâtei întrucât deși în speță este vorba despre un litigiu rezultat din neexecutarea unui contract administrativ iar potrivit prevederilor generale cuprinse la art.7 aliniatul 1 și 6 din Legea nr. 554/2004 și în cazul acțiunilor având ca obiect contracte administrative, este obligatorie procedura prealabilă ce se manifestă în acest caz în forma concilierii prevăzute de Codul d e procedură civilă pentru litigiile comerciale, aceste dispoziții generale nu sunt aplicabile în speță, întrucât nr.OUG119/2007 cuprinde dispozițiile speciale derogatorii la art.5 aliniatul 2 unde se arată expres faptul că în cazul litigiilor privitoare la obligații de plată rezultând din contracte comerciale, nu este necesară parcurgerea în prealabil a etapei concilierii directe prevăzută de art.7201Cod procedură civilă.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu cele cuprinse la aliniatul 3 ale aceluiași articol unde se menționează că în cazul contractelor de achiziție publică, de concesiune lucrări publice sau de servicii, cererea privind creanța de plată a prețului se va depune la instanța de contencios administrativ competentă care va aplica pentru soluționarea cauzei prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență, rezultând astfel faptul că în cadrul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile nr.OUG119/2007 se aplică direct procedura prevăzută de acest act normativ iar nu dispozițiile cu caracter general cuprinse la art.7 din Legea nr.554/2004, astfel încât instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasivă a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, se observă că această pârâtă și-a fundamentat excepția pe considerentul că în fapt contractul de concesiune nr.4715.05.2001 a fost modificat prin actul adițional nr.3/2008 în sensul modificării părților contractante respectiv părți în contractul de concesiune au devenit prin T în calitate de concedent, rezultând că aceste contracte de concesiune se derulează prin direcțiile sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor județene care reprezintă unități cu personalitate juridică având astfel calitate procesuală.
Instanța va respinge și excepția lipsei calității procesual pasive astfel invocată întrucât în cuprinsul contractului de concesionare nr.47/15.05.2001 și a actelor adiționale ulterioare rezultă că în speță calitatea de concedent o are B și chiar dacă această calitate o exercită prin intermediul T, acest aspect nu este de natură a conduce la concluzia potrivit căreia A nu are calitate procesual pasivă întrucât această autoritate este desemnată ca unic concedent al activităților sanitar veterinară prin Legea nr. 127/2005 așa cum în mod corect a reținut și prima instanță iar faptul că își îndeplinește obligațiile de concedent prin unitățile teritoriale cu personalitate juridică, nu prezintă relevanță în speță întrucât direcțiile județene au doar calitate de mandatar în raport cu pârâta ABi ar calitatea procesual pasivă se determină în persoana concedentului iar nu a mandatarului acestuia.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introductivă creditoarea "V & L " a solicitat obligarea B și T la plata sumei de 36.543,00 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare și crotalizare animale pe luna septembrie 2008 cu dobânda legală aferentă între data scadenței obligației de plată și data plății efective iar din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 15.05.2001 sub nr.46 fost încheiat contractul de concesiune între Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în calitate de concedent și medicul veterinar în calitate ce concesionar, pentru realizarea activităților sanitar veterinare de interes public național prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenirea transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului. Prin actul adițional nr.2/8.09.2008 au fost modificate părțile contractante în sensul că a fost desemnată în calitate de concedent pârâta A prin T iar calitate de concesionar reclamanta "V & L " Prin actul adițional nr.3 încheiat la 15.09.2006 s-au completat clauzele contractului de concesiune care reglementau obiectul acestuia stabilindu-se în sarcina concesionarului efectuarea activității de identificare a animalelor din speciile bovine, ovine, caprine și suine și aplicarea crotalilor la animalele astfel identificate, stabilindu-se totodată obligația concedentului A prin T de a plăti concesionarului prețul stabilit la termenele menționate iar conform art. IV plata activităților reprezentând obiectul acestui act adițional se va realiza în maxim 60 de zile de la data depunerii facturii fiscale emise de concesionar în ultima zi a fiecărei luni precum și a documentelor ce atestă numărul de animale identificate, crotaliate și înregistrate în Baza națională de date.
În urma activității desfășurate conform contractului anterior menționat reclamanta a depus la. T decontul justificativ pe luna septembrie 2008 însoțit de factura fiscală nr.7/07.10.2008 pentru suma de 36.543,00 lei, documente ce au fost însușite de pârâta T prin aplicarea ștampilelor corespunzătoare, astfel încât Curtea constată că pârâta Taa cceptat factura astfel emisă prin semnarea și ștampilarea de către reprezentanții săi legali.
În speță, instanța reține astfel că sunt îndeplinite condițiile, de admisibilitate prevăzute de G nr.119/2007 care se aplică conform art.2 aliniatul 1 creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani rezultând dintr-un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii (în speță fiind vorba despre un contract de concesiune servicii publice).
Pentru a reține incidența dispozițiilor art.10 aliniatul 2 și 3 din nr.OUG 119/2007 pentru emiterea ordonanței de plată, Curtea reține că este îndeplinită condiția creanței certe, lichide și exigibile, certitudinea creanței rezultând din contractul intervenit între părți și obligația de plată stipulată la art. IV din actul adițional nr.3 încheiat la 15.09.2006 precum și din acceptarea facturii fiscale emise în cauză de către debitoare, prin semnarea și ștampilarea acesteia de către reprezentantul legal.
Creanța este și lichidă întrucât cuantumul acestei este determinat prin factura fiscală nr.7/07.10.2008 și decontul justificativ pe luna septembrie 2008 și totodată este și exigibilă întrucât la data introducerii acțiunii expirase scadența de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute anterior și văzând și dispozițiile art.10 aliniatul 2 și 3 precum și art.13 aliniatul 1 din nr.OUG 119/2007 instanța va admite cererea formulată de reclamanta "V & L " în contradictoriu cu pârâtele B și T și în consecință va obliga pârâtele să achite reclamantei suma de 36.543,00 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare și crotalizare animale pe luna septembrie 2008, sumă la care se va calcula dobânda legală de la data scadenței facturii până la plata efectivă, obligația urmând a fi executată în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe de plată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea reclamantei,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta "V & L " în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B și Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T și în consecință:
Obligă pârâtele să achite reclamantei suma de 36.543 lei reprezentând contravaloarea prestării serviciilor de identificare și crotalizare animale pe luna septembrie 2008, sumă la care se va calcula dobânda legală de la data scadenței facturii până la plata efectivă, în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei Ordonanțe de plată.
Cu drept pentru debitor de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/04.03.2010
TEHNORED:/04.03.2010
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamant - "V & L ", - nr.1001, jud.
- pârât 1 - AGENȚIA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B, - B,- B, Sector 2
- pârât 2 - DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, - T,-, jud.
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
