Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2025/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2025
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 1279 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamanta intimată, lipsă fiind recurenta și pârâții intimați Administrația Finanțelor Publice a Municipiului S și Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - prin Instituția Prefectului jud.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active recurentei DGFP S, având în vedere că acesta nu a avut calitatea de pârâtă la fond.
Reclamanta intimată lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe sub nr- din data de 06.05.2009, reclamanta chemat în judecată pârâții a Municipiului S și Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule prin Instituția Prefectului S, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 10.386 lei, la plata căreia a fost obligat pentru obținerea primei înmatriculări a autoturismului marca, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, la data de 22.08.2007 a achitat pentru autoturismul marca pentru aoî nmatricula în România, taxa de 10.386 lei.
Prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene, deoarece în prezent România este membră cu drepturi depline a acestei comunități, iar între statele comunitare nu se poate percepe o astfel de taxă la înmatricularea unui autoturism ce provine dintr-un stat membru, ci numai dacă acesta a fost achiziționat din afara Comunității Europene.
Deoarece supremația dreptului comunitar este statuată și garantată în România la nivel constituțional - art. 148 al.2 și 4 din Constituția României - rezultă faptul că dispozițiile Codului fiscal în vigoare la data efectuării plății, privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv cele cuprinse în art. 2141și 2142încalcă dispozițiile tratatului și deci nu pot fi aplicabile în speță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituție, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, art. 112 și art. 274c.pr.civilă.
În dovedire a anexat la dosar, în copie, înscrisuri.
Prim pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
În al doilea rând, între impozite și taxe există unele deosebiri ( în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele; stabilirea diferită a cuantumul; stabilirea termenelor de plată la date fixe pentru impozite și în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor la taxe ), fată de care taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, având un regim de reglementare diferit.
În al treilea rând, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea ( 77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prin sentința nr. 1279 din 22 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S, respingând acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind făcută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Totodată a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta a Municipiului S și a obligat pe aceasta la restituirea către reclamantă sumei de 10.386 lei reprezentând taxa specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca, precum și la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a secund pârâtei, instanța de fond admis-o, motivat de faptul că între reclamantă și aceasta nu există nici un raport juridic, iar calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pe fond, instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regula generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar, intre impozite si taxe exista unele deosebiri, printre care:
- n cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferit;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât si alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că " dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ".
Din oficiu, instanța invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 Cod pr. civilă, excepția invocată, Curtea constată că recursul este inadmisibil.
Este cunoscut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, care lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor investirii instanței, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului. În acest context, interesul în promovarea căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare, împotriva hotărârilor judecătorești, trebuie să fie justificat în persoana aceluia care a avut calitatea de "parte" în cadrul procesual stabilit în maniera anterior menționată și față de care efectele hotărârii pronunțate sunt opozabile.
În speță, cadrul procesual în care s-a desfășurat procesul în fața instanței de fond, a fost stabilit la inițiativa reclamantei, exclusiv în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Astfel, având în vedere principiul relativității hotărârilor judecătorești și inadmisibilitatea modificării cadrului procesual privit sub aspect subiectiv în calea de atac,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 1279 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/24.11.2009.
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
