Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 2082/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 2082
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județuluicu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 943 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cureclamanta-intimată -,domiciliată în mun. S,-,.14,. B,.6, jud. S,pârâtă-intimată fiind Administrația Finanțelor Publice Comunale S,municipiul S,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recurenta, deși lipsește, a solicitat, printre altele, a se da eficiență prevederilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.2418/86 din 3 aprilie 2009,reclamanta -a solicitat, în contradictoriu cupârâtele S și Administrația Finanțelor Publice Comunale S,restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în valoare de 1.701 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca Ford Mondeo, iar în baza contractului de vânzare-cumpărare a demarat procedura de înmatriculare a autovehiculului în România. Înmatricularea autovehiculului a fost condiționată de achitarea unei taxe speciale de prima înmatriculare, taxa derivată din reglementările Codului Fiscal.
Aceasta taxa a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit reglementarilor legale în vigoare la data importului autoturismului, taxa speciala se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, conform art. 2141- 2143Cod Fiscal.
A mai arătat reclamanta că taxa speciala de prima înmatriculare instituită prin dispozițiile legale amintite este contrară reglementarilor internaționale în materie și, în mod expres dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene care prevăd ca "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Ca urmare a efectului direct al art. 90 alin. 1 din Tratat, pentru ordinea juridica interna a României, a solicitat a se constata că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementari contrare si ca nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.90 din
In dovedire a depus la dosar, în copie, chitanța seria - nr.- din 3.12.2007, certificatul de înmatriculare a autovehiculului și adresa nr.13468 din 25.03.2009 emisă de pârâtă.
Prim-pârâta, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxa distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) si cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat că prin OUG.nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. Art.11 din acest act normativ instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Prin sentința nr. 943 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis acțiunea reclamantei, fiind obligate pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice Comunale S, să restituie reclamantei contravaloarea taxei de primă înmatriculare în suma de 1.701 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 3.12.2007.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 542 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
rin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.2141și 2143, ce a instituit obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
In practică însă nu s-a făcut distincție între comercianți și necomercianți ca subiecte în raportul de dreptul material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a invocat în cauză incidența art.90 al.1 (ex-art.95) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat
membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries,
C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 al.1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de - de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Pe cale de consecință, prima instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtelor să restituie reclamantei contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1701 lei, achitată cu chitanța seria - nr.- din 3.12.2007.
Cum pârâta a căzut în pretenții, conform art.274 Cod procedură civilă, a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în sumă de 542 lei, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susține recurenta că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Mai arată recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A invocat prevederile art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene care reglementează că " dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri ".
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Această procedură de restituire a sumelor este reglementată la cap.VI, secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008, astfel încât pe acest motiv acțiunea este inadmisibilă.
Analizând actele dosarului,-constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățită să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
-reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Art.11 din nr.OUG50/2008 nu poate fi aplicat în cauză numai pentru motivul că în speță taxa a fost achitată la 19.09.2007, deci în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 la care textul se referă, ci și pentru motivul că în discuție sunt taxe de noțiune juridică diferită între care nu poate apare o desocotire: taxă de primă înmatriculare și taxă de poluare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute,-, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 943 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cureclamanta-intimată -, domiciliată în mun. S,-,.14,. B,.6, jud. S,pârâtă-intimată fiind Administrația Finanțelor Publice Comunale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond: -
2 ex./02.12.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Andrieș Maria, Ududec Elena
