Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 212/R-
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de reclamanta - CANAL 2000 SA, cu sediul în Pitești, b-dul -, nr.3. județul A și de pârâtul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.525/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă - CANAL 2000 SA prin consilier jr. și recurentul- pârât - prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 1,50 lei, precum și a chitanțelor de la dosar, din care rezultă că s-au achitat taxele judiciare de timbru aferente fiecărui recurs.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei- reclamante depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentei- reclamante - CANAL 2000 SA, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând contravaloarea serviciului de canalizare și a penalităților de întârziere.
Cu privire la recursul formulat de pârât, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
Av. având cuvântul pentru recurentul- pârât -, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de pârât, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea ca nedovedită a acțiunii deoarece, fără voia și aprobarea pârâtului, în lipsa acestuia de la domiciliu, contorul a fost ridicat, expertizat și reinstalat, făcând imposibilă orice apărare din partea acestuia, cu ocazia acestei expertize.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 13.11.2007, reclamanta - Canal 2000 SA a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige la plata sumei de 2303,58 lei, reprezentând contravaloarea utlitatilor furnizate, conform facturii nr.-/08.05.2006, precum și a penalităților de întârziere aferente, în sumă de 1052,74 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, s-a arătat, că între părți s-a încheiat contractul nr.7590/2001, în baza căruia pârâtului i s-au prestat servicii de alimentare cu apa potabila si de evacuare a apelor uzate la canalizarea orașului. Contractul a fost încheiat pe o perioada de 5 ani, iar ulterior a fost prelungita valabilitatea cu încă un an. Pârâtul figurează cu un debit restant în suma de 2303,58 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr.-/08.05.2006. Pentru întârzierea la plata, s-au calculat penalități de întârziere conform art.9 alin.2 din contract. Paratul a fost convocat la conciliere, potrivit art.7201pr.civ. însă la întâlnirea desfășurată la 08.12.2006, acesta a refuzat plata debitului.
Prin sentința comercială nr.579/30.01.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - Secția contencios administrativ, reținându-se, că în cauză, există un contract de prestări servicii, în care reclamanta este operator de servicii de utilitate publică, iar pârâtul beneficiar, și că speța, intră sub incidența dispozițiilor art.1 alin.2 lit., coroborat cu art.2 lit.g și l, 25,36 și urm. din Legea nr.51/2006.
A reținut, că dispozițiile art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, impun, ca soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale, legate de încheierea, executarea contractelor, reglementate de această lege, precum și a celor izvorâte din neplata serviciilor furnizate/prestate, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Cauza a fost înaintată Tribunalului Argeș, care prin Sentința nr.525/CA/14.11.2008, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pe pârât, la plata sumei de 1249,5 lei, cu titlu de pretenții și la 169 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut, în considerente, că între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.7590/2001 (7-13), pentru furnizarea apei potabile și canalizare.
Potrivit acestuia, art.9, beneficiarii sunt obligați să achite în termen de 30 de zile facturile emise de furnizor, sub sancțiunea plății de penalități.
Pârâtul nu a achitat factura nr.0-/8.05.2006(6) în valoare de b2.303,58 lei, reprezentând c/v a 840 mc.c apă și 798 apă canalizată.
Cu ocazia concilierii directe(16), pârâtul nu a fost de acord să achite această factură, deoarece apometrul ar fi înregistrat eronat debitul datorită deselor întreruperi pe conducta la care a fost branșat, iar aerisirea conductei, după efectuarea reparațiilor, s-a făcut prin branșamentul utilizatorului.
de branșament, aparținând pârâtului, a fost demontat la data de 12.04.2006(20) și expertizat de Biroul de Metrologie Legală A, fiind găsit corespunzător(21) și remontat la data de 28.04.2006.
Factura nr.0-/8.05.2006, cuprinde consumul de apă, pe perioada 29.03.2006 - 12.04.2006, data demontării contorului în vederea expertizării.
Potrivit contractului și regulamentului aprobat prin nr.HG1591/2002, utilizatorul, beneficiarul prestației, în calitate de utilizator, are obligația să asigure și să întrețină utilizarea normală a instalațiilor și rețelelor interioare de apă și canalizare, care pornesc din contorul de branșament și să efectueze orice reparații apărute pe acestea.
A constatat și reținut că, pentru serviciile de furnizare apă potabilă, s-a utilizat un contor de branșament corespunzător, astfel că refuzul la plată practicat de pârât, este total nejustificat.
A reținut că susținerile pârâtului, că reclamanta, în urma reparațiilor efectuate la rețeaua proprie, ar fi folosit contorul său de branșament pentru aerisirea coloanei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse, deoarece pârâtul, nu este singurul utilizator branșat la rețea, pe de o parte, iar, pe de altă parte, contorizarea acestuia, este realizată pe rețea secundară, de dimensiuni mai mici decât cea principală, anterior contorului de branșament, fiind montat robinet de închidere pentru a permite demontarea acestuia și oprirea apei potabile în caz de nevoie.
A mai reținut, că pârâtul datorează reclamantei suma de 1.249,50 lei, reprezentând contravaloare apă potabilă, în cantitate de 840, astfel cum a fost facturată de către aceasta(6 - 840 mc x 1,25 lei/).
În ceea ce privește suma de 1.094,08 lei, contravaloare canalizare( 798 x 1,11 lei/), a reținut, că nu este datorată de pârât.
Instanța, cu privire la această sumă, a constatat, că reclamanta nu a făcut dovada asupra prestației de canalizare prestinse, astfel încât pârâtul să fie obligat și la plata acesteia.
A constatat că acțiunea reclamantei, este întemeiată în parte, numai cu privire la suma de 1.249,50 lei.
În ceea ce privește penalitățile, a apreciat că se impun a fi respinse, motivând că reclamanta are posibilitatea perceperii separate, numai pentru debitul pus în sarcina pârâtului.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată, a stabilit că vor fi admise, proporțional cu suma pentru care s-a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, a fost declarat recurs în termen legal de către ambele părți.
Reclamanta a invocat critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- soluția pronunțată, nu ține cont de obligațiile contractuale asumate de intimat și pe care, nu le- executat.
Subliniază, că, deși obiectul contractului se referă la livrarea apei potabile și la colectarea apelor uzate, menajere, la canalizarea orașului, instanța, a respins pretenția privind plata serviciului de canalizare, apreciind greșit, că nu s-a făcut dovada acestei prestații.
A susținut, că intimatul - pârât, nu a invocat în apărare, existența vreunui bazin vitanjabil ori a unei fose septice, care să inducă ideea, neracordării sale la rețeaua publică de canalizare și nu a dovedit stingerea obligației sau existența unei clauze de nerăspundere;
- instanța de fond, a respins în mod greșit plata penalităților, în cuantum de 1052, 7 lei, calculate din factura nr. -/2006, nefiind motivată această soluție.
În cadrul acestei critici, recurenta a invocat dispozițiile art.9 alin.2 din convenție, respectiv: "întârzierea în achitarea sumelor datorate - atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat" (0,1%/zi),
În recursul pârâtului -, soluția a fost criticată cu privire la cantitatea de 840 mc de apă potabilă, pretinsă a fi consumată în perioada 29.09.2006 - 12.04.2006, motivând, că în decurs de 15 zile, nu putea să realizeze acest consum, fapt, ce poate fi apreciat, în raport de consumul anterior și ulterior acestei perioade.
O altă critică, se referă, la refuzul instanței, de administra proba cu expertiză, prin care urma să demonstreze intervențiile făcute la conducta principală de apă potabilă și efectul acestora, cu ocazia opririi ori redistribuirii apei, privind înregistrările contoarelor și inclusiv a aerului, care este eliminat prin consumatori.
Apreciază, că respingerea capătului de cerere privind apa potabilă consumată, trebuia să conducă la respingerea în întregime a acțiunii, urmând să plătească consumul calculat, "paușal".
De asemenea, a mai susținut, că reprezentanții recurentei, i-au ridicat, expertizat și reinstalat contorul, fără voia și aprobarea sa, fapt care, l-a împiedicat să-și formuleze apărări.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă, instanța apreciază ca fiind fondat recursul formulat de către reclamantă și ca nefondat, pe cel al pârâtului, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, în ceea ce privește, critica referitoare la respingerea capătului de cerere, referitor la contravaloarea canalizării, în sumă de 1094,08 lei cu motivarea, nedovedirii prestației, se apreciază că este fondată, deoarece, așa cum susține și recurenta, obligația derivă din convenție, iar pârâtul, nu a dovedit o cauză exoneratoare sau că și-a îndeplinit obligația de plată, de bună - voie.
De altfel, intimatul nici nu pretinde, că nu a beneficiat de acest serviciu.
În virtutea rolului activ, în lipsa unor probe, care să-i formeze convingerea, instanța ar fi trebuit, să propună din oficiu, necesitatea administrării unor probe, însă nu a făcut-
În ceea ce privește a doua critică, aceasta este fondată, întrucât, cuantumul penalităților de întârziere, nu s-a inclus în factură, fapt ce face, ca această creanță, să nu fie certă, lichidă și exigibilă. Așa cum reține instanța de fond, suma poate fi recuperată, separat, după ce se va efectua, în prealabil, procedura de conciliere.
Recursul formulat de pârât, nu este fondat, deoarece consumul de apă potabilă, nu se stabilește prin raportări la o perioadă anterioară sau ulterioară emiterii facturii, ci în funcție de consumul real, înregistrat de contor. Pot exista momente, în care este necesar un consum mai mare de apă potabilă, în funcție de necesități. Dacă contorul, nu realizează o înregistrare corectă, utilizatorul, trebuie să solicite verificarea în termen util și tot astfel, trebuie să procedeze, când există avarie.
Câtă vreme, pârâtul nu a probat, nefuncționalitatea corespunzătoare a contorului, nu poate emite pretenții.
De asemenea, în motivele sale, acesta recunoaște, că a beneficiat de serviciile de canalizare și consideră, că trebuie să fie exonerat de la plata apei potabile, numai pentru că a fost exonerat de la plata acestora, însă, așa cum s-a menționat, în mod greșit, i s-a înlăturat această obligație.
În ceea ce privește necesitatea efectuării unei expertize tehnice cu obiectivele menționate de pârât, instanța apreciază, că proba, a fost respinsă în mod corect de către instanța de fond, deoarece, după reinstalarea contorului și după un interval îndelungat de timp, devine imposibil să aprecieri științifice, cu privire la consumul de apă.
Proba ar fi și inutilă, întrucât, din nici o probă, nu s-a conturat, că nu ar exista acest consum și nici susținerile, nu au avut o argumentare plauzibilă.
Față de cele menționate în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se va admite recursul formulat de către reclamantă, se va modifica în parte sentința, în sensul admiterii acțiunii și pentru suma de 1094, 08 lei, contravaloare canalizare, menținându-se în rest sentința, se va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - CANAL 2000 SA, cu sediul în Pitești, b-dul -, nr.3. județul A și de pârâtul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr.525/CA din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite acțiunea și pentru suma de 1094,08 lei, contravaloarea canalizării.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul pârâtului, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.03.2009
jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
