Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 213/R-
Ședința publică din 06 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 624/CA din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă - CANAL 2000 SA Pitești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul- pârât prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimata- reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 3,00 lei, precum și a chitanței nr. - din 3.03.2009, emisă de Trezoreria Pitești, care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 118,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare de către intimata- reclamantă - CANAL 2000 SA.
Apărătorul recurentului- pârât, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av. având cuvântul pentru recurentul- pârât, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că recurentul nu poate fi obligat la plata celor două facturi în litigiu întrucât datele din cuprinsul acestora sunt contradictorii și nu corespund realității, iar ca urmare a acestui fapt nu poate fi obligat nici la plata penalităților.
De asemenea, recurentul nu poate fi obligat să plătească și canalizarea din moment ce nu a folosit acest serviciu. Recurentul a făcut dovada prin expertiza tehnică efectuată în cauză că întreaga cantitate de apă ce s-a scurs în urma avariei nu s-a scurs în canalizare ci în pământ.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 5.02.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta - Canal 2000 SA Pitești a chemat în judecată pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6.329,97 lei contravaloare facturi neachitate, 2.452,45 lei penalități și 670,50 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în baza contractului nr.6425/2003, încheiat cu pârâtul, a prestat acestuia servicii de furnizare apă potabilă și de canalizare pentru care a emis lunar facturi ce cuprindeau servicii prestate ce trebuie achitate.
Pârâtul nu a achitat factura nr.-/7.12.2006 în valoare de 5.217,73 lei și factura nr.-/8.01.2007 în valoare de 1.138,77 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare arătând că a refuzat plata celor două facturi și a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că nu datorează suma datorată, are de achitat numai diferența dintre indexurile citite, menționate în cele două facturi.
S-a administrat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică, rezultatul acesteia fiind consemnat la filele 24-28.
Prin sentința nr.624/CA/12.12.2008 Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis acțiunea reclamantei - CANAL 2000 SA cu sediul în Pitești, B-dul. -, nr.24A, jud. formulată în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în Pitești,-, jud. A, a obligat pârâtul la plata sumei de 6329,97 lei contravaloare facturi neachitate în termen, 2452,45 lei penalități și 670,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul de furnizare apă potabilă și canalizare nr.6425/2003(7-9).
Pârâtul are montate două contoare de înregistrare a apei potabile furnizate, a căror citire se face separat însă facturarea se face prin emiterea unei singure facturi, pentru o singură cantitate de apă livrată, prin însumarea valorilor citite.
Expertiza tehnică, efectuată în cauză, a relevat existența celor două contoare montate.
Pârâtul nu a achitat factura nr.-/7.12.2006(10) în valoare de 5.217,73 lei și factura nr.-/8.01.2007(10) în valoare de 1.138,77 lei.
În factura nr.-/7.12.2006, în valoare de 5.217,73 lei, s-a menționat că aceasta privește cantitatea livrată de 1.673 mc apă, cantitatea de 1.589,3 mc apă canalizată și 26,53 lei penalități. Ca index, a fost menționat indexul anterior de 3.050 mc și indexul actual de 3.085 mc și că factura privește perioada 3.10.2006-2.11.2006.
În factura nr.-/8.01.2007, în valoare de 1.138,77 lei, s-a menționat că aceasta privește cantitatea livrată de 367 mc apă și cantitatea de 348,65 mc apă canalizată. Ca index, a fost menționat indexul anterior de 3085 mc și indexul actual de 3.112 mc și că factura privește perioada 2.11.2006-4.12.2006.
Au fost depuse la dosar bonurile de stabilire a consumurilor(39-40), confirmate după citire de angajata pârâtului.
Potrivit acestor bonuri, în perioada 3.10.2006-2.11.2006, un contor a înregistrat un consuma de 1.638 mc, reprezentând diferența între indexul nou de 4.605 mc și indexul vechi de 2.949 mc(39), iar alt contor un consum de 35 mc, reprezentând diferența între indexul nou de 3.085 mc și indexul vechi de 3.050 mc (40).
Cantitatea însumată 1638 mc + 35 mc, în total 1.673 mc, a făcut obiectul facturii nr.-/7.12.2006. În această factură a fost menționată citirea unui singur contor, index vechi 3.050 mc, index nou 3.085 mc, deci un consum de 35 mc, nu două cum ar fi fost normal.
S-a reținut că aceeași situație privește și perioada 2.11.2006-4-12-2006, când un contor a înregistrat un consum de 340 mc, reprezentând diferența dintre indexul nou de 4959 mc și indexul vechi de 4.605 mc, din care s-au scăzut 14 mc (39) iar alt contor un consum de 27 mc, reprezentând diferența între indexul nou de 3.112 mc și indexul vechi de 3.085 mc.
Cantitatea însumată de 340 mc + 27 mc, în total 367 mc, a făcut obiectul facturii nr.-/8.01.2007.
Și în această factură a fost menționat un singur contor cu index nou de 3.112 și index vechi de 3.085 mc, deci un consum de 35 mc, nu două cum a fi fost normal.
Instanța a reținut că acest aspect este imputabil reclamantei dar nu îl scutește pe pârât de plata prestațiilor efectuate. Astfel, este indicat numai contorul cu seria nr.- fără a fi indicată și seria celuilalt contor citit.
S-a reținut că expertiza tehnică efectuată în cauză(25) a confirmat existența acestor consumuri facturate, astfel cu nu se poate reține apărarea pârâtului cu privire la nerealitatea consumurilor.
Nu a fost primită nici apărarea formulată, conform căreia avariile petrecute în rețea nu îi sunt imputabile din moment ce acestea au apărut în rețeaua proprie, după contorul de branșament și, potrivit legii, are obligația de a asigura buna întreținere și funcționare a acesteia. Aceste avarii nu îl scutesc de plata consumurilor înregistrate de contoare sau de plata serviciilor de canalizare.
Nici susținerea expertului, că în urma avariilor nu toată cantitatea de apă a fost canalizată, nu îl scutește de plata integrală a serviciilor de canalizare, având în vedere obligațiile impuse de lege în sarcina beneficiarilor de servicii.
S-a reținut că obligațiile beneficiarilor de servicii sunt reglementate atât de Legea nr.51/2006, cât și de celelalte acte normative ce privesc furnizarea apei potabile și canalizarea. Facturile sunt legal emise, refuzul la plată este nejustificat iar pârâtul datorează sumele facturate. Pe cale de consecință, sunt datorate și penalitățile de întârziere la plata în sumă de 2.452,45 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii numai pentru consumul de apă.
În motivare s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece valoarea facturii este exagerată, cantitatea de apă consumată nefiind reală. menționate în cele două facturi relevă un consum de circa 35 mc iar nu 1673 mc cât s-a reținut.
Se susține că la momentul citirii apometrelor avusese loc o avarie în căminul de branșament, reținută i în proba cu expertiză tehnică însă întreaga cantitate de apă s-a scurs în pământ iar nu în canalizarea societății.
Se susține că potrivit Regulamentului serviciului public de alimentare și canalizare în Municipiul Pitești din anul 2007 se arată că deversarea la canalizare se face numai pentru anumite categorii de ape uzate, în care nu se încadrează și ipoteza în speță - infiltrațiile în pământ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat de cauză, instanță constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ce privește consumul de apă reținut în cele două facturi de la fila 10, se constată că raportul de expertiză de care se prevalează recurentul susține acest consum datorită faptului că a avut loc o avarie ce a determinat un consum mai ridicat decât cel normal pentru fiecare lună, această critică nefiind fondată.
Expertul reține că față de indicația apometrelor în lunile septembrie, octombrie și noiembrie 2006 au fost consumați 2832 mc, 67 mc fiind consumați de societatea bancară. Așadar simpla contestare a consumului de apă, justificat de faptul că acesta este prea mare față de consumul normal, nu poate fi reținută deoarece din probele administrate rezultă motivul pentru care contoarul de apă a înregistrat un consum foarte ridicat, respectiv o avarie produsă pe tronsonul B-C-D, anume în interiorul proprietății recurentului.
Totodată însă, în aceeași lucrare de expertiză s-a arătat că apa scursă urmare avariei nu avea cum să ajungă în sistemul de canalizare stradal și nici în canalizarea pârâtului deoarece terenul este în iar terenurile vecinilor nu au fost inundate în perioada avariei.
De asemenea, a arătat expertul că în zona conductei unde a avut loc avaria nu există cămine de canalizare sau cămine de preluare a apelor pluviale, căminele pârâtului fiind situate în amonte față de locul unde a avut loc avaria (26). De asemenea căminul de canalizare pentru piscină este situat de asemenea în amonte iar căminul de branșament nr.1, executat pe domeniul public, nu a fost inundat.
Ca atare, consumul de apă reținut în cele două facturi este dovedit cu expertiza realizată în cauză însă în același timp rezultă că apa consumată nu a intrat în sistemul de canalizare, infiltrându-se în pământ, motiv pentru care, față de dispozițiile contractului, nu putea fi percepută contravaloarea serviciului. În consecință din ambele facturi nu se justifică contravaloarea sumei reprezentând canal, care se va scade din suma totală datorată.
În ce privește penalitățile de întârziere se constată că pe de o parte cele două facturi nu menționează cuantumul acestora, rezultând că valorile solicitate cu acest titlu nu au fost facturate și nici nu au fost depuse la dosar alte înscrisuri din care să rezulte facturarea acestora.
Valoarea datorată de către pârât, conform facturii, trebuia achitată în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii (art.9 din contract), or din înscrisurile de la dosar nu rezultă decât cuantumul total solicitat cu titlul de penalități, fără a se releva modul de calcul al acestora și perioada pentru care au fost percepute. Chiar în invitația la conciliere se arată că penalitățile de întârziere sunt în cuantum de 0,06%, 0,05% și 0,1% pe zi, în valoare totală de 1755,94 lei, fără o defalcare a acestor sume în funcție de perioadele pentru care au fost percepute.
Singura determinare a penalităților la facturile achitate cu întârziere, menționate în anexa.3 (6) are în vedere perioada 6 iunie 2006 - 5 octombrie 2006, acestea fiind în cuantum, de 26,53 lei așa cum se menționează și în factură.
Pe de altă parte conform art.9 alin.2 din contract întârzierea la achitarea sumelor datorate atrage majorări de întârziere, fără a se arăta însă cuantumul acestor penalități, făcându-se doar trimitere la majorările de întârziere utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat. Față de lipsa determinării cuantumului penalităților și de lipsa unor dovezi la dosarul cauzei care să susțină modul de calcul al penalităților solicitate instanța constată că acest capăt de cerere nu poate fi primit, cu excepția sumei de 26,53 lei menționată pe factura de la fila 10.
În consecință se va menține obligația pârâtului de a achita contravaloarea facturii neachitată, reprezentând consum de apă, cu excluderea serviciului de canalizare și cu reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă proporțional.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 proc civ instanța va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va obliga pârâtul să plătească suma de 3934 lei contravaloare factură consum de apă și 337 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de împotriva sentinței civile nr.624/CA/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind - CANAL 2000 SA Pitești.
Modifică sentința în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma 3934 lei contravaloare facturi consum apă și 337 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
9.03.2009
jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
