Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 216/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 2082/E din 21 septembrie 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta A I, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2082/E din 21 septembrie 2007, Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de I, în contradictoriu cu pârâta, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 221,36 lei cu titlu de preț, suma de 33,97 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 33,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind plata sumei de 84,19 lei cu titlu de dobânzi.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 13 iulie 2004, părțile au încheiat contractul nr. -, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere, că pârâta nu contestă neîndeplinirea obligației de a achita contravaloarea serviciilor prestate și că cererea este întemeiată, raportat la dispozițiile Legii nr. 51/2006.
Raportându-se la același act normativ, prima instanță a reținut că pentru neachitarea facturilor emise de prestator, se datorează penalități de întârziere, că pârâta nu a contestat modalitatea de calcul a acestora și că cererea este admisibilă și în această privință.
În ceea ce privește cumulul dobânzi legale cu penalitățile, prima instanță a apreciat că acest lucru nu este posibil, raportat la clauzele contractuale, și că, potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, orice clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate, sub sancțiune penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, anterior anului 2004, între părți nu au existat raporturi contractuale directe, că, prin contract, beneficiarul prestației s-a obligat să achite debitul înregistrat până la acea dată, că pentru acea perioadă nu operau clauzele contractuale și că în această situație dobânda se datorează de drept.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantei este întemeiată, sens în care reține următoarele:
Este dovedit că, din suma de 221,36 lei, pretinsă prin acțiune cu titlu de preț, suma de 127,31 lei reprezenta contravaloarea facturilor neachitate, emise anterior datei încheierii contractului și că pentru această datorie reclamanta a calculat dobânzi, neputând aplica clauza penală înserată în contract la art. 5 pct. 4.
Ori, pe lângă faptul că era o datorie anterioară convenției, voluntar recunoscută și asumată în mod explicit de pârâtă, în mod greșit prima instanță a făcut aplicațiunea dispozițiilor Legii nr. 51/2006, având în vedere că această reglementare nu era în ființă la data încheierii contractului (13 iulie 2004) și că părțile nu au încheiat vreun act modificator a contractului, pentru a pune de acord noul cadru de reglementare evocat cu legea lor, cum este considerat contractul menționat.
Mai mult, decât atât, reclamanta are statut de comerciant, iar litigiul privește o operațiune comercială de prestări servicii, fiind supus reglementărilor Codului comercial care, la art. 43, stabilește că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Față de caracterul imperativ al reglementării evocate, reclamanta nu mai era obligată să facă dovada nici măcar a existenței unui contract scris, atâta timp cât pârâta a acceptat executarea prestației și a beneficiat neîntrerupt de ea, fără însă a-și îndeplini obligația corelativă, fapt pentru care ea se prezumă a fi în culpă și are a răspunde, în acest fel, de consecințele nefavorabile suferite de comerciant prin faptul neîncasării prețului prestației; nici o normă legală neinterzicând acestuia să solicite acoperirea integrală a prejudiciului suferit, chiar și prin cumularea dobânzii cu penalitățile convenite prin contract, având în vedere că de la data asumării obligației această obligație devine parte a convenției părților.
ce se fac la Decizia XI din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt nepotrivite, întrucât aceasta se referă în mod explicit la împrumut, gen de operațiuni ce nu este propriu activității desfășurate de către reclamanta-recurentă, care s-a angajat să "colecteze, transporte și depoziteze deșeurile menajere", între contractul de prestări servicii de salubritate și contractul de împrumut neexistând prea multe asemănări.
Ca atare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, ignorându-se statutul juridic al reclamantei, natura operațiunilor comerciale efectuate de aceasta și regulile care le guvernau la data asumării obligației, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei.
Pe cale de consecință, modificându-se în parte hotărârea atacată, și constatând că dobânda solicitată curge de drept pentru obligațiile comerciale, că reclamantei nu-i este interzis să cumuleze dobânda cu penalitățile de întârziere convenite prin contract, acțiunea va fi admisă în tot, pârâta urmând să fie obligată și la plata sumei de 84,19 lei cu titlu de dobândă, plus cheltuielile de judecată din recurs, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 2082/CA din 21 septembrie 2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe intimata - pârâtă să plătească recurentei - reclamante I și suma de 84,19 lei cu titlu de dobândă.
Obligă pe intimată să plătească recurentei suma de 17,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2008
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
