Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
-- - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței nr. 767 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, lipsind intimata pârâtă Asociația De proprietari Nr.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este timbrat.
Curtea apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Consilier juridic pentru recurenta reclamantă - - solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată atât în fond cât și în recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la nr. 3666/2006 la Judecătoria Slatina, reclamanta -. - Sac hemat în judecată pârâta Asociația de Proprietari nr. 14 pentru a fi obligată pârâta la plata sumei de 237.277.067 lei rol, reprezentând facturi de majorări legale de întârziere aferente perioadei 26.03.2001-25.06.2001.
Reclamanta a depus la dosar centralizator facturi prestări servicii, centralizator majorări de întârziere, situație de calcul majorări, proces verbal de conciliere directă, facturi, contracte, acte de constatare.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat prescrierea dreptului la acțiune având în vedere că facturile emise de reclamantă cuprinde perioada 31.01.2000 - 28.02.2001.
Prin sentința nr. 270/22.05.2006 acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, prin decizia 126/5.10.2006 a fost admisă, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare, reținând că hotărârea instanței de fond este nelegală în raport de dispoz. art. 261.pr.civ. întrucât nu cuprinde motivele de fapt și drept care au dus la pronunțarea soluției.
Cauza a fost înregistrată la nr- la Judecătoria Slatina, care prin sentința 386/16.10.2007 a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ, reținând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu patrimonial legat de un contract reglementat Lg. 51/2006 a serviciilor comunitare, care prevede în art. 51 alin. 3 competența instanței de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-.
Prin sentința nr. 767 din 20 noiembrie 2007 în dosar nr-, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta Asociația de Proprietari nr. 14 și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta -. -, împotriva pârâtei Asociația de proprietari nr. 14, ca prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, ca urmare a împlinirii termenului de 3 ani la data de 11.11.2005, anterior promovării acțiunii.
De asemenea, s-a apreciat că nu a operat întreruperea cursului prescripției potrivit art. 16 din Decretul 167/1957 întrucât, pe de o parte cererea pentru emiterea somației de plată respinsă nu constituie caz de întrerupere a cursului prescripției, iar pe de altă parte protocoalele de predare primire între asociațiile de proprietari nr. 14, 117, 129 din 18.06.2003, 1.07.2003, 1.07.2003, 23.06.2005 nu pot reprezenta o recunoaștere a datoriei, întrucât nu fac trimitere la majorările din cele 4 facturi ce fac obiectul cauzei.
S-a mai reținut că din procesul verbal din 11.11.2002 rezultă că pârâta a predat Asociației de proprietari nr. 117 o parte din penalitățile cuprinse în facturile de majorări de întârziere ce face obiectul cauzei, acțiunea reclamantei fiind introdusă după împlinirea termenului de prescripție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -. - S criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, deși la dosar au fost depuse înscrisuri prin care s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției potrivit art. 12 și art. 16 din decretul 167/1958.
S-a arătat că s-a întrerupt cursul prescripției potrivit art. 16 lit. b din Decretul 167/1958, întrucât prin cererea de chemare în judecată din data de 23.09.2003 cuprindea facturi de debit din perioada 31.03.2001-30.06.2001 și facturi pentru majorări de întârziere pentru perioada 26.03.2001 - 25.06.2001, cererea fiind admisă în parte, respectiv cu privire la debit, fiind respins capătul de cerere privind majorările de întârziere pe perioada 26.03.2001 - 25.06. 2001 în sumă de 237.277.067 lei.
Recurenta reclamantă a mai susținut că prin procesul verbal privind modalitatea de recuperare a debitelor încheiat la data de 7.04.2003 în care sunt cuprinse și facturile de majorări de întârziere, obiectul prezentei cauze, reprezentanții legali ai pârâtei au recunoscut datoria în sensul art. 16 (a) din Decretul 167/1958.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulată de reclamantă și a dispoziției art. 3041. pr.civ. se rețin următoarele aspecte.
Critica reclamantei, în sensul că a operat întreruperea cursului prescripției, fiind greșit admisă excepția prescripției, este întemeiată pentru următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin procesul verbal privind modalitatea de recuperare a debitului încheiat la data de 7.04.2003 între -. S, în calitate de furnizor și Asociația de Proprietari nr. 14, în calitatea de beneficiar, s-a stabilit că la data de 31.03.2003, Asociația de Proprietari nr. 14 are un debit total de 3.058.449.556 lei reprezentând 1.170.087.781 lei contravaloare prestări servicii și 1.887.461.775 majorări de întârziere.
În anexă la acest proces verbal (fila 5 din dosar nr. 3666/2006 al Judecătoriei Slatina ) au fost evidențiate sumele ce compun debitul în sumă de 1.887.461.775 lei, fiind incluse și debitele înscrise în cele 4 facturi fiscale, obiect al prezentei cauze.
Acest proces verbal cuprinzând recunoașterea datoriilor existente între cele două părți, precum și modalitatea de executare a acestora, constituie o recunoaștere a datoriei, cauză de întrerupere a cursului prescripției potrivit art. 16 lit. a din Decretul 167/1958.
Constatând că la data de 7.04.2003 a operat întreruperea cursului prescripției și că, până la data introducerii acțiunii, 21.03.2006, nu s-a împlinit cursul prescripției termenului de 3 ani, Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază întemeiat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l admite, și, față de faptul că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. urmează a casa sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței nr. 767 din data de 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
29.02.2008.
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
