Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 229
Ședința din Camera de Consiliu de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 15 ianuarie 2008, privind recursurile formulate de reclamanta - SRL B PUNCT DE LUCRU COMUNA SAT și pârâta COMUNA PRIN PRIMAR, împotriva sentinței nr. 2989 din data de 29 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 15 ianuarie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea la data de 7.09.2005 reclamanta - SRL PUNCT DE LUCRU COM. SAT a chemat în judecată pârâtele Primăria Comunei și DIRECTIA PRNTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ D, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate în solidar pârâtele să-i plătească suma de 599.500.000 lei reprezentând sprijinul acordat producătorilor agricoli de către stat aferent anilor 2004-2005 în conformitate cu OG 61/2004 modificată prin Legea 479/2004 și OG 12/2005 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deși, a solicitat Primăriei să fie acordat sprijinul statului în baza contractelor de arendă încheiate cu proprietari de terenuri, aceasta a refuzat în mod nejustificat să procedeze la plățile cuvenite, despre acest aspect fiind încunoștințată și cealaltă pârâtă, respectiv DADR
La data de 29.09.2005 reclamanta și-a micșorat câtimea pretențiilor la suma de 514.500.000 lei.
pârâta Primăria a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 60.000.000 lei reprezentând contravaloarea bonurilor valorice de care aceasta ar fi beneficiat în mod nejustificat.
Prin sentința nr.8 din 20.02.2006 a Judecătoriei Segarceaa fost admisă în parte acțiunea, obligată pârâta Primăria Com. prin Primar la plata sumei de 37.800 RON către reclamantă, fiind respinsă acțiunea față de pârâta DADR A fost admisă cererea reconvențională, iar reclamanta pârâtă la plata sumei de 6000 RON. Au fost compensate cheltuielile de judecată, iar pârâta reclamantă a fost obligată la plata sumei de 1183 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Primăria Com. și reclamanta - SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr.295 din 23.10.2006 a Tribunalului Dolj au fost admise recursurile declarate, casată sentința recurată și reținută cauza spre soluționare la Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ unde a fost înregistrată sub nr-.
La dosar au fost depuse concluzii scrise de către reclamantă, precum și copie de pe Încheierea nr.5 din 18.01.2007 și concluzii scrise de către pârâta Primăria Com..
Prin sentința nr. 2989/29.06.2007 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă - SRL B Punct de Lucru Comuna, Sat și a fost obligată pârâta-reclamantă Comisia prin primar la plata sumei de 37.800 RON, reprezentând contravaloarea subvenției aferente anului 2004. De asemenea, a fost respinsă acțiunea față de pârâta DADR D și a fost admisă cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 6.000 RON reprezentând contravaloarea bonurilor valorice aferente culturii de -soarelui.
Pentru se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că: interpretând coroborat dispoz. art. 6 alin. 3, în formularea dată de Legea nr. 479/2004 și a art. 1 pct. 8 din OUG 12/2005, prin care a fost introdus art. 51din OUG 61/2004, instanța a constatat că prin dispozițiile Legii nr. 479/2004 legiuitorul a dorit ca plata sprijinului acordat de stat să poată fi făcută și de către împuterniciții proprietarilor de terenuri, fără însă ca aceștia din urmă să-și piardă calitatea de beneficiar al sprijinului, pe când în art. 51din OUG 61/2004 este exprimată cu claritate ideea că beneficiarii sprijinului sunt cei care exploatează terenurile agricole în situația în care fac dovada legală a folosinței acestora și prezintă împuternicirea proprietarilor.
Aceeași interpretare se desprinde și din adresa nr. 81.353/2005 transmisă de la Cabinetul Ministrului Agriculturii, transmisă către toate DADR în care se subliniază că împuternicirea proprietarilor de terenuri ca să ridice bonurile valorice poate fi menționată în cuprinsul contractului de arendare înregistrat la primărie sau poate fi transmis separat către această structură.
Prin raportare la cauza de față, Tribunalul a reținut că pentru perioada anterioară datei de 28.02.2005, dată la care a intrat în vigoare OUG nr. 12/2005, sprijinul acordat de stat avea ca beneficiari pe proprietarii de terenuri din com., sat fie ca acestea lucrau terenurile individual sau îl arendaseră către reclamanta-pârâtă - SRL.
După intrarea în vigoare a OUG nr. 12/2005 beneficiară a sprijinului statului era reclamanta-pârâtă pentru acele terenuri pentru care avea încheiate contractele de arendă cu proprietarii de terenuri, contracte care aveau stipulată clauza conform căreia sprijinul se cuvine ului și care erau înregistrate la Consiliul Local.
În cauză pârâta-reclamantă Comuna, deși recunoaște existența contractelor de arendă, nu a reținut și împuternicirea dată de către proprietari ului prin clauze contractuale stipulate în acest sens.
Astfel, instanța admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta Comuna, prin Primar, la plata contravalorii bonurilor valorice ridicate de proprietarii de terenuri în nume propriu pentru culturile de înființate în toamna anului 2004.
Cu privire la pârâta DADR D Tribunalul a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece acesta nu avea atribuții relative la efectuarea plăților către beneficiarii sprijinului acordat de stat, activitatea sa rezumându-se la întocmirea centralizatoarelor pentru sprijinul acordat de stat.
Referitor la cererea reconvențională Tribunalul a reținut că este întemeiată având în vedere pe de o parte, că reclamanta-pârâtă a recunoscut că a încasat, pentru cultura înființată, mai mult cu 60.000.000 ROL decât i s-ar fi cuvenit, iar pe de altă parte, situația ce rezultă din tabelele nominale cu bonurile valorice aferente culturilor de -soarelui. A reținut Tribunalul că, deși pârâta-reclamantă a cultivat o suprafață de 140 ha a beneficiat de un sprijin al statului pentru o suprafață de 180 ha, încasând în mod necuvenit suma de 60.000.000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comuna, prin Primar și - SRL.
În motivarea recursului său, Comuna a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a invocat faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând că, prin modificările legislative aduse OUG 12/2005 proprietarii de terenuri ar pierde calitatea de beneficiari ai sprijinului acordat de stat în favoarea ilor.
Având în vedere art. 5 pct. 5 lit. a din OUG 12/2005 prin care s-a atribuit calitatea de beneficiar proprietarilor de teren, aceștia s-au prezentat la sediul primăriei și au solicitat, pe baza actelor de identitate, sprijinul acordat de stat acestora pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 ha inclusiv.
Prin modificarea din OUG 12/2005 s-a urmărit doar ca banii acordați ca subvenții să fie folosiți conform destinației lor, bine stabilită de lege, și nu schimbarea destinatarului.
Ca atare, Primăria a acordat corect aceste subvenții în condițiile în care reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada împuternicirii proprietarilor, condiție inserată în finalul textului art. 6 pct. 5 lit. b, introdus prin OUG 12/2005.
Recurenta a mai arătat faptul că instanța nu analizează probele administrate întrucât s-ar fi observat faptul că pentru cererile depuse de societate în numele arendatorilor, acesta a primit bani de la Primăria. Astfel, - SRL Bad epus un număr de 91 de cereri în numele proprietarilor, pentru acestea primind banii cuveniți.
Primăria a acordat astfel bonuri valorice proprietarilor de teren care au depus cereri în acest sens în nume propriu, deși aveau terenul în arendă - SRL B, neavând obligativitatea de a acorda aceste bonuri societății în condițiile în care nu a depus cereri în numele proprietarilor.
De asemenea, în condițiile în care s-ar considera prejudiciată în dreptul său - SRL B putea depune contestație la sediul primăriei la data afișării listelor.
În condițiile în care reclamanta nu a depus împuternicirea proprietarilor, iar aceștia au depus cereri în nume propriu, în mod corect s-au acordat subvențiile proprietarilor care întruneau și condiția existenței unei cereri în acest sens.
Ulterior - SRL B avea posibilitatea să-și recupereze eventualul prejudiciu prin acțiuni separate. Un argument în plus în susținerea celor de mai sus Comuna a arătat că, după introducerea acțiunii, reclamanta a primit de la proprietari bonurile valorice în valoare de 25.000.000 lei.
În recursul său reclamanta - SRL Baa rătat faptul că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Aceasta deoarece încă de la apariția OUG 61/2004 s-a născut dreptul ului ca producător agricol direct să beneficieze de sprijinul agricol acordat. Se acordă astfel o interpretare a legii în scopul acesteia, respectiv acela de a stimula înființarea de culturi agricole și nu de a da banii unor proprietari de terenuri care stau în pasivitate. Ori, recurenta reclamantă se înscrie în categoria producătorilor agricoli.
De asemenea, în contractul de arendă s-a prevăzut că ajutoarele urmează cursul pământului.
Recurenta-reclamantă a mai arătat faptul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DADR D deoarece această instituție este ordonatorul fondurilor acordate de Guvern ca sprijin de stat și are obligația legală să verifice modul în care au fost acordate aceste fonduri.
În motivarea recursului său recurenta-reclamantă a arătat că în mod greșit s-a admis cererea reconvențională deoarece deja fuseseră micșorate pretențiile sale cu suma de 60.000 lei, prin precizarea la acțiune.
Ori, prin admiterea cererii reconvenționale instanța de fond a acordat de două ori suma de 60.000.000 lei.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr.229/29.01.2008 admis recursurile declarate de reclamanta - SRL B PUNCT DE LUCRU COM. SAT ȘI PÂRÂTA Comuna prin primar împotriva sentinței nr. 2989 din 29 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
A modificat sentința în sensul că a respins acțiunea precizată și a respins cererea de intervenție.
ÎN considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta - SRL B, în calitate de, a solicitat obligarea Primăriei com. și DADR la plata sumei reprezentând sprijinul acordat producătorilor agricoli aferent anilor 2004 - 2005.
Ca atare, pentru perioada solicitată, temeiul de drept al acordării acestor subvenții îl constituie OUG nr. 61/2004 privind acordarea în anul agricol 2004 - 2005 unui sprijin direct al statului de 2,5 milioane lei/ha producătorilor agricoli pentru suprafața de teren arabil de până la 5 ha inclusiv, și OUG 12/2005 privind acordarea în anul 2004-2005 unui sprijin direct al statului unor categorii de producători agricoli.
Conform art. 1 alin. 2 lit. c din OUG nr. 61/2004 beneficiarii sprijinului sunt persoanele fizice proprietare de teren arabil dat în arendă conform prev. Legii arendei nr. 16/1994, cu modificările și completările ulterioare.
Ulterior, prin modificarea adusă prin OUG 12/2005 prin care s-a stabilit că acest sprijin să se acorde sub formă de bonuri valorice, s-a stipulat prin art. 51alin. 5 că bonurile valorice se acordă celor care exploatează terenurilebeneficiarilorprev. la art. 1 alin. 2 lit. b și c, cu întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv dacă fac dovada legală a folosirii terenurilor și dacă prezintă împuternicirea proprietarilor.
Ca atare, din analiza coroborată a acestor texte de lege se reține că beneficiarii sprijinului direct al statului de 2,5 milioane lei/ha sau în bonuri valorice sunt proprietarii terenurilor, care însă, pot mandata ul să încaseze aceste subvenții.
Această concluzie se desprinde atât din modul de redactare a textelor legale care folosesc ambele noțiunea de"beneficiari",cât și dintr-o interpretare logică a acestora în sensul că dacă s-ar fi dorit includerea ca beneficiar direct a societății care arendează nu s-ar mai fi cerut o împuternicire pentru ridicarea subvenției asupra terenurilor, împuternicire dată de proprietar.
Scopul legii este acela de a acorda acest sprijin pentru stimularea producției agricole care, este realizată de către, dar acest scop nu poate contraveni drepturilor pe care le are însuși proprietarul terenului.
De aceea, ambele acte normative au prevăzut modul cum poate ul să încaseze subvenția, în locul proprietarului, care nu-și pierde însă calitatea de beneficiar.
Astfel, în ambele ordonanțe se menține condiția obligatorie a formulării unei cereri pentru acordarea subvenției.
În timp ce OUG 61/2004 prevede, în art. 1 alin. 4, că, în condițiile în care arendatorii nu pot completa cererile, ii pot completa cererea în numele acestora, prin OUG 12/2005 s-a prevăzut ca, pe lângă cerere, să se facă dovada îndeplinirii celor două condiții, conform art.51alin. 5.
Din înscrisurile depuse s-a reținut că pentru anul 2004 au fost formulate cereri de către proprietarii terenurilor date în arendă (filele 20 -248).
În baza acestor cereri s-a întocmit tabelul nominal cu bonurile valorice (filele 340 - 390), pentru culturile înființate în toamna anului 2004, fiind încasate subvențiile acordate, conform semnăturilor din tabelul anexat, de proprietarii de terenuri.
În situația în care recurenta reclamantă era nemulțumită de modul în care s-au întocmit aceste liste, pretinzând că, ar avea calitatea de a încasa subvenția, avea posibilitatea ca, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin.8, să formuleze contestație împotriva listelor la sediul Primăriei, în termen de 5 zile de la data afișării listei.
Ori, în cauză, recurenta reclamantă nu a folosit procedura de contestare reglementată de lege, dacă se considera beneficiar al sprijinului direct, iar recurenta pârâtă Com. a procedat, conform dispozițiilor ordonanței, la achitarea subvenției către titularii cererilor formulate.
Apare astfel întemeiat motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă Com., prin Primar, privind netemeinicia sentinței atacate prin reținerea obligației Primăriei de a achita aceste subvenții și către - SRL
În ceea ce privește cererile depuse de se rețin următoarele aspecte:
Pentru a încasa subvenția, sub formă de bonuri valorice, ul trebuia, conform art. 51alin. 5 din OUG 12/2005 să prezinte împuternicire din partea proprietarilor terenurilor ca și beneficiari ai subvenției.
Așa cum se poate observa din dosarul nr. 1412/2005, filele 95 - 162 au fost acordate împuterniciri de către proprietari către, acesta fiind persoana care reprezintă - SRL, societatea ă, conform contractelor de arendă (filele 350 - 531, dosar nr. 1412/2005).
Cererile însă au fost formulate de către (filele 255 și următoarele din dosarul nr. 1412/2005), acesta nefăcând dovada că a primit împuternicire din partea proprietarilor de terenuri, prevăzându-se în cerere că aceasta are calitatea de.
Întrucât reclamanta-recurentă nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții, impuse de OUG 12/2005 (art. 51alin. 5) în mod greșit instanța de fond apreciat întemeiată în parte acțiunea promovată.
Totodată, instanța de fond, în mod greșit a obligat pârâta Primăria com. la plata către reclamanta - SRL a bonurilor valorice acordate proprietarilor pentru culturile de înființate în toamna anului 2004, având în vedere că cele expuse anterior respectiv faptul că pentru anul 2004 au fost formulate, conform dispozițiilor legale în materie (OUG 61/2004) cereri de către proprietari, iar pentru anul 2005, conform OUG 12/2005 ul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale, respectiv dovada existenței unei împuterniciri din partea proprietarilor.
Prin acordarea subvenției, așa cum era această reglementare prin 61/2004 direct către proprietari Primăria com. a respectat astfel dispozițiile legale în materie, iar reclamanta nu a contestat modul de acordare a subvenției conform dispoz. art. 2 alin. 8 din OUG 61/2004, în contestarea listelor cu persoanele îndreptățite la încasarea subvenției.
De asemenea, este întemeiat și motivul de recurs invocat de către recurenta-reclamantă - SRL privind greșita reținere a lipsei calității procesuale pasive a DADR D, având în vedere atribuțiile acesteia stabilite în ambele ordonanțe de urgență.
Apare ca fiind neîntemeiat și motivul de recurs invocat de către recurenta-reclamantă privind greșita admitere a cererii reconvenționale formulată de pârâtă.
Astfel, prin precizarea la acțiunea inițială depusă de către reclamantă, aceasta și-a micșorat câtimea obiectului cererii cu suma de 60.000.000 lei, solicitată prin cererea reconvențională. Prin admiterea cererii reconvenționale s-ar ajunge astfel la plata de două ori a sumei de 60.000.000 lei.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
