Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 229/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 229/CA
Ședința publică din data de 20 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
Grefier - - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ formulată de reclamanta " ", cu sediul în DJ 3. Km 23, județul C, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSTRARE FISCALĂ, cu sediul în- sector 5, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 16.02.2007, precizată la data de 7.06.2007, reclamanta " " a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 2.642.132 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin stabilirea nelegală a obligației sale de plată în sumă de 30.090.950.499 ROL (3.009.095 RON) și restituirea cu întârziere a sumei menționate.
În motivarea acțiunii se arată de reclamantă că, la datele de 25.08.2003, 20.11.2003 și 4.03.2004 a fost supusă unor controale în urma cărora s-a stabilit că datorează bugetului statului mai multe sume reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, debitele fiind compensate cu de restituit, iar împotriva acestora a formulat contestații, respinse de prin Decizia nr. 84/31.03.2004.
Acțiunea sa, prin care solicita anularea deciziei a fost admisă prin sentința civilă nr. 124/CA/27.05.2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, soluție rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5739/30.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Întrucât până la data de 13.04.2006 - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili nu-și îndeplinise obligația de plată a sumelor prevăzute în hotărâre, a procedat la transmiterea unei notificări, înregistrate la pârâtă sub nr. 77237/17.04.2006, prin care solicita plata sumei de 3.009.095 RON, cu plata de daune interese moratorii și compensatorii calculate la suma de restituit și până la data notificării, în cuantumurile precizate.
La data de 29.05.2006 s-a revenit la notificare, prin adresa nr. 87750.
Se mai arată că, la data de 7.08.2006 pârâta a efectuat plata sumei de 3.009.095 RON cu nr. 5017, dar până la data prezentei nu a primit de la aceasta niciun răspuns cu privire la cererea sa de reparare integrală a prejudiciului creat prin achitarea daunelor interese moratorii și compensatorii, de 1.975.653 RON majorări de întârziere și 649.079 RON diferență din actualizarea debitului în funcție de rata de inflație.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 (1) și art. 19 din Legea nr. 554/2004 și art. 1 din nr.HG 1513/2002, art. 1 din nr.HG 67/2004, art. 1 din nr.HG 784/2005, art. III din Legea nr. 215/2005 și art. 116 alin. 5 din Codul d e procedură fiscală, în ce privește cuantumul pagubei cauzate.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat cu privire la dreptul reclamantei de a cere despăgubiri în temeiul Legii nr. 554/2004, excepția prescripției dreptului reclamantei de a cere despăgubiri în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, deoarece în aplicarea acestor dispoziții legale, " " a cunoscut întinderea pagubei la data de 30.11.2005 când sentința civilă nr. 124/CA/2004 a Curții de APEL CONSTANȚAa devenit executorie prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 5739/30.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ori, în cauză, reclamanta a formulat cerere de acordare despăgubirilor cu depășirea termenului de prescripție de un an de la data când a cunoscut întinderea pagubei.
S-a mai invocat, cu privire la dreptul reclamantei de a solicita dobânzi în temeiul nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și a nr. 1899/2004, excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că, adresa nr. 56809/14.10.2006 prin care reclamanta a fost înștiințată cu privire la respingerea cererii sale de acordare a dobânzilor și respectiv de actualizare cu indicele de inflație, nu a fost contestată în termenul legal, adresa fiind comunicată reclamantei la data de 19.10.2006.
Ori, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta trebuia să atace acest act în termen de 30 de zile de la comunicare, înainte de a se adresa instanței, obligație neîndeplinită de aceasta.
Prin încheierea din 12.07.2007 instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă, cu motivarea cuprinsă la filele 213-214 dosar și s-a acordat termen pentru judecarea fondului cauzei.
În judecarea fondului cauzei s-a efectuat o expertiză contabilă în care s-a concluzionat că sumele sunt de 1.975.053,05 lei reprezentând dobânzi și majorări aferente taxei pe valoare adăugată nerambursată la scadență și 681.768,43 lei reprezentând diferențe din actualizare cu indicii de inflație.
Pentru termenul din 13.03.2008 reclamanta a precizat că acțiunea de față este o acțiune îndreptată împotriva refuzului de soluționare a cererilor sale și are ca obiect înlăturarea refuzului de soluționare și obligarea pârâtei la plata sumelor pe care pârâta le datorează societății cu titlu de dobânzi și majorări aferente taxei pe valoarea adăugată nerambursată la scadență și cu titlu de diferențe din actualizare cu indicii de inflație, arătând că sumele pe care le solicită sunt: 1.975.053,05 lei cu titlu de dobânzi și majorări aferente taxei pe valoare adăugată nerambursată la scadență și 681.768,43 lei cu titlu de diferențe din actualizare cu indicii de inflație. Aceste susțineri sunt conforme precizărilor depuse la 10.05.2007 (fila nr. 188 în dosar), reclamantul arătând prin acestea și că pârâta a soluționat cererea sa prin decizia nr. 49637/25.07.2006. Împotriva acestei decizii a fost formulată o contestație administrativă, soluționarea acesteia fiind suspendată prin decizia nr. 225/07.08.2007 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Acțiunea e nefondată.
Potrivit art. 8 alin. 1 (temei legal pe care și-a întemeiat acțiunea reclamanta - fila 6 - în vigoare la data formulării acțiunii), "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. 4, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și eventual, reparații pentru daunele morale"." Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal" (art. 2 alin. 2).
Textul mai sus citat prevede posibilitatea de reparare a unei pagube pricinuită prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri (teză invocată în speță). În consecință, potrivit art. 8 alin. 1, reclamantul poate beneficia de repararea unei pagube (în măsura în care aceasta este dovedită) pricinuite exclusiv prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal ori prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ( spre exemplu, punerea în executare a unui act administrativ implică efectuarea unor cheltuieli, cheltuieli care sunt cu atât mai mari cu cât se întârzie soluționarea plângerii ).Ori, în cauză, astfel cum reclamanta a arătat prin cererea de chemare în judecată, se solicită obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând prejudiciul cauzat prin restituirea cu întârziere a unei sume la care era îndreptățită, această sumă reprezentând tocmai obiectul cererii ce nu a fost soluționată în termenul legal (sau cu privire la care există un refuz de soluționare, potrivit reclamantei). În acest caz, reclamantul se putea adresa instanței de judecată pentru a solicita obligarea pârâtei să soluționeze cererea (să emită actul prin care să fie acordate sumele solicitate) putând cere și despăgubiri. În concluzie, textul de lege invocat este inaplicabil în speță.
În plus, în speță nu există un refuz al pârâtei de soluționare a cererii. Pentru a fi aplicabilă această teză, trebuie să existe un refuz explicit și acesta să fie nejustificat. Cererea reclamantei a fost soluționată în cele din urmă prin decizia nr. 49637/25.07.2006, astfel că acțiunea întemeiată pe refuzul de soluționare este și ea nefondată. Reclamanta putea invoca soluționarea cu întârziere a cererii, caz în care putea solicita despăgubiri, și în această situație despăgubirile neputând fi cele care fac tocmai obiectul cererii ci cele cauzate prin depășirea termenului legal.
Pentru aceste considerente, acțiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " ", cu sediul în DJ 3. Km 23, județul C, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINSTRARE FISCALĂ, cu sediul în- sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 3 aprilie 2008.
Emis 2 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore
