Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 232/CA/2010
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice S împotriva sentinței nr. 991/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimara reclamantă G, avocat în substituirea mandatarului ales avocat, lipsă fiind recurentele și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997, recurenta solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare, delegația de substituire, chitanța nr. 94 reprezentând onorariu avocațial și întâmpinare, arătând că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, pentru motivele expuse prin întâmpinare și pe care le susține oral. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamanta G prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice
- obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare încasată nelegal în cuantum de 6896,74 lei și dobânda legală aferentă calculată de la data plății până la data restituirii efective.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a plătit taxa în temeiul art. 2141din Codul fiscal pentru autoturismul marca Audi A6 importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea dobânditorilor autovehiculelor importate din Comunitatea Europeană în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar posesorilor vehiculelor autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invoca preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Tribunalul Alba prinsentința administrativă nr. 991/CA/28.10.2009a admis acțiunea reclamantei obligând pârâtele la restituirea sumei de 6896,74 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a cestei sume.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A în nume propriu și pentru S solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
Prin motivele de recurs se susține că acțiunea este nefondată, întrucât potrivit 157/2005 pentru ratificarea tratatului de aderare a României la UE, legea - cadru europeana este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauza, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule in momentul înmatriculării, indiferent daca provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se refera la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasa pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeana nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxa ce se aplica si in alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanța se refera la taxa perceputa de Ungaria si Polonia care era aplicată atât produselor interne, cât si produselor importate.
Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede ca se restituie diferența dintre taxa speciala încasata pentru autoturisme în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 si taxa de poluare pentru autovehicule.
Dobânda legala se impune a fi acordata doar de la data pronunțării hotărârii.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct. 9, 3041din Codul d e procedură civilă și OUG50/2008.
Recursul nu este supus taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar potrivit art. 17 din 146/1997.
Intimata prin întâmpinare solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul declarat sub toate aspectele cauzei cât și prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism din statele membre ale Comunității Europene pentru care a plătit taxa speciala reglementată de art. 2141, 2142din Codul fiscal.
*
În ceea ce privește motivul de recurs privind compatibilitatea normei naționale cu cea comunitară, curtea reține că acesta este nefondat.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehiculese plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europenenici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal.
Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Astfel, de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României: ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2.
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Prin Decizia pronunțată încauza Costa/Enel(1964), CJCE a stabilit călegea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, prin acea decizie a fost definită relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre în sensul cădreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior- or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, încauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit căjudecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de înmatriculareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicândotaxă percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Deoarece în România, stat comunitar, se percepea o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, fără ca la calculul acestei taxe să se ia în considerare deprecierea autoturismuluide o asemenea manieră încât aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în România,instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autovehiculele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
*
În ceea ce privește susținerea privind incidența dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 instanța reține că aceste dispoziții au intrat în vigoare doar la data de 01.07.2008 conform art. 14 alin. 1.
taxei intervine la momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România, atât în ceea ce privește taxa de primă înmatriculare cât și în ceea ce privește taxa de poluare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituțielegea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii ce nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate.
În caz contrar ar fi afectată și stabilitatea raporturilor juridice deoarece la data efectuării achiziției autovehiculului reclamanta a efectuat operațiunea juridică prevăzută de legislația aplicabilă la acel moment, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data achiziției comunitare.
Întrucât suma plătită de reclamat nu era datorată potrivit legislației comunitare, se justifică restituirea integrală a acesteia.
*
Relativ la dobânda solicitată, trebuie reținut următoarele:.
Reclamanta este îndreptățit și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale(art. 120 al.1 și 7 din Cod).Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod). Cererile depuse de către contribuabil potrivit legii se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare (art.70 din Cod). In consecință, dobânda legală se datorează de la data la care reclamanta a solicitat restituirea sumei achitata nelegal si până la data restituirii.
In consecință, recursul pârâtei este fondat, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod procedură civilă sens în care urmează a modifica in parte sentința atacata conform celor reținute mai sus.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurentele vor fi obligate să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A în nume propriu și pentru S împotriva sentinței nr. 991/CAF/28.10.2009 pronunțată de secția de contencios administrativ a Tribunalului Alba și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 6.896,74 lei, calculată potrivit dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală, de la data la care s-a formulat cerere de restituire și până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă recurentele să plătească intimatei suma de 500 lei onorariul avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.5/16 02 2010
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
