Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/CA
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 23/ 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Cernavodă,-, -B,.A,.2, județ C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurentul pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 0,45 lei timbru judiciar și cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 04.11.2009.
Intimatul reclamant precizează că depune la dosar precizări scrise, un exemplar al acestora comunicându-l apărătorului recurentului pârât.
Avocat, pentru recurentul pârât, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea ia act de precizările părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și conform art.150 cod pr.civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat, pentru recurentul pârât,solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Învederează instanței că Ortodoxă Română este autonomă față de stat, nu este autoritate publică în înțelesul Legii 554/2004, fapt pentru care înțelege să invoce excepția necompetenței materiale a instanțelor de judecată, deoarece este autonomă față de stat, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Prin raportare la dispozițiile art.24 din Legea 554/2004, solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul obligării la plata amenzii numai pentru perioada 14.10.2008 - 29.10.2008. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu precizarea că orice instituție se subordonează legilor țării. Întrucât episcopul nu a emis decizia, intimatul reclamant a fost afectat moral și material. Referitor la perioada pentru care instanța va dispune amenda pentru nepunerea în executare a sentinței, apreciază că datele stabilite de instanța de fond sunt legale.
CURTEA:
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 10.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul ui, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea paratului la plata sumei de 32.876 lei, reprezentând amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. S-a solicitat, de asemenea a se dispune si obligarea paratului la plata sumei de 94.200 euro, cu titlul de daune cominatorii si daune morale.
Prin sent.civ.nr.23/14.04.2009 Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea astfel promovată dispunând obligarea pârâtului la plata unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru executarea cu întârziere a sentinței civile nr.1022/05.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Constanța în dos. civ. nr- pentru perioada 05.12.2007-29.10.2008 respingând totodată cererea privind obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, potrivit sent.civ. nr. 1022/05.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Constanta - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal in dos.nr--filele 7-8, reiese ca parata a fost obligata sa emita o decizie privind soluționarea cererii reclamantului și înregistrată sub nr. 694/16.02.2005-fila 31.
Sub acest aspect, instanța nu a primit apărările formulate de către pârâtă cu privire la faptul ca ortodoxa nu se înscrie in cadrul autorităților publice, definite de art. 2 alin. 1 litera b) din Legea 554/2004, apreciindu-se ca o asemenea apărare putea fi invocata in fata instanței ce a soluționat dosarul nr- sau in fata unei instanțe de control judiciar, investita in mod legal cu soluționarea unui recurs împotriva sent.civ. nr. 1022/2007.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat stabilirea de sancțiuni in sarcina conducătorului - pentru nerespectarea dispozițiilor sent.civ. nr.1022/2007.
S-a reținut, de asemenea, că prin adresa nr. 6053/29.10.2008 - fila 10, emisa de catre, s-a comunicat reclamantului faptul ca situația canonică și legal-bisericească a acestuia din momentul actual este neschimbată, față de cea comunicată prin Ordinul nr. 1275/10.07.2001. S-a reținut că, prin cererea 825/2001, reclamantul si-a dat demisia in perioada in care era cercetat de către Consistoriul Eparhial, sub aspectul existentei a 11 capete de acuzare.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, daca in urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata să încheie, să înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
In cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Astfel, prin dispozițiile art. 24 se instituie o procedura speciala de executare, ce se aplica doar daca prin dispozitivul hotărârii irevocabile autoritatea publica a fost obligata s încheie, sa înlocuiască, sau sa modifice un act administrativ, sa elibereze un alt înscris, sau sa efectueze alte operațiuni administrative.
Sub acest aspect s-a apreciat ca dispoziția stabilită prin sent.civ. nr. 1022/2007 se circumscrie cadrului legal prezentat mai sus, sens in care instanța a dispus obligarea paratului la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere a executării sent.civile nr. 1022/ 05.11.2007, pronunțată de către Tribunalul Constanța în dosarul nr-, respectiv pentru perioada 05.12.2007-29.10.2008.
În ceea ce privește cererea formulata de reclamant privind acordarea de despăgubiri, instanța a apreciat-o ca nefondată, în condițiile in care acesta, in nici un mod, nu a dovedit vătămarea materiala si morala suferita prin neconformarea paratului la dispozitivul sent.civ.nr.1022/2007. Sub acest aspect, instanța are în considerare si faptul ca reclamantul si-a dat demisia la data de 11.06.2001, iar executarea de către pârât a dispozitivului sentinței civile nr.1022/2007, în nici un caz, nu ar fi fost de natura sa repună reclamantul in funcția deținută anterior, de preot paroh, așa cum de altfel, in mod evident, acesta a urmărit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul solicitând admiterea sa, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate în sensul reducerii perioadei de aplicare a amenzii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanțele de judecată nu sunt competente să exercite funcția de înfăptuire a justiției în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică, în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun ci prin norme juridice proprii acelor culte. Statutul Bisericii Ortodoxe Române aprobat prin HG nr.53/2008 stipulează la art.4 alin.1 că aceasta este autonomă față de stat sau alte instituții și nicidecum așa cum așa cum se afirmă de intimatul reclamant că este controlată de stat, având statut de autoritate publică, în directa subordonare a Ministerului Cultelor, astfel că orice act emanat de la aceasta instituție poate fi considerat un act administrativ cu toate efectele ce le presupune un asemenea act.
Condiția legală pentru aplicarea amenzii de 20 % din salariul brut pe economie pe zi de întârziere este în cel mult 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești și nu cum greșit a pronunțat Tribunalul Constanța de la pronunțarea hotărârii.
Sentința civilă nr.1022/05.11.2007 a fost comunicată în data de 27.10.2007 în timp ce mențiunea irevocabilă a fost aplicată de Tribunalul Constanța la data de 26.09.2008.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat motivat de următoarele considerente,
În ce privește excepția inadmisibilității prezentei cereri de chemare în judecată, Curtea consideră că instanțele de drept comun sunt competente în soluționarea litigiilor născute în cadrul cultelor religioase recunoscute și organizate potrivit Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Astfel, potrivit art.8 din acest act normativ, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice și părțile componente ale cultelor, așa cum sunt menționate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerințele prevăzute în acestea.
(3) funcționează cu respectarea prevederilor legale și în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioși.
Fiind persoană juridică de utilitate publică, cultul legal recunoscut îndeplinește astfel condiția prev. de art.2 alin.1 lit.b din Legea 554/2004 aceea de autoritate publică, competența jurisdicțională revenind instanțelor de judecată de drept comun în materia contenciosului administrative.
La rândul său, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române aprobat prin HG nr.53/2008 la art.41 stabilește că, patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), și sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul statut, regăsindu-se și acestea în definiția de autoritate publică.
Este adevărat că la art.4 alin.1 din Statut se prevede faptul că, Ortodoxă Română este autonomă față de stat și față de alte instituții, dar această autonomie nu trebuie absolutizată, sau ridicată la nivel de independență totală, ci interpretată în sensul dat de lege și statut, respectiv cel organizatoric, administrativ, fiscal sau de conducere.
Același principiu se regăsește și în legea fundamentală, Constituția României, care la art. 29 alin.3 impune cultelor religioase a se organiza potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
Recurentul critică în cererea sa și modalitatea de calcul a zilelor în care se va proceda la aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie.
Astfel potrivit art.24 alin.1 și 2 din Legea 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Cum în cazul de față sent.civ.nr.1022/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța nu indică în dispozitiv un termen în interiorul căruia pârâtul să emită o decizie privind soluționarea cererii reclamantului, executarea urma a se face în cel mult 30 zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
Întrucât în cazul de față ne aflăm în situația prevăzută de art.377 alin.2 pct.1 pr.civ, urmare a faptului că sentința nu a fost atacată cu recurs, ea a rămas irevocabilă după expirarea celor 15 zile de la momentul comunicării, deși executarea putea fi făcută deoarece sentința a fost una definitivă de la momentul pronunțării instanței de fond.
În calcularea acestei amenzi nu are relevanță data de 26.09.2008 la care s-a aplicat pe sentință mențiunea - irevocabilă - deoarece această mențiune a fost necesară intimatului reclamant pentru a căpăta calitatea de creditor și a porni executarea silită împotriva debitorului, fiindu-i astfel necesar un titlu executor astfel cum prevăd dispozițiile art.372-376.pr.civ.
Din cele prezentate mai sus Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii sentinței recurate ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 23/ 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în Cernavodă,-, -B,.A,.2, județ C, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 Ianuarie 2010
Jud.fond--
Jud.red--/10.03.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
