Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 250/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.250
Ședința publică din12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediuîmpotriva sentinței nr.2263 din 14.12.2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal dată în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, pârâtă-intimată fiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cîmpulung.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se faptul că recurenții au solicitat - prin cererile de recurs - inclusiv a se da eficiență dispozițiilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă a declarat dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursurilor ce constituie obiectul prezentului recurs.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor din cauza de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și Administrația Finanțelor Publice C- M, chemată în garanție fiind ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând obligarea pârâtei la plata taxei de poluare în sumă de 5043 lei, achitată pentru autoturismul marca Ford Escort, cumpărat în cursul anului 2008, pentru care, la data de 25 februarie 2009, achitat taxa de poluare în cuantum de 5043 lei în vederea înmatriculării în România.
În motivare a arătat că taxa este ilegală, ea fiind percepută în temeiul unor texte legale inaplicabile în dreptul intern.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art.90 din Tratatul CE. Prevederile art.2141-2143cod fiscal sunt contrare prevederilor de la art.148 din Constituție.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prim-pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa a fost achitată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ce a abrogat prevederile art.2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, aceasta constituindu-se venit la bugetul de Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
A precizat pârâta că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile G nr. 50/2008, taxa de poluare instituită prin acest act normativ respectând exigențele art. 90.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, pentru ca în situația în care acțiunea reclamatului va fi admisă să se dispună obligarea chematului în garanție la restituirea către acesta a sumei de 6001 lei reprezentând taxă de poluare, cu motivarea că doar calculul și încasarea taxei se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, taxa constituind în fapt venit la bugetul fondului pentru mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și invocând în acest sens dispozițiile art. 3 alin. 5,6, 7, 8 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Legal citat, chematul în garanție a formulat în întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei a arătat că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Câtă vreme, chiar Comisia Europeană a recunoscut că această taxă de poluare corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.2263 din 14.12.2009, a respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție ca nefondată, a admis cererea de chemare în garanție și a admis acțiunea, cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 5043 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca Ford Escort, cu număr de identificare; a fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 5043 lei pe care a încasat-o cu titlu de taxă de poluare, iar pârâta a fost obligată și la restituirea către reclamant a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând cu prioritate, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de chemata în garanție prin întâmpinare, conform art. 137 Cod procedură civilă, a constatat că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele adoptate în materie comunitară cu privire la libera circulație a mărfurilor, dispoziții care au prioritate față de dreptul național, dat fiind principiul preeminenței dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul recurent nu are obligația de a achita taxa de poluare.
Dreptul comunitar este incident in speță, mai exact dispozițiile art. 90 alin.1, care interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justiție în hotărârea din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi - Regionalis, respectiv Nemeth -es - Regionalis fiind relevante in acest sens:
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Potrivit art. III din nr.OUG 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000. precum și toate vehiculele N 1 cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare.
Rezultă așadar că în prezent, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrică mai mică de 2000 mc. Or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt direcționați spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate că prețul la care sunt achiziționate autoturismele second hand dintr-o altă țară este preț apropriat de prețul autoturismului nou fabricat în România.
Aspectul esențial ce trebuie reținut e acela că autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 întrucât achiziționarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.
Este locul a fi amintită cauza Humblot (112/84) soluționată de În respectiva cauză, autoturismele clasificate până la 16 cai putere fiscali ( - chevaux vapeur) erau supuse unei taxări graduale de până la 1100 franci iar cele peste 16. erau taxate cu o singură sumă de 5000 franci. La acea dată nu se fabricau în Franța autoturisme de peste 16. și de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a reținut că taxa de 5000 franci a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a nr.OUG50/2008 modificată prin nr.OUG 218/2008 și nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 m este scutit de plata taxei de poluare iar achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în străinătate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din este încălcat și în situația achiziționării din altă țară a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 întrucât majoritatea acestor autoturisme achiziționate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.
După aderarea României la nu este admisibilă favorizarea vânzării autoturismelor noi fabricate în România și nici favorizarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme naționale) atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate influențând astfel alegerea consumatorilor (E, nr. Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 CO - ADMINISTRAZIONE Finanze STATO).
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată și a admis acțiunea, fără a obliga pe terțul chemat în garanție să plătească direct către reclamant suma solicitată întrucât, pe de o parte între reclamant și chemat în garanție nu există un raport juridic procesual, iar pe de altă parte, eventuala insolvabilitate a terțului chemat în garanție nu trebuie să fie suportat de către reclamant, ci de către pârât.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Pârâta și chemata în garanție, în esență, prin recursurile declarate au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, arătând că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art.90 paragraful 1 din Tratatul CE iar, în ceea ce privește dispozițiile art.28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile, în care au în vedere taxele vamale la import și la export, sau taxele cu efect echivalent.
În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr.50/2008 stabilește prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro4 și Euro3, iar pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Ori, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008, corespunde normelor comunitare, nu se poate reține că prin instituirea acestei taxe se realizează o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs,urteaconstată că recursurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin dispozițiile art.1 alin.1 din nr.OUG50/2008, legiuitorul a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, ținându-se cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autoturismului.
Astfel, în conformitate cu art.1 alin.2 din OUG nr.50/2008, din sumele colectate potrivit ordonanței se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, respectiv:
a) programul de stimulare a înnoirii parcului auto național;
b) programul național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități.
c) proiecte de nlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilează energie solară, energie geotermală și energie eoliană;
d) proiecte privind producerea energiei din surse regenerabile, eoliană, geotermal, solară, biomasă, microhidrocentrale;
e) proiecte privind împădurirea terenurilor degradate sau defrișate;
f) proiecte de renaturare a terenurilor scoase din patrimoniul;
g) proiecte de realizare a pistelor pentru bicicliști.
Principiul " poluatorul plătește " este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre practicând o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, ).
Astfel, greșit prima instanță a apreciat că dispozițiile art.4 lit.a) din OUG nr.50/2008 contravin normelor comunitare, reținând că doar aparent acestea ar avea în vedere toate categoriile de autovehicule.
Prima instanță, în mod eronat a reținut că, taxa de poluare se aplică doar persoanelor care importă un autoturism dintr-o altă țară ( stat membru al comunității), autoturism care este înmatriculat în acest stat și pentru care trebuie achitată taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România.
În fine, nici motivarea reținută de prima instanță în sensul că, măsura plății taxei de poluare are un evident caracter discriminatoriu în condițiile în care, această taxă se aplică în mod real doar autoturismelor second-hand importate, însă nu se aplică și autoturismelor care circulă pe teritoriul României și care se încadrează în aceiași parametri, autoturismelor second-hand cumpărate în România și care nu fac obiectul unei prime înmatriculări, precum și autoturismelor care fac obiectul reînmatriculării.
Din dispozițiile OUG nr.50/2008 rezultă că, taxa de poluare se aplică în cazul autoturismelor noi, autoutilitare și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a actului normativ autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, c- 313/05)
Taxa de poluare se percepe și în cazul autoturismelor noi care se înmatriculează pentru prima dată în România deoarece, în Anexa nr.4 din OUG nr.50/2008 ( privind cotele de reducere a taxei), cota de reducere pentru un autovehicul nou este zero.
Formula de calcul a taxei de poluare este reglementată de textul legal anterior menționat, iar cota de reducere a taxei prevăzută în anexa 4, reprezintă doar unul din criteriile ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cuantumului taxei. Pe cale de consecință, faptul că pentru autovehicule noi cota de reducere aplicată este "zero" nu presupune că, în cazul acestei categorii de autovehicule, nu se datorează taxă de poluare.
În mod greșit și nelegal prima instanță a reținut că dispozițiile OUG nr.50/2008 sunt contrare art.90.
Astfel, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 alin.1 din, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar, decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă exclud orice formă de discriminare directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din statele membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hotărârea Outokumpu c-213/96, hotărârea Nadasdi și Nemeth c-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 din, dacă este conceput de manieră a exclude, în orice ipoteză, ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici o situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, c-152/89, Comisia/, c-375/1995).
În fine, nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile OUG nr.50/2008, taxa pe poluare instituită prin actul normativ menționat respectând art.90 din.
Pe cale de consecință, apreciind că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii Curtea, în baza art. 304 pct.9 și art.304 ind.1 raportate la art.312 alin.1-3 Cod proc. civilă, va admite recursurile declarate de pârâtă și chemata în garanție, va modifica în parte sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție, ca nefondate și va menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității invocată de chemata în garanție.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediuîmpotriva sentinței nr.2263 din 14.12.2009 a Tribunalului Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal dată în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat, pârâtă-intimată fiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cîmpulung.
Modifică sentința în parte și în rejudecare, respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție ca nefondate.
Menține dispoziția privind respingerea excepției inadmisibilității.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător eliberat
din funcție prin pensionare,
semnează președintele instanței,
Jud. - -
Red.
Tehnored.
2 ex./25.02.2010
jud.fond
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Hîncu Cezar
