Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.261/CA
Ședința publică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurent MUNICIPIUL I- prin PRIMAR, în contradictoriu cu intimații: I, CONSILIUL JUDEȚEAN I, având ca obiect - pretenții, recurs împotriva sentinței numărul 3917/ca/12.12.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința nr.3917/A/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași -secția Comercial și Contencios Administrativ, s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr.28/2000, invocată de pârâtul Municipiul I și, în consecință, s-a respins cererea privind excepția de nelegalitate a J nr.28/2000 formulată de Municipiul I; s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta C în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, reprezentat prin Primarul Municipiului I iar pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 255.747,80 lei cu titlu de preț apă meteorică aferent lunii aprilie 2004, suma de 145.418,72 lei penalități aferente lunii aprilie 2004,urmând a curge până la data plății, și suma de 7.203,19 lei - cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe, reținut instanța că reclamanta CIa chemat în judecată pe pârâtul Municipiul I, reprezentat prin Primar, pentru a fi obligat la plata sumei de 255.747,80 lei - preț facturi neachitate aferente lunii aprilie 2004, la plata sumei de 145.418,72 lei - penalități și majorări de întârziere și 7.203,19 lei cheltuieli judiciare, obligații izvorâte din executarea contractului nr.2500/1995 și reactualizat în anul 2002 pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și canalizare.
-2-
Referitor la excepția de nelegalitate a JI nr.28/2000 prin care s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publici pentru alimentare cu apă și canalizare, s-a reținut că aceasta este inadmisibilă, atât timp cât asupra aceluiași aspect s-a pronunțat sentința civilă nr.71/14.01.2003 a Tribunalului Iași, irevocabilă.
A fost apreciată ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul I, din examinarea contractelor nr.2500/1995 și nr.2500(18574)/15.03.2002 rezultând că acesta este parte contractantă chiar dacă în preambul este folosită denumirea tipică de"Primăria I".
Excepția prescripției dreptului la acțiune nu este fondată, termenul de prescripție fiind întrerupt prin introducerea cererii la Tribunalul Iași sub nr.12565/3.10.2003, având ca obiect solicitarea de a se emite somație de plata prețului pentru serviciile prestate în baza contractului nr.2500/1995, precum și prin plata voluntară parțială efectuată de către debitorul pârât. Față de data plăților parțiale efectuate în perioada 20.05.2004-01.06.2004 și data de 11.04.2007, când a fost introdusă acțiunea, nu s-au scurs 3 ani, cât este termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în temeiul contractelor încheiate în anul 1995 și în anul 2002, s-a născut obligația beneficiarului la plata prețului, în temeiul disp.art.969 și art.970 Cod civil.
Cum pârâtul a și executat parțial obligația contractuală, instanța a dat eficiență disp.art.59 Cod comercial și art.1361 Cod civil, în sensul obligării pârâtului la plata sumei pretinse cu titlu de preț.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Municipiul I, prin Primar.
Susține recurentul că în mod greșit s-a respins excepția de nelegalitate a J nr.28/2000, prin care s-a aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, prin care s-a impus plata unei taxe pentru colectarea apei meteorice.
A apreciat recurentul că art.4 din Legea nr.554/2004 prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție. Ca atare, instanța trebuia să cerceteze admisibilitatea în principiu, după care să suspende judecata și să trimită excepția la președintele instanței, în vederea formării unui nou dosar.
Mai arată recurentul că, în anul 2000, noi taxe locale puteau fi instituite, în afara celor prevăzute expres de legislația în vigoare, doar cu respectarea cap.8"alte taxe locale" și art.42-45 din Legea nr.27/1994.
Conform art.43, doar consiliile locale, nu și cele județene "pot institui și alte taxe, altele decât cele reglementate de lege, pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, în scopul satisfacerii unor necesități ale locuitorilor, cu condiția ca taxele percepute să asigure cel puțin acoperirea cheltuielilor privind înființarea, întreținerea și, după caz, funcționarea acestor servicii". Astfel, Consiliul Județean I nu era competent să instituie taxe speciale.
-3-
Taxa de față nu a fost instituită pentru un serviciu public, conform art.43 din Legea nr.27/1994, ci în favoarea unei regii autonome, respectiv C
Regulamentul ce face obiectul J nr.28/2000 a fost adoptat conform legislației în vigoare în anul 2000, anume Ordinul nr.29/N/23.12.1993, din cuprinsul acestuia nerezultând temeinicia stabilirii taxei pentru apa meteorică.
În al doilea rând, reiterează recurentul excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului I, întrucât în contractul invocat de reclamantă părțile sunt Primăria I și C I, Municipiul I fiind terț față de acest act.
În al treilea rând, se reiterează excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele facturate printr-o serie de facturi, indicate ca număr și emise începând cu data de 31.01.2004, până la 30.04.2002, în condițiile în care instanța a fost investită la data la data de 11.04.2007. Ca atare, se susține că pentru suma de 199.592,80 lei RON intervenit prescripția dreptului material la acțiune, precum și pentru penalitățile și majorările de întârziere calculate la această sumă.
Prin cel de al patrulea motiv de recurs se arată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor sume aferente unei facturi, pretins a fi fost emisă în luna aprilie 2004, dar nedepusă la dosar. Contractul nr.2005/1995, invocat ca temei, a fost încheiat cu Primăria, pe de o parte, iar pe de altă parte a și încetat la data de 15.03.2002, când a fost încheiat un alt contract ale cărui efecte au încetat și ele la data de 15.03.2003, astfel încât la data emiterii facturii nu exista un contract valabil în temeiul căruia reclamanta să emită facturi.
Nu se fac precizări de către C I cu privire la formula de calcul folosită pentru a determina contravaloarea serviciilor, iar anexele la contractul inițial sunt semnate doar de directorii direcțiilor din Primăria I, nefiind însușite de conducătorul instituției.
Din înscrisurile depuse nu rezultă nici ce anume servicii de colectare și epurare a apei meteorice ar fi fost prestate, cu atât mai mult cu cât pentru o mare parte din suprafețele luate în calcul nu există canalizare.
Cu privire la penalități, arată recurentul că nu se precizează modul de calcul iar actele normative pe baza cărora s-a făcut evaluarea nu au incidență în cauză.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Depunând întâmpinare, intimata CIa răspuns criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Cu privire la excepția de nelegalitate a J nr.28/2000, prin care a fost aprobat Regulamentul pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și canalizare, instanța a respins-o, reținând doar în considerentele sentinței
-4-
inadmisibilitatea acesteia raportat la faptul că aceeași hotărâre a format obiectul controlului judiciar prin sentința civilă nr.71/14.01.2003, irevocabilă. Este însă de observat că prin dispozitivul sentinței excepția a fost respinsă pe fond, iar nu ca inadmisibilă, soluție corectă, căreia urmează a i se aduce în continuare o serie de argumente.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004-modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului, pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
În același text de lege se mai menționează că suspendarea cauzei nu se impune în ipoteza în care instanța în fașa căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.
Raportat la textul citat, se evidențiază caracterul nefondat al motivului de recurs prin care este criticată procedura urmată de către instanța de fond în abordarea excepției ridicată în fața sa, că instanța de contencios administrativ, care nu mai era obligată să suspende procesul și era îndrituită să se pronunțe ea însăși asupra excepției.
În privința excepției de nelegalitate, se impun a fi avute în vedere disp.art.4 alin.2 teza a II-a din Legea nr.554/2004, modificată, conform cărora"în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
La data adoptării J I nr.28/2000 era în vigoare Legea nr.4/1981 a gospodăriei comunale, în considerarea căreia a fost creat și a funcționat serviciul de colectare, transport și epurare a apelor meteorice. În același act normativ se specifică rolul consiliilor populare județene în organizarea și desfășurarea activității de gospodărie comunală, în sarcina consiliilor județene căzând întreaga activitate de natura celei precizate și luarea tuturor măsurilor pentru realizarea lucrărilor tehnico. edilitare și a celorlalte activități de gospodărie comunală.
Conform art.19 din Legea nr.107/1996 a apelor, autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura gospodărirea eficientă a apei distribuite în localități, precum și colectarea apelor meteorice, canalizarea și epurarea apelor uzate.
Faptul că prin disp.art.42-45 din Legea nr.27/1994, astfel precum erau edictate la data adoptării administrativ contestat, consiliile locale aveau posibilitatea de a institui alte taxe locale nu înseamnă că dreptul de a institui astfel de taxe este interzis altor autorități publice, precum Consiliul Județean, în domeniile gestionate de către acesta.
-5-
Reclamanta - intimată CIa sigură, contra cost, serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare pentru consumatori, precum și serviciul de canalizare a apei meteorice. Taxa în discuție nu a fost instituită pentru regie, așa cum susține recurentul, ci pentru prestarea serviciului public încredințat acesteia.
Raportat la cele reținute, apreciem că a existat temei legal pentru perceperea unei taxe pentru colectarea apei meteorice la data adoptării actului administrativ contestat, excepția invocată nefiind fondată.
Nici motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Municipiului I nu este întemeiat. Conform disp.art.19 alin.1 și art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, Municipiul I are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar din conținutul contractelor nr.2500/1995 și nr.2500(18574)/15.03.2002 rezultă că sigiliul aplicat în final aparține Municipiului I, prin Primar, fiind lipsită de relevanță formularea atipică și neregăsită în lege de "Primăria I".
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, corect a apreciat instanța de fond că termenul de prescripție a fost întrerupt prin cererea având ca obiect somația de plată, adresată Tribunalului Iași, la data de 3.10.2003 și prin plata voluntară parțială efectuată de către debitor.
Penalitățile calculate la suma datorată și restantă își au sorgintea în însăși clauza penală înserată de părțile contractante în actele încheiate. iar cuantumul acestora, în măsura în care era contestat, se impunea a fi analizat printr-o expertiză de specialitate, probă ce nu a fost solicitată, și, mai mult, nu a fost justificat în fapt un alt mod de calcul, pe alte temeiuri legale, de natură a fi comparat cu cel efectuat de către intimată.
Raportat la toate aspectele prezentate, Curtea apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materia dedusă judecății, astfel încât, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul introdus de MUNICIPIUL I împotriva sentinței nr.3917/CA/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
red.jud.E/10.06.2008
tehnored.2 ex./grefier TN/11.06.2008
jud. fond. - Tribunalul Iași -;
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbâltoc, Violeta
