Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 311/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 311/CA/2010
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul A împotriva Sentinței nr.1337/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar copie după chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 285 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.79/2009 a Judecătoriei Petroșani pronunțată în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT P împotriva pârâtului A și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 7560 lei redevență și majorări de întârziere.
Prin decizia civilă nr.5129/R/2009 a Tribunalului Hunedoaraa fost casată sentința nr.79/2009 a Judecătoriei Petroșani și a fost reținută cauza spre competentă soluționare a Tribunalului Hunedoara - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin cererea sa SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT din cadrul Consiliului Local Pac hemat în judecată pe pârâtul A solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 7560 lei reprezentând redevență și majorări de întârziere.
Cererea ester scutită de plata taxei judiciare de timbru având în vedere că veniturile ce urmează să fie încasate se vor face venit la bugetul public local, potrivit art.17 din Legea nr.146/1997.
In motivarea cererii sale reclamantul a arătat că la data de 2.09.2005 între Consiliul Local P și pârât s-a încheiat contractul de concesiune nr.1080 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 92 mp, situat în masivul, cu destinația de amplasament pentru o căsuță de vacanță pe o durată de până în anul 2054. Reclamantul arată că la data de 28.05.2008 pârâtul figurează în evidențele contabile ale sale cu o redevență restantă de 4695 lei și majorări de întârziere de 2365 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate încetarea contractului de concesiune.
In motivarea cererii sale reconvenționale pârâtul a arătat că nu a început construcția în termen de 6 luni de la încheierea contractului iar între timp Primăria Pae xcavat o groapă în partea de jos a parcelei pentru amplasarea unui rezervor de apă. Se arată că întrucât această excavare a afectat 1 liniar, circa 10 mp în terenul concesionat, face imposibilă amplasarea cabanei de către pârât.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp.Legii nr.219/1998 și ale art.70 din OUG nr.54/2006.
Prin sentința civilă nr.1337/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului Serviciul Public Administrarea Domeniului Public și Privat și a obligat pârâtul A să plătească în favoarea acestuia suma de 7.560 lei redevență și majorări de întârziere.
Cererea reconvențională formulată de către pârât împotriva reclamantului a fost respinsă.
Pronunțând această soluție, instanța de fond a reținut că în baza contractului de concesiune pârâtul s-a obligat să achite Consiliului Local Por edevență de 8,7 dolari/an pentru o suprafață de 92 mp, în masivul, având destinația de căsuță de vacanță. Contractul a fost încheiat o perioadă de 49 ani. Prin protocolul nr.10134 din 23.07.2007 SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT din cadrul Consiliului Local Paf ost împuternicit să urmărească încasarea redevențelor aferente contractelor încheiate de Consiliul Local Pârâtul nu a achitat chiria restantă, astfel că la data de 28 mai 2008 acumulat un debit de 4695 lei la care se adaugă majorări de întârziere de 2865 lei potrivit art.9 din contractul încheiat între părți. Nu există nici o dovadă că s-ar fi executat lucrări de excavare de Primăria P pe terenul concesionat pârâtului, în măsură să determine imposibilitatea folosirii terenului de către pârât. Or, nu există nici un motiv pentru care pârâtul nu ar putea fi obligat la plata redevenței restante. Desigur că se putea dispune rezilierea contractului de concesiune sau părțile să-l rezilieze de comun acord.
Nu se poate admite cererea reconvențională a pârâtului prin care a solicitat încetarea contractului de concesiune, întrucât încetarea poate fi eventual urmare a rezilierii. Pârâtul nu a înțeles să solicite rezilierea contractului.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului și apoi admiterea acestuia și în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii principale.
În motivarea cererii, pârâtul arată că sentința recurată nu i-a fost comunicată și că a luat cunoștință de conținutul acesteia abia la data de 22.10.2009, când reclamantul i-a comunicat o înștiințare de plată pentru suma de 7.650 lei și o copie a sentinței. În aceste condiții, se consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este pe deplin întemeiată, necomunicarea sentinței neputându-i fi imputabilă lui.
Pe fondul cauzei, pârâtul consideră soluția pronunțată de către Tribunalul Hunedoara neîntemeiată și nelegală, deoarece instanța de fond a admis cererea reclamantei și l-a obligat la plata redevenței, fără să cerceteze cele invocate prin cererea reconvențională.
Susține că nu i-au fost admise nici cererile de probe formulate, respectiv audierea martorului propus, cu care intenționa să demonstreze aspecte legate de imposibilitatea folosirii terenului din cauza atitudinii culpabile a reclamantei.
Se mai susține că respingerea cererii reconvenționale este greșită, iar motivarea că încetarea contractului este o consecință a rezilierii, pe care nu a solicitat-o este de asemenea greșită, întrucât instanța în virtutea rolului activ ar fi trebuit să dea calificarea corectă cererii sale.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și următ. din Codul d e procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de către pârâtul - reclamant reconvențional A, Curtea constată următoarele:
Conform art.103 Cod pr.civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va împlini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Ca motiv al împiedicării de a depune cererea de recurs în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă, reclamantul susține că sentința recurată nu i-a fost comunicată.
Susținerile sale sunt neîntemeiate, întrucât în dosarul de fond există la fila 10 procesul verbal privind comunicarea hotărârii atacate, proces verbal din care rezultă că sentința nr.1337/CA/2009 a fost afișată la locuința reclamantului, întrucât nici una din persoanele cărora aceasta putea fi înmânată nu au fost găsite.
Pe de altă parte, aceasta nu constituie motiv pentru a se putea dispune repunerea în termenul de recurs, întrucât nu se încadrează în ceea ce reprezintă o împrejurare mai presus de voința părții din cauza căreia partea nu a putut declara calea de atac în termenul stabilit.
Prin urmare, cererea formulată de către pârâtul-reclamant reconvențional de repunere în termenul de declarare a recursului este neîntemeiată și va fi respinsă.
Deoarece, recursul a fost depus la data de 6.11.2009, în timp ce sentința a fost comunicată la data de 30.09.2009, se constată că termenul de recurs s-a împlinit, astfel că, în temeiul art.301 Cod pr.civilă, acesta urmează a fi respins ca tardiv.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către pârâtul - reclamant reconvențional A, ca neîntemeiată.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de către pârâtul - reclamant reconvențional A împotriva Sentinței nr.1337/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
4 ex./08.03.2010
Jud.fond -
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
