Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 312/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 312/CA/2010
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva Sentinței nr.1005/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar din partea reclamantului intimate întâmpinare.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtelor recurente privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice A I, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu:
-obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 2.718 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, potrivit chitanței seria - nr. - din data de 27.02.2009, precum și la plata sumei reprezentând dobânda legală, calculată de la data plății și până la data restituirii efective a sumei.
- obligarea acestora și la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, arată că a cumpărat din Germania autoturismul marca Ford tip iar pentru a-l înmatricula a procedat la plata taxei în sumă de 2.718 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, potrivit chitanței seria - nr. - din data de 27.02.2009.
Arată în continuare că plata acestei taxe reprezintă o obligație legală, derivată din reglementări interne care contravin Tratatului Comunității Europene, întrucât potrivit art. 90 nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. Or între autoturismele produse și reînmatriculate în România și autoturismele înmatriculate deja în celelalte state care sunt reînmatriculate în țara noastră există o diferența de tratament juridic, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, fapt interzis de prevederile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, în speță fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând ca aceasta este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in Comunitatea Europeana si reînmatriculate in România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o noua înmatriculare, taxa nu mai era percepută.
În drept, invocă art. 148 Constituție și art. 90 par. 1 din Tratatului Comunității Europene.
PârâtaAdministrația Fondului pentru Mediua depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea motivată de faptul că Legea nr. 554/2004 la art. 9 alin. 1 prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, iar în cazul de față, reclamantul face în principal critica dispozițiilor prevăzute de OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și, motivat pe această critică, solicită restituirea sumei achitate cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule. în fapt, apreciem că acțiunea sa este doar o critică de neconstituționalitate a textului normativ menționat anterior, neexistând alte argumente, și ca atare, acțiunea ar trebui respinsă ca inadmisibilă, pentru că nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe a Guvernului.
Pe fond, a arătat, a solicitat respingerea acțiunii arătând faptul că prin adoptarea OUG nr. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei depoluare în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor proiecte și programe pentru îmbunătățirea calității aerului. Se mai precizează că în forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. nr. 50/2008 stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
În drept, a invocat pârâta dispozițiile art. 115 Codul d e procedură civilă, iar conform art. 242 din Codul d e procedură civilă, a solicitat judecarea în lipsă.
PrinSentința nr. 1005/CAF/2009pronunțată la data de 29.10.2009 de Tribunalul Alba Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fostrespinsă excepția inadmisibilitățiiinvocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu,admisă acțiuneaîn contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A I, și Administrația Fondului pentru Mediu, cu consecința obligării pârâtelor să restituie reclamantului suma de 2.718 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, potrivit chitanței seria - nr. - din data de 27.02.2009, precum și la plata sumei reprezentând dobânda legală.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut căexcepțiaeste neîntemeiată întrucât reclamantul a solicitat, în esență, aplicarea directă și prioritară, în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României, a exigentelor în materie de libera circulație a mărfurilor, impuse de normele comunitare, respectiv de art. 90 din. Ea nu a solicitat, astfel cum în mod eronat susține pârâta, constatarea neconstituționalității OUG nr. 50/2008. Cererea privind restituirea taxei de poluare, nu se impune a urma structural petitele ce se conturează din economia dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce cauza juridică a acțiunii exercitate de reclamantă se fundamentează pe aplicarea directă a dispozițiilor comunitare în materie de concurență, impozitare și armonizare legislativă.
Referitor lafondul cauzeiprima instanță a reținut că taxa de poluare pentru autovehicule, instituită prin art.1 alin.1 din nr.OUG 50/2008, nu se aplică autovehiculelor produse în țară și înmatriculate aici dar se aplică autoturismelor înmatriculate deja în celelalte state comunitare și care sunt reînmatriculate în România în urma încheierii unor acte juridice translative de proprietate, precum și autovehiculelor care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, indiferent dacă sunt sau nu produse în țară.
Aceasta face ca produsele statelor membre să fie impuse suplimentar comparativ cu produsele interne similare, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, fapt interzis de prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Întrucât autovehiculul menționat în petitul cererii a făcut deja obiectul unei înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene - în speță Germania, instanța a constatat că reclamanta nu avea obligația de a plăti taxa de poluare pentru înmatricularea acestui vehicul în România, chiar dacă acesta se află la prima înmatriculare
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I și Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A nu arecalitate procesuală pasivăîn cauză iar pefondul cauzei, neconformitatea cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
În recursul său pârâta Administrația Fondului pentru Mediu arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât OUG 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul CE de către CJCE este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată următoarele:
Reclamantul a cumpărat din Germania, stat membru al Comunității Europene, autoturismul marca Ford tip iar pentru a-l înmatricula a procedat la plata taxei în sumă de 2.718 RON, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, potrivit chitanței seria - nr. - din data de 27.02.2009, în vederea înmatriculării în România a autoturismului.
Deși reclamantul s-a adresat organelor de administrare fiscală pentru a-i fi restituită suma, acestea nu au dat curs solicitărilor reclamantei.
*
Analizând ca și motiv de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu și constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.4) și se restituie (art. 8 alin. 4) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv "autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe" (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă".
În speță calitatea deautoritate fiscală competentăo are Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală "În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, ca instituții publice cu personalitate juridică." Așadar numai DGFP A are personalitate juridică nu și Administrația Finanțelor Publice A
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Finanțelor Publice AIa re competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației Fondului pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice a municipiului A I, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul Fondului pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I și Administrația Fondului pentru Mediu.
Ca urmare excepțialipsei calității procesuale pasivea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice A este întemeiată, atâta timp cât ea nu are nici o competență cu privire la sumele reprezentând taxa de poluare și nici nu a fost sesizat ca organic ierarhic superior Administrației Finanțelor Publice a municipiului A I, sens în care recursul formulat pentru acest considerent va fi admis cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii față de ea.
*
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 90 din (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 ( forma în vigoare la 01.07.2008)prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluarepentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopulasigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG 50/2008:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Comunităților Europene (devenit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene - - începând cu data de 01.12.2009)nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin Hotărârea pronunțată încauza Weigel(2004) CJCE a stabilit căobiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care este supusă dezbaterii este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamant.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (Deciziile Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunităților Europene, par. 17).
Cu privire lanatura taxei de poluareCJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că ocomparațiecu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare)nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE (devenit art. 110 din - începând cu data de 01.12.2009) trebuie interpretat ca interzicândotaxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp câtvaloarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculatăfără a se lua în calculdeprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate(a se vedea și Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale OUG 50/2008, constată faptul că taxa de poluare a fost stabilită prin Decizia nr. 20159/23.02.2009, după data modificării OUG50/2008 prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009.
În consecință, compatibilitatea OUG50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse în primul rând prin OUG 218/2008.
Analiza trebuie efectuată prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea OUG 218/2008.
Astfel, în preambulul ordonanței de urgență analizate se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG50/2008 s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autovehiculelor în România, indiferent de tipul acestora, prin actul normativ enunțat, OUG218/2008, o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.
Astfel potrivit art. III din OUG 218/2008,autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008". Într-un mod deloc întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În urma modificarilor aduse prin OUG218/2008, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există o discriminareîntre o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România - respectiv cele de tipulM1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4și restul autoturismelor noi sau second-hand de același tip - M1 și N1, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există astfel unraport de concurențăîntre produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse,în speță fie spre cele deja inmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Referitor la raportul de concurență trebuie reținută și noțiunea de produse similare. Astfel, încauza 168/78 Comisia FranțaCurtea a decis că trebuie să fie considerate produse similare produsele care "au caracteristici similare și îndeplinesc aceleași nevoi din punct de vedere al consumatorului"
Așadar trebuie menționat că discriminarea operează numai între produse care deservesc același scop, respectiv numai pentru cele de tipul M1 și N1, pentru celelalte tipuri - M2,M3,N2,N3 - neexistând o astfel de discriminare. Ca exemplu un autotren sau un autobuz nu corespunde acelmunicipii nevoi ca și un autoturism și ca urmare nu se află în situații comparabile, deci nu poate fi subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008.
În speță reclamantul a cumpărat un autoturism de tipul M1, a cărui înmatriculare o solicită în cursul anului 2009. Având în vedere că exigibilitatea taxei se raportează la momentul la care se solicită înmatricularea, conform art. 4 lit. a din OUG 50/2008 rezultă că reclamantul are obligația de plată a taxei conform OUG 50/2008 modificată prin OUG 218/2008 și OUG 7/2009. Ca urmare el este subiect al discriminării instituite de art. III din OUG 218/2008 și ca atare în mod corect a procedat instanța de fond când a înțeles să facă aplicarea directă a dreptului comunitar, respectiv a dispozițiilor art. 90 din și să înlăture obligația de plată a taxei de poluare pentru reclamant.
Față de cele ce preced se constată că recursul Administrației Fondului pentru Mediu este neîntemeiat și urmează a fi respins conform art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI AIî mpotriva Sentinței nr.1005/CAF/2009 pronunțată la data de 29.10.2009 de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A și respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva acestei pârâte.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Dact./ - 19.03.2010
Jud. fond -
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
