Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 749//21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recurenta a depus la dosar precizări, după care;
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bac hemat în judecată pe pârâtul pentru a se dispune obligarea acestuia la plata sumei de 175 lei reprezentând contravaloarea bonurilor pentru achiziționarea de semințe certificate, care au fost ridicate și nejustificate în termenul prevăzut de art. 7 alin. 17 din nr.OUG 117/2005.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza cererii formulate de pârât acesta a beneficiat de bonuri valorice conform nr.OUG117/2005, figurând ca beneficiar al sprijinului direct al statului astfel ca avea obligația de a utiliza bonurile valorice numai în scopul și termenele prevăzute de acest act normativ. A mai susținut reclamanta ca din evidențele sale nu rezultă că pârâtul ar fi respectat prevederile legale în vigoare astfel încât a apreciat că acesta trebuie obligat la repararea prejudiciului creat prin nerestituirea bonurilor valorice sau a contravalorii acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1079 și 1089 Cod civil, OUG 117/2005, art. 112 Cod procedură civilă.
Inițial acțiunea a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Brăila sub nr-.
La termenul de judecată din 19.01.2009 instanța a pus în discuția părților excepția necompetentei materiale a judecătoriei Brăila.
Analizând cu prioritate excepția invocata in conformitate cu prevederile art. 137 Cod procedură civilă, instanța a reținut că din cuprinsul nr.OUG 117/2005 privind acordarea unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor în toamna anului 2005 reiese ca bonurile valorice eliberate pârâtei prezintă o formă de ajutor finanțată de la bugetul de stat, iar raporturile juridice născute în temeiul acestui act normativ sunt, așadar raporturi de drept financiar public, concluzie care se desprinde clar și din art. 8 alin. 2 al ordonanței, conform căruia "încasarea sumelor de la bugetul de stat în mod necuvenit constituie contravenție și se sancționează cu amendă, precum și cu obligarea la restituirea sprijinului încasat nejustificat și a penalităților prevăzute de legislația fiscală în vigoare, astfel că a admis excepția și a declinat competenta de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brăila, motivat de faptul că natura litigiului intră sub incidența dispozițiilor dreptului administrativ fiscal.
Tribunalul investit cu soluționarea acestei acțiuni înregistrată sub nr-, verificându-și din oficiu competenta materială a constatat că litigiul dedus judecății este de natură civilă, Judecătoria Brăila declinându-și în mod greșit competența.
Aceasta întrucât obiectul dedus judecății reprezintă pretenții bănești, respectiv restituirea unor sume de bani nejustificate prin predarea unor bonuri valorice nefolosite.
Având în vedere că între cele două părți nu există un raport de drept administrativ sau fiscal, soluționarea prezentului litigiu s-a apreciat a fi de competența Judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 158 Cod procedură civilă, a declinat competența în favoarea judecătoriei Brăila.
Dat fiind faptul că între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 21 cod procedură civilă dosarul a fost înaintat Curții de APEL GALAȚI în drept să hotărască asupra conflictului.
Prin sentința civilă nr. 141/28 mai 2009 s-a stabilit de către Curtea de APEL GALAȚI competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Tribunalul Brăila prin sentința nr. 749///21.10.2009 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B cu motivarea că din probele administrate în cauză și a dispozițiilor legale incidente, rezultă că reclamanta nu a dovedit pretențiile solicitate și că nu a cauzat practic nici o pagubă
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta invocând netemeinicia și nelegalitatea acesteia (disp. art. 3041Cod procedură civilă, 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă).
În motivele de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit s-a respins acțiunea în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că persoanele evidențiate în contabilitate a sa ca beneficiari ai bonurilor valorice s-au transformat în debitoare deoarece aceste documente valorice nu se mai regăsesc ulterior în cuprinsul facturilor depuse pentru decontare de furnizori autorizați cu care puteau interacționa producătorii agricoli.
În dispozițiile OUG nr. 117/2005 se regăsește atât condiția de restituire dar și nedovedirea prin actele prevăzute de lege, a îndeplinirii obligației de a realiza lucrările pentru care a primit sprijinul.
În aceleași motive, se susține că prima instanță a pornit de la o interpretare greșită și disparată a disp. art. 7 din nr.OUG 117/2005 că bonurile neutilizate în termen își pierd valabilitatea, devenind nule. Și în această situație legea nu exclude îndatorirea pe care o aveau atât beneficiarii bonurilor valorice cât și furnizorii de imputuri (art. 7 alin. 18 din nr.OUG 117/2005).
A mai arătat reclamanta că în sarcina sa există obligația stabilită de art. 52 alin. 8 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, și anume aceea de a recupera sumele care nu au fost justificate prin efectuarea lucrărilor pentru care au fost făcute plățile, motiv pentru care a fost obligată să depună prezenta acțiune în vederea recuperării prejudiciului încercat ca urmare a alocării bonurilor valorice către producătorii agricoli, care nu au făcut dovada că le-au folosit conform destinației.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând și verificând hotărârea recurată prin prisma aspectelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă dar și din oficiu conform art. 3041Cod procedură civilă, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că pârâtul a primit bonuri valorice în mod gratuit în scopul înființării culturilor în toamna anului 2005, motorină ca o formă de sprijin financiar de la bugetul de stat conform art. 1 alin. 1 și 2 din nr.OUG 117/2005. Însă reclamanta nu a făcut dovada că acestea nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost atribuite dar nici că au fost folosite în mod efectiv. Mai mult decât atât, furnizorul de inputuri nu a înaintat facturile și bonurile primite de la pârâtă spre decontare, ceea ce duce la concluzia că beneficiarul nu a înțeles să folosească sprijinul acordat de stat așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
În aceste condiții, rezultă că de la bugetul de stat nu s- cheltuit suma solicitată de reclamantă, mai mult decât atât nu s-a făcut dovada prejudiciului încercat de reclamantă atât timp cât potrivit disp. art. 7 alin. 17 din nr.OUG 117/2005 bonurile atribuite acesteia au devenit nule după data de 01.12.2005 și respectiv 01.03.2006, actul normativ necuprinzând obligativitatea beneficiarilor care nu au utilizat bonurile valorice să suporte contravaloare de cost a acestora.
În consecință, criticile formulate de reclamantă se constată a fi nefondate neîncadrându-se în disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, astfel cum au fost invocate.
Față de cele expuse, instanța în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, cu sediul în-, jud. B, împotriva sentinței nr. 749//21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /03.02.1010
Tehnored. /4 ex./04.02.2010
Fond:
Comunicat 2 ex./10.02.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
