Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.341/CA
Ședința publică din data de 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - "" - - cu sediul în C,--24, jud.C, împotriva sentinței civile nr.411/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - domiciliată în C,-, jud.C, jud.C, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei conform OP.nr.3026/20.05.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta - A - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 127.83 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de livrare de apă potabilă și evacuare apă uzată, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr.411 din 12.02.2008 Tribunalul Constanțaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut:
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/2006 prevede că în înțelesul prezentei legi, serviciile publice comunitare de utilități publice denumite servicii de utilități publice, sunt definite ca fiind totalitatea activităților de utilitate și interes public general, desfășurate la nivelul comunei, orașelor, municipiilor sau județelor, sub conducerea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul satisfacerii cerințelor comunităților locale, prin care se asigură utilitățile enumerate la lit. a-
Art. 1 alin. 3 din Legea stabilește că serviciile de utilități publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general și prezintă particularitățile prevăzute la lit. a-l și că serviciile de utilități publice sunt în responsabilitatea autorităților publice locale potrivit hotărârilor adoptate la nivelul local (art. 3 alin. 1 din Legea nr. 51/2006).
Potrivit art. 36 alin. 1 din lege raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat.
Art. 51 alin. 3 din lege prevede că soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor prevăzute de Legea nr. 51/2006, precum și cele izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate, prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Conform art. 51 alin. 4 din lege, soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate instanța a reținut că, în categoria serviciilor de interes public intră numai acele servicii care deservesc comunitatea.
Furnizarea unor astfel de servicii către diferite persoane fizice sau juridice, nu se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/2006, deoarece nu se află în prezența unei utilități ori a unui interes general, în scopul satisfacerii comunității.
Prin urmare toate dispozițiile privind operatorii și utilizatorii din Legea nr. 51/2006 se referă la serviciile de utilitate publică, nefiind incidente consumatorilor rezidenți, întrucât aceștia nu pot fi beneficiarii unor servicii de utilitate publică.
În consecință, legiuitorul a considerat că în competența instanțelor de contencios administrativ să cadă litigiile ivite între operatorii și utilizatorii de servicii de utilitate publică, în caz de neplată a contravalorii serviciilor de utilitate publică furnizate, deoarece aceste contracte se încheie de regulă cu unitățile administrativ teritoriale.
Cum astfel de contracte se încheie de regulă, în baza unor achiziții publice, legiuitorul, pentru a asigura același tratament juridic, a prevăzut competența de soluționare în primă instanță a unor astfel de litigii în favoarea instanțelor de contencios administrativ.
În cauză, litigiul ivit între părți, deși vizează furnizarea unor servicii, nu se încadrează în categoria serviciilor de utilitate publică, ci se circumscrie "litigiilor civile" în înțelesul art. 51 din Legea nr. 51/2006, fiind de competența instanței civile.
Pentru aceste considerente instanța, în baza art. 158 Cod procedură civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța, conform art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând ca motiv de nelegalitate încălcarea de către instanță a dispozițiilor art.51 al.3 din Legea nr.51/2006, care stabilește prin norme imperative competența materială a tribunalului dea soluționa litigiile patrimoniale reglementate de Legea nr.51/2006.
Recursul este fondat.
Termenul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie dispozițiile Legii nr.51/2006.
Potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora până la 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apeldacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Conform art. 9 alin. 1 din Legea nr. 51/2006, raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice și utilizatori stabilite pe baza prevederilor prezentei legi sunt raporturi juridice de natură administrativă supuse normelor juridice de drept public.
În fine, potrivit art.51 al.3 din Legea nr.51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice se prevede că "Soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate,este de competența instanțelor de contencios administrativși se face cu precădere în perioada de urgență.
În speță:
1) obiectul cererii de chemare în judecată este un litigiu patrimonial izvorât din neplata contravalorii serviciilor furnizate pârâtei în baza unui contract de furnizare a serviciului de alimentație cu apă și canalizare;
2) reclamanta este operator al serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, având delegată gestiunea acestuia prin Hotărârea Consiliului Județean C nr.257/2006.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art.10 din Legea nr.554/2004, art. 9 și art.51 al.3 din Legea nr.51/2006, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept al acestuia, instanța constată că este competent să judece cauza în primă instanță tribunalul - secția contencios administrativ, pentru că:
1) Legea nr.51/2006 este o lege specială, prin ea se stabileșteexpres competența de soluționare a cauzelor întemeiate pe dispozițiile ei - art.51 al.3 - în sarcina instanței de contencios administrativ;
2) Dispozițiile art.51 al.3 din Legea nr.51/2006, sunt în concordanță cu dispozițiile art.10 teza finală din Legea nr.554/2004, care stabilește că de la competența materială în litigiile privind actele administrative stabilită de acest text de lege,se poate deroga dacă prin lege specială nu se prevede altfel (în speță Legea nr.51/2006);
3) Legea nr.51/2006 nu face distincțieîntre utilizatorii care deservesc comunitatea și utilizatorii privați persoane fizice sau juridice -stabilint competența materială a instanței de contencios administrativ;
4) Potrivit art.2 lit."c" din Legea nr.554/2004sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legiși contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, prinlegi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanței de contencios administrativ. (în speță art. 9).
În cauză,reclamanta este operator al serviciului public, având delegată gestiunea acestuia prin Hotărârea Consiliului Județean C nr.257/2006. În aceste împrejurări contractul în litigiu este asimilat actelor administrative pentru că, parte în contract este un operator al serviciului public de alimentare cu apă și canalizare, de natura celor prevăzute de art.2 lit."c" și, ca atare, competent să judece cauza potrivit dispozițiilor din Legea specială, este instanța de contencios administrativ.
5) Legea nr.51/2006 a fost modificată prin OUG nr.13/2008, publicată în Monitorul Oficial la 26 februarie 2008.
Prin ea s-a stabilit că instanța de contencios administrativ este competentă să judece numai în cazul în care raporturile juridice au ca parte autoritatea publică. Celelalte raporturi juridice cad în competența instanței de drept comun.
Contractul în litigiu este anterior datei modificării Legii nr.51/2006 prin OUG nr.13/2008- astfel că, în cauză,sunt incidente dispozițiile art.51 al.3 din Legea nr.51/2006 privind competența de soluționare a cauzei de instanța de contencios administrativ,pentru că potrivit art. 725 Cod procedură civilă, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de aceeași instanță.
Așa fiind, se constată că este fondat recursul, urmând ca, în baza art.312 Cod pr.civilă să fie trimisă cauza spre competentă judecată la tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - "" - - cu sediul în C,--24, jud.C, împotriva sentinței civile nr.411/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - domiciliată în C,-, jud.C, jud.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 Iunie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond: -
Red.jud./23.06.2008
Dact.gref.N - 4 ex/26.06.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
