Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 379/R-
Ședința publică din 11 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Gina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtaSC AG 98 SA, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței nr. 624/CA/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăAUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ( ANRE)cu sediul în B, sector 2,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - pârâtă în baza împuternicirii de reprezentare juridică de la dosar, lipsă fiind intimata - reclamantă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței fiscale nr. 94375/04.04.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 20,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, întâmpinare însoțită de un set de acte, din partea intimatei - reclamante, cu exemplar pentru comunicare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării, pe care instanța o caracterizează ca și concluzii scrise având în vedere momentul depunerii acesteia.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 30 ianuarie 2007, reclamanta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a chemat în judecată pe pârâta AG 98 Curtea de A, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 250 lei, reprezentând tariful anual pentru licența de producere și furnizare a energiei termice pentru anul 2002.
În motivare s-a arătat că pârâta a solicitat și i s-au acordat licențele nr.194 și 195 din 8 februarie 2001, pentru care datora suma de 350 lei, din care a achitat 100 lei, rămânând ca restanță valoarea pretinsă prin prezenta acțiune și care constituie o creanță fiscală ce face parte din bugetul general consolidat.
Prin sentința civilă nr.17/C/2007, Judecătoria Curtea d Argeșa respins acțiunea formulată reținând că, deși dreptul la acțiune nu s-a prescris, pretențiile sunt neîntemeiate întrucât reclamanta nu și-a îndeplinite obligațiile ce-i reveneau în activitatea de control a activității de furnizare de energie.
Această sentința a fost casată de Tribunalul Argeș prin decizia nr.1351/R/2007 și cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal, reținându-se calitatea de autoritate publică a reclamantei și incidența prevederilor art.10 pct.1 din Legea nr.554/2004.
Soluționând pricina, Tribunalul Argeș în Completul specializat în contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 350 lei, reținând că ea este datorată în temeiul Legii nr.318/2003 și HG nr.567/1999.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta pentru motive încadrabile în disp.art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- hotărârea nu cuprinde o motivare clară și prin ea s-a acordat o sumă superioară celei pretinse de reclamantă;
- avea datoria nu numai să emită documentele de licență și să încaseze tarifele aferente, ci să desfășoare o activitate de îndrumare și control a activității furnizorului de energie termică, ceea ce nu a făcut, iar în documentele de licență nu este prevăzut termenul pentru care ea a fost acordată.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Este adevărat că hotărârea criticată nu cuprinde rațiunile de fapt pe care instanța le-a avut în vedere pentru a pronunța soluția și suma acordată prin admiterea acțiunii este superioară celei pretinse de reclamantă.
Înainte de a analiza consecințele pe care aceste nesocotiri ale normelor de procedură le au în prezenta cauză, urmează a se observa dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor care fac inutilă cercetarea fondului.
O astfel de excepție este cea invocată la 1 martie 2007 de către pârâtă și ea se referă la prescripția dreptului la acțiune în raport de dispozițiilor art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Reclamanta a susținut că pretențiile sale se supun unui termen de prescripție de 5 ani, întrucât este o instituție publică al cărei buget este constituit exclusiv din venituri ce fac parte din bugetul general consolidat. S-au invocat în acest sens prevederile art.128 și art.21 din Codul d e procedură fiscală.
Aceste norme legale nu sunt aplicabile în cauză și întrucât nu există o reglementare specială cu privire la întinderea prescripției extinctive, aplicabilă creanțelor de natura celei pretinse în prezenta acțiune, trebuie să se rețină incidența termenului la care se referă art.3 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.1 din Legea nr.99/2000, act normativ în vigoare la data când se pretinde nașterea creanței în litigiu, ANRE este instituție publică de interes național în subordinea Guvernului, iar în condițiile alin.2 "Finanțarea activității ANRE se asigură integral din venituri extrabugetare obținute din tarife pentru acordarea de licențe și autorizații, precum și din contribuții ale organismelor internaționale sau ale agenților economici, potrivit art. 70 lit. c) din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice."
Față de acest mod de finanțare este lipsită de suport susținerea calificării creanței ca fiind fiscală, câtă vreme, potrivit definiției de art.21 din OG nr.92/2003, pentru ca drepturile patrimoniale să primească o astfel de natură se impune ca ele să rezulte dintr-un raport de drept material fiscal.
Așa cum rezultă din art.1 alin.2 al Legii nr.99/2000, taxa pretins neachitată nu constituia un venit la bugetul general consolidat pentru a fi calificată drept creanță fiscală în condițiile art.21 alin.2 lit.a din Codul d e procedură fiscală.
Față de această concluzie se apreciază că pretențiile reclamantei, de achitarea unor taxe de licență, licențe emise în februarie 2001 pentru trim.I al anului 2002 și cu care instanța a fost învestită la 30 ianuarie 2007, se situează în afara termenului general de prescripție.
Pentru aceste considerente, care fac inutilă cercetarea motivelor de recurs, se impune a fi admisă calea de atac și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC AG 98 SA, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței nr. 624/CA/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI ( ANRE) cu sediul în B, sector 2,-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -
Grefier,
21.04.2008
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
S-V-
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Gina
