Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 389/
Ședința publică din 8 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de I, în prezent - - I, împotriva sentinței civile nr. 192/ din 15 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că lucrările efectuate la termenul de judecată din 1 septembrie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8 septembrie 2008.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la nr-, reclamanta Iac hemat în judecată pe pârâta - -, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7647,23 lei, reprezentând penalități aferente perioadei februarie 2007 - aprilie 2007.
În motivarea cererii reclamanta arată că în baza contractului nr. 380 din 01.01.1995, reactualizat în 2004, prestat pârâtei servicii de alimentare cu potabilă și canalizare.
În baza acestui contract, s-au emis facturi în perioada 12.2001 - 12.2005 care trebuiau achitate în termenul de scadență. Deoarece facturile nu s-au achitat și se afla în sold, pentru perioada 02.2007 - 04.2007 s-au calculat penalități în valoare de 7647,23 lei.
Societatea pârâtă a fost invitată la concilierea amiabilă a acestui litigiu cu adresa nr. 6/19.01.2007. Deoarece concilierea amiabilă nu a dat rezultat, s-a încheiat procesul-verbal nr. 6/06.02.2007, anexat în copie, în care s-a consemnat punctul de vedere al pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil, art. 942 și următoarele, art. 1294 și următoarele din Codul comercial, Legea nr. 326/2001 și Ordonanța Guvernului nr. 32/2002 privind furnizarea serviciilor publice de canal.
La termenul de judecată din 23 noiembrie 2007, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru suma reprezentând penalități aferente perioadei decembrie 2001 - iunie 2004.
Față de această excepție, reclamanta a arătat că facturile ce fac obiectul prezentei cauze cuprind penalități calculate pentru debite din perioada decembrie 2001 - decembrie 2005.
La data emiterii celor două facturi, respectiv 04.04.2007 și 04.05.2007, debitele figurau ca neachitate, ceea ce a dus la calcularea de penalități și majorări de întârziere.
Prețul aferent perioadei decembrie 2001 - iunie 2004 fost achitat integral la data de 8.06.2007, rămânând restante doar penalitățile și majorările de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 19/ca/15.02.2008, Tribunalul Iașia respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu privire la suma reprezentând penalități aferente perioadei decembrie 2001 - iunie 2004. Instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal I, în contradictoriu cu pârâta - -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta Ias olicitat obligarea pârâtei - - la plata sumei de 7647,23 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei februarie 2007 - aprilie 2007.
Deși instanța i-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar facturile pentru lunile februarie - aprilie 2007, reclamanta nu le-a depus.
Însă, din desfășurătorul privind calculul penalităților ce fac obiectul celor două facturi (filele 6, 7 și 8 dosar), rezultă că s-au calculat penalități pentru facturi emise începând cu data de 31.12.2001.
Față de acest desfășurător, instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele aferente perioadei decembrie 2001 - iunie 2004.
Cum reclamanta nu a depus la dosar facturile emise pentru perioada februarie - aprilie 2007, instanța nu are posibilitatea de a analiza această excepție.
Având în vedere că reclamanta a solicitat penalități pentru perioada februarie - aprilie 2007, dar a inclus în calculul acestei și sume rezultând din facturi emise pentru perioada decembrie 2001 - iunie 2004, pentru care există posibilitatea intervenirii prescripției dreptului la acțiune, Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată acțiunea de față.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs -
În motivarea recursului s-a susținut că în cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că facturile emise în perioada 02.2007-04.2007 cuprind penalități corespunzătoare unor facturi mai vechi, din perioada 12.2001-12.2005, neachitate la data promovării acțiunii, fapt care generează penalități.
S-a mai susținut că facturile pentru care s-au calculat penalități au fost depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
La data de 01.01.1995, între I și - - s-a încheiat contractul nr. 380 având ca obiect furnizarea serviciilor de alimentare cu potabilă și canalizare.
Din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 28.06.2008, reiese că reclamanta recurentă I (- -) a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei - - la plata sumei de 7647,23 de lei, cu titlu de penalități aferente perioadei februarie 2007-aprilie 2007.
În motivarea cererii de chemare în judecată, în precizările depuse la dosar și în declarația de recurs reclamanta recurentă a arătat însă că suma solicitată reprezintă penalități calculate pentru datorii din perioada 12.2001-12.2005.
Având în vedere că reclamanta a depus la dosarul cauzei fotocopii ale unor facturi (filele 14-41 din dosarul Tribunalului Iași ) privind obligații aferente perioadei iulie 2001-iunie 2004, pentru care, conform prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție de 3 ani era împlinit, Curtea consideră că dreptul reclamantei de a pretinde penalități pentru această perioadă este stins.
În ceea ce privește perioada cuprinsă între iulie 2004 și decembrie 2005, Curtea constată că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să reiasă că pârâta datorează penalități pentru serviciile despre care reclamanta pretinde că le-a prestat în perioada respectivă. Simpla susținere a reclamantei recurente, materializată în facturi emise în prima parte a anului 2007, potrivit căreia pârâta intimată datorează penalități pentru plata cu întârziere a unor servicii prestate în perioada iulie 2004 și decembrie 2005 nu este suficientă pentru a se ajunge la soluția admiterii acțiunii. Reclamanta are obligația, prevăzută de art. 1169 din Codul civil, de a dovedi propunerea pe care o face înaintea judecății.
Cum această obligație nu a fost îndeplinită, instanța de recurs consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Așa fiind, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul declarat de către reclamanta I (- -) împotriva sentinței civile nr. 192/ca/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2008.
Președinte judecător judecător
--- - - - - --
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Jud. fond:,
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
