Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 40
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. împotriva sentinței nr. 1062 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 3669/E/40/2007).
La apelul nominal au răspuns consilier juridic, pentru pârâta recurentă și avocat, pentru reclamanta intimată - " " SRL Deal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului, pentru motivele arătate în scris, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, precizând că nu datorează sumele solicitate de aceasta.
Reclamanta intimată, prin avocat a cerut respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 august 2007 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta - SRL Deal, comuna a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene B pentru a fi obligată la plata sumei de 1.981.494.832 ROL reprezentând dobânzi cuvenite în baza art. 1201Cod pr. fiscală.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că pârâta a refuzat plata dobânzilor anterior menționate, acestea fiind datorate în baza sentinței nr. 314/2006 a Tribunalului Botoșani, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 482/28.09.2006 a Curții de APEL SUCEAVA.
Instanța a pus în discuție temeiul juridic al acțiunii, declinând prin sentința nr. 497/23.04.2008 competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, întrucât acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 172 Cod pr. civilă, ceea ce atrage competența judecătoriei.
Prin decizia nr. 869/26.06.2008, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă, Curtea de APEL SUCEAVAa modificat sentința pronunțată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare aceleași instanțe, motivat de faptul că refuzul soluționării cererii are ca temei disp. art. 2 lit. a și f raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind de competența instanței de contencios administrativ.
Reinvestit - Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 1062 din 8 octombrie 2008 admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că data de când reclamanta - SRL B actuală - SRL Deal avea dreptul să beneficieze de rambursarea TVA prin recunoașterea și acceptarea ca deductibilă a TVA aferentă diferenței de preț în sumă de 4.492.166.930 ROL din factura nr. - din 30 septembrie 2004 este 10 iunie 2005, respectiv data când a fost emisă decizia de impunere nr. IV/6937 de pârâtă, decizie anulată irevocabil. În fine s-a reținut că, calculul dobânzii s-a făcut până la 12 decembrie 2006 când s-a procedat de pârâtă la o compensare a datoriilor și nu la rambursare a TVA.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod eronat s-a reținut ca data de când reclamanta avea dreptul să beneficieze de rambursarea de TVA prin recunoașterea și acceptarea ca deductibilă a taxei pe valoare adăugată aferentă diferenței de preț în sumă de 4.492.166.930 ROL consemnată în factura fiscală - din 30 septembrie 2004 este data de 10 iunie 2005, dată când s-a emis decizia de impunere, întrucât organul de inspecție fiscală nu a obligat societatea să plătească suma refuzată la rambursare cu titlu de TVA ci a dispus înregistrarea în contabilitate diferențelor în sumă de 4.492.166.930 lei cu titlu de TVA.
Această măsura a fost determinată de faptul că în contabilitate reclamantei s-a constatat ca fiind înregistrată o taxă pe valoare adăugată în baza unei facturi, taxă aferentă unor bunuri ce la data primirii facturii de la furnizor erau deja livrate la clienți și pentru care nu s-a refacturat diferența de preț menționată ca bază de impozitare.
În realitate la 10 iunie 2005 s-a emis decizia de impunere și la 12 decembrie 2006 s-a procedat la o compensare întrucât reclamanta figura cu obligații restante la bugetul de stat, măsura de stingere a obligațiilor fiscale fiind prev. de art. 116(1) Cod pr. fiscală.
În fine a susținut că nu datorează dobânzi întrucât până la 25 octombrie 2006 nu s-a solicitat de reclamantă restituirea sau rambursarea TVA deși restituirea se efectuează conform Ordinului nr. 1899/2004 a MEF în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării cererii.
Mai mult suma nu fost solicitată prin cerere, ci fost prinsă în decontul de TVA nr. 46155/24 din 25 octombrie 2006 și compensarea s-a făcut la 12 decembrie 2006, cu 2 zile peste termen.
Recurenta susținut că nu datorează dobânzi nici pentru aceste două zile întrucât conform cap. 2 din Ordinul MEF nr. 1899/2004 dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare.
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, curtea constată neîntemeiat recursul pentru cele ce urmează:
Dreptul de rambursare a TVA a fost stabilit irevocabil prin sentința nr. 314 din 7 iunie 2006 a Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal ( 10-14 dosar fond), încât recurenta nu poate susține inexistența acestuia.
Nici celelalte motive nu sunt întemeiate.
În mod legal prima instanță având în vedere și raportul de expertiză contabilă și răspunsul la obiecțiunile formulate de recurentă ( 43-49, 71-71 dosar fond) a reținut ca data de când reclamanta intimată avea dreptul să beneficieze de rambursarea TVA este 10 iunie 2005, data când s-a emis decizia de impunere nr. IV/6937, decizie anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească.
Și dobânda a fost calculată în conformitate cu dispozițiile codului d e procedură fiscală, inclusiv cele referitoare la termen.
Cum motivele de recurs nu sunt pertinente, curtea în temeiul art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. împotriva sentinței nr. 1062 din 8 octombrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 3669/E/40/2007).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. grefier plecat în
semnează prim-grefier
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/29.01.2009
Președinte:Tofan AuricaJudecători:Tofan Aurica, Hîncu Cezar, Grosu Cristinel
