Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 408/CA/2008
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurenții pârâți și împotriva sentinței nr. 239/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în fața instanței mandatara recurentei pârâte - avocat și recurentul pârât, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că ambele recursuri declarate în cauză sunt motivate, recurentul pârât a făcut dovada avansării taxelor judiciare de timbru - fila 10, iar la fila 9 fost aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se constată că pârâta a depus la dosar o notă scrisă prin care arată că achiesează la recursul formulat de, solicitând admiterea acestuia, așa cum a fost formulat.
De asemenea se constată că intimata reclamantă Canal a formulat și depus la dosar întâmpinare, din care câte un exemplar se înmânează recurentului pârât prezent și mandatarei recurentei pârâte.
Recurentul pârât depune la dosar un set de acte în probațiune prind răspunsurile primite la sesizările adresate Primăriei Municipiului Sibiu, Instituției Prefectului Sibiu.
Mandatara recurentei pârâte depune la dosar împuternicirea avocațială și un set de înscrisuri referitoare la sesizările înaintate de acesta precum și plățile parțiale efectuate lunar de pârâtă - copii ordine de plată, obligându-se ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună și chitanța justificativă de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția privind competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunal și acordă cuvântul părților pe această excepție.
Mandatara recurentei pârâtă învederează că inițial apreciat ca fiind vorba de o competență de drept comun, însă, întrucât instanța de fond a apreciat natura litigiului ca fiind contencios administrativ, a achiesat la această opinie. Mandatara pârâtei lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Recurentul reclamant de asemenea lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de pârâta privind achiesarea acesteia la recursul formulat de.
Mandatara pârâtei și pârâtul solicită instanței să ia act de cererea de achiesare a susnumitei.
Întrucât instanța a pus din oficiu în discuție excepția competenței materiale a primei instanțe, lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sibiu, sub nr- reclamanta -Canal Sibiu a chemat în judecată pe pârâții Asociația de Locatari din Sibiu-, a, și și a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța să fie obligați aceștia în solidar la plata sumei de 10930,22ei cu titlu de preț apă potabilă,canalizare penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în perioada 12 04 2005-08 01 2007 furnizat pârâților apă potabilă pentru consum casnic și acesta nu a achitat prețul apei consumate..
Tribunalul Sibiu prin Sentința nr. 239/CA/2007 a respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei împotriva pârâtei Asociația de Locatari din Sibiu- și a admis acțiunea împotriva celorlalți pârâți care au fost obligați la plata serviciilor furnizate și a penalităților de întârziere conform art.30 alin.4 din Legea 241/2006 reținând că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor de furnizare de utilități către pârâți.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții a și solicitând a se dispune în principal casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe,pentru încălcarea prevederilor art.27 pct 2.pr.civ în ce privește soluționarea cererii de abținere a unui membru al completului,pentru nemotivarea hotărârii,iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii ca nefiind dovedit consumul concret al fiecărui pârât.
Recursul a fost legal timbrat cu 1/2 din taxa de timbru achitată în primă instanță și timbru judiciar.
Pârâta a formulat cerere de aderare la recursul pârâților, însă o atare cerere este inadmisibilă,o atare procedură fiind reglementată doar cu privire la calea de atac a apelului,astfel că cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de pârâți, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a apei potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat în temeiul Legii nr. 241/2006.
Prevederile acestei legi se completează potrivit art.43 cu dispozițiile <LLNK 11996 107 10 201 0 25> <LLNK 12006 51 10 201 0 61>Legii nr. 51/2006.
Potrivit art.42 alin.2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art.36 alin.1 din această lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar conform art. 27 din Legea nr. 241/2006 și art..41 Legea 51/2006 au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului a cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art.36 alin.1 din Legea 51/2006, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art.51 alin.4 din lege iar nu potrivit prevederilor art.51 alin.3.
Astfel conform art.51 alin.3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art.30 alin.2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art.51 alin.4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art.36 alin.1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
În speță o calificare corectă a raportului juridic dedus judecății impunea ca și concluzie calificarea ca fiind comercială a acțiunii formulată de reclamantă.
Această calificare este determinată de calitatea de comerciant a reclamantei care furnizează servicii contra cost în scopul obținerii de profit cu titlu de profesiune obișnuită potrivit art.7 și 56 Cod comercial.
Ori calitatea de comerciant a reclamantei conferă natura comercială întregului raport juridic, chiar dacă pentru pârât ca persoană fizică acest raport este civil.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin.4 din Legea 51/2006 și art.1 pct.1 raportat la art. 2alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, prezentul litigiu comercial evaluabil în bani, cu o valoare de sub 1 miliard de lei vechi (100.000 lei noi) fiind de competența judecătoriei. Între timp legea nr.51/2006 și Legea 241/2006 au fost modificate prin OUG 13/2008 care a introdus art.51 alin 3 /1 stabilind în cazul acestor litigii competența în favoarea instanțelor de drept comun,pentru a înlătura orice neclaritate în stabilirea instanței competente.
Sub aspect teritorial, competența revine Judecătoriei Sibiu, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prev. de art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art.312 alin.6 Cod procedură civilă,casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sibiu ca instanță comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a primei instanțe.
Admite recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței nr. 239/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 408/CA/2008 dată în dosarul nr- )
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente - Judecătoria Sibiu.
Respinge cererea de aderare la recurs formulată de, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
/ 2 ex./11.04.2008
Jud. fond,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
