Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 423/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.423
Ședința publică din data de 12.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ungureanu Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Stănișor Denisa
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr.1399F/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns nu au răspuns recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și intimatul - reclamant -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, intimatul - reclamant a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare, prin serviciul registratură.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr-, reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sas olicitat obligarea pârâtei Ia restituirea sumei de 5727,92 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare actualizată cu rata dobânzii legale la data achitării efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand din Germania, iar pentru a fi înmatriculat în România a fost nevoit să achite suma de 5727,92 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Consideră că taxa plătită încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (E) precum și art. 23 și 25 din același tratat. Se arată că Curtea de Justiție a Comunității Europene a constatat încălcarea art. 90 din prin instituirea taxei de primă înmatriculare în cauzele /05 și C-333/05. Se arată că prin instituirea taxei de primă înmatriculare se încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne; din analiza taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, Ia o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Prin sentința civilă nr. 589/F/12.06.2008, Tribunalul a admis cererea, obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 5.727,92 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca AUDI A4 cu nr. de identificare -, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculate de la data de 26.09.2007 până Ia data plății efective și a obligat pe pârâta către reclamant Ia plata sumei de 39,30 reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 356/09.02.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa casat această sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 1399/F/29.10.2009, Tribunalul a admis cererea, obligat pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 5.727,92 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca AUDI A4 cu nr. de identificare -, precum și dobânda legală aferentă acestei sume calculate de la data de 26.09.2007 până Ia data plății efective și a obligat pe pârâta către reclamant Ia plata sumei de 39 reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, prima instanță a arătat că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxa de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr.571/2003. Cu începere de Ia 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a G nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată. prin G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită "taxă de primă înmatriculare" care potrivit art. 214 alin. 2 se plătește,cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora,nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de Ia plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat. Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituția României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei Ia Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza Costa/Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectul direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate, temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene ( cauza Nadasdi și - Ungaria și cauza Berezinischi - Polonia) care stabilește incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia.
Deoarece reclamantul a fost lipsit în mod nelegal de suma de 5.727,92 lei, de Ia data plății sumei, 26.09.2007, pârâta S datorează și dobânda legală aferentă până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084.civ. raportat Ia art. 1082.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că instanța de fond, era obligată Conform art.105 Cod Procedură Civilă, să ridice din oficiu excepția inadmisibilității, ceea ce nu s-a întâmplat.
Urmare acestei omisiuni, instanța de fond a trecut la judecarea pe fond a cauzei, motiv pentru care a dispus admiterea cererii formulate de reclamantul. În condițiile pronunțării asupra excepției inadmisibilității cererii, judecarea cauzei pe fond nu ar mai avea sens.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, cu domiciliul în S, str. -,. 1R, Sc.A,.1,.7, județul I, a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice S, cu sediul în S,-, județul I, solicitând obligarea acestei instituții la restituirea sumei de 5727.92 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată în vederea înmatriculării unui autoturism, precum și a cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii reclamantului, pârâta a arătat că cererea reclamantului prin care solicită restituirea taxei de primă înmatriculare, îmbracă forma unui act administrativ fiscal așa cum este definit de către dispozițiile art.41 din nr.OG92/2003.
Împotriva acestui act administrativ, reclamantul trebuia să formuleze contestație la Administrația Finanțelor Publice S, conform art. 7 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile art. 205 respectiv art.209 alin.2 din nr.OG92/2003.
Având în vedere faptul că reclamantul nu a urmat această procedură prealabilă, acesta formulând doar o simplă cerere de restituire a taxei de poluare, consideră că inadmisibilitatea cererii este evidentă, iar instanța de fond era obligată să o ridice din oficiu, și în consecință, să respingă cererea reclamantului.
În drept, pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, și dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile art. 205 respectiv art.209 alin.2 din nr.OG92/2003.
Curtea apreciază că excepția inadmisibilității invocată de recurentă este neîntemeiată deoarece:
- cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare plătită nu este un act administrativ;
- contestația la Administrația Finanțelor Publice S, conform art. 7 din Legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile art. 205 respectiv art.209 alin.2 din nr.OG92/2003 nu era cerută, pe de o parte, pentru că art. 7 din Legea nr. 554/2004 se referă la cererea de revocare a unui act administrativ, iar reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ iar, pe de altă parte, pentru că orice jurisdicție administrativă are caracter facultativ potrivit Constituției României.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit căruia,nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", se aplică cu prioritate față de legislația internă.
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de Ia plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Atât timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat. Deși prevederile art. 2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin. 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituția României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei Ia Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza Costa/Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectul direct al normelor comunitare.
Taxa de primă înmatriculare are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Din aceste motive, în baza art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței civile nr.1399F/29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Tribunalul Ialomița
Secția civilă
Judecător fond
Red. Jud. /2 ex./23.02.2010
Președinte:Ungureanu DoinaJudecători:Ungureanu Doina, Bîcu Vasile, Stănișor Denisa
