Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 436/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 436
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursurile formulate de recurenții pârâți ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și DGFP O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, împotriva sentinței nr.796 din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință au lipsit recurenții pârâți ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și DGFP O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și intimatul reclamant -, fiind reprezentat de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal.
Av. pentru intimatul reclamant -, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare.
Având cuvântul asupra recursului av. pentru intimatul reclamant -, solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 796 din 17.11.2009 Tribunalul Olta admis acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtele O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Administrația Fondului pentru Mediu.
A obligat pârâta O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, să restituie reclamantului taxă de înmatriculare în sumă de 3636 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a achitat la Trezoreria Municipiului S suma de 5441 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, conform chitanței seria - 4A nr. - din 20.03.2008 pentru autoturismul marca AUDI varianta A 4 cu nr. de omologare și anul de fabricație /2003 și nr. de înmatriculare -, pe care l-a achiziționat din Germania la data de 24.0l.2008, și l-a înmatriculat în România la 27.03.2008, astfel cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului.
Deși reclamantul a solicitat pârâtei restituirea taxei, aceasta i-a comunicat că suma nu poate fi restituită, aspect confirmat prin întâmpinările depuse de cele două pârâte,
Potrivit art. 2141- 2143Cod fiscal și art. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în vigoare la data achitării taxei de primă înmatriculare, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Pe de altă parte, art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede că nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, art. 23 (9) din Tratat, referitor la libera circulație a mărfurilor, dispune asupra interzicerii între statele membre a tarifelor vamale la import și export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent iar art. 25 (12) convine asupra faptului că statele membre se abțin să introducă între ele taxe vamale la import și la export sau taxe cu efect echivalent.
Ca efect al aderării României la Uniunea Europeană, art.148 alin.2 din Constituție dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, art.148 al.4 instituind obligația Parlamentului României, Președintelui, Guvernului și autorității judecătorești de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin instituirea taxei de primă înmatriculare conform art. 2141-2143Cod fiscal pentru autovehicule înmatriculate în alte state și reînmatriculate în România și câtă vreme nu s-a dispus perceperea unei asemenea taxe și pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în România, se constată încălcarea prevederilor legislației comunitare anterior menționate precum și o diferență de tratament și discriminare la regimul fiscal, discriminare datorată unor măsuri fiscale noi față de cele existente la data aderării pentru produsele străine.
Aceasta reprezintă o nesocotire a dreptului comunitar, taxa având efect echivalent taxelor vamale și fiind de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condițiile unei competiții egale.
S-a constat așadar că suma achitată de reclamant nu a fost datorată conform legislației comunitare astfel că ea trebuie restituită, cu dobânda legală aferentă, neavând relevanță plata voluntară de către reclamant, câtă vreme autovehiculul nu putea fi înmatriculat fără achitarea ei.
Susținerile pârâtei că prin OUG50/2008, au fost abrogate dispoz. art. 2141-2143din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, iar cu ocazia primei înmatriculări atât persoanele fizice cât și cele juridice sunt obligate la plata unei taxe de poluare, nu pot fi reținute, având în vedere că prin acest act normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele cu ocazia primei înmatriculări în România, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ulterior achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant și care are un alt regim ce contravine legislației comunitare.
S-a constatat că acțiunea formulată de reclamant se încadrează în dispozițiile legii 554/2004 privind contenciosul administrativ având in vedere că s-a refuzat restituirea sumei de bani încasate pe nedrept și astfel reclamantul este considerat persoană vătămată în sensul dispoz. art. 2 alin l lit.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții pârâți ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și DGFP O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus introducerea acesteia în cauză.S-a mai susținut de către recurentă că nu este parte în raportul juridic dedus judecății,întrucât taxa de primă înmatriculare a cărei restituire a solicitat-o reclamantul, nu a constituit venit la bugetul fondului pentru mediu, nefiind încasată și nici gestionată de către Administrația fondului pentru Mediu.
În motivarea recursului pârâții DGFP O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S au precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
Au precizat recurentele că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurentele au considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurentele au mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Recursul declarat de recurentele pârâte DGFP O - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 5441 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 24.01.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice S solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Administrația Finanțelor Publice a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamant a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, de asemenea s-a reținut în mod legal că, pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor contribuții, competența revine, atât organelor fiscale județene, cât și celor locale, pe raza cărora se află domiciliul contribuabilului.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății, pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele DGFP O și a Mun. S să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5.441 lei, reprezentă taxa de primă înmatriculare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, se constată că Administrația Fondului pentru Mediu a fost greșit introdusă în cauză, în calitate de pârâtă.
Taxa de primă înmatriculare nu constituie venit la bugetul fondului pentru mediu, nefiind colectată și nici gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Sumele datorate cu titlu de taxă de primă înmatriculare se calculează de organul fiscal din subordinea ANAF (art. 1 alin. 2 din Anexa la Ordinul nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule), se achită la Trezoreria statului din cadrul organului fiscal competent și se virează în contul de venituri al bugetului de stat.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu nu are calitate procesuală în cauza dedusă judecății.
Pentru considerentele expuse, urmează ca în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă să fie admis recursul declarat de către ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, va fi modificată în parte sentința primei instanțe în sensul că se va respinge acțiunea față de ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU pentru lipsa calității procesuale pasive.Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului S împotriva sentinței nr.796 din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea față de ADMINISTRAȚIA FONDULUI pentru MEDIU.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//01.03.2010
Jud. fond MCE.
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
