Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 452
Ședința publică de la 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 92/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta DIRECȚIA PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei nu mai are alte cereri de formulat consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei DIRECȚIA PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ B susține oral motivele de recurs.
Arată că sentința pronunțată de instanța de fond se axează pe o interpretare greșită a dispozițiilor legale. de care a beneficiat intimata trebuiau utilizate cu o anumită destinație ceea ce nu s-a întâmplat și au creat obligația de recuperare a sumei. Solicită a se avea în vedere că pârâta nu a făcut dovada utilizării bonurilor în scopul destinat, motiv pentru care trebuie să restituie suma de 175 lei. Consideră că reținerea instanței a faptului că este neștiutoare de carte este eronată întrucât citată pentru acest termen a semnat de primirea citației.
În concluzie solicită admiterea recursului obligarea pârâtei la 175 lei fără cheltuieli de judecată.
CURTE
Asupra recursului de față;
Prin decizia civilă nr.362/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția Civilă în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta B împotriva sentinței civile nr.5782/3.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr- și în consecință s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Spre a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că raporturile juridice născute în temeiul Ordonanței de Urgență nr.117/2005 privind acordarea de sprijin direct al statului producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor în toamna anului 2005 sunt raporturi de drept financiar public, întrucât sprijinul acordat reprezintă o formă de ajutor finanțată de la bugetul de stat.
In acest sens sunt și dispozițiile art.8 al.2 din br.OUG117/2005 potrivit cu care "încasarea sumelor de la bugetul de stat în mod necuvenit constituie contravenție și se sancționează cu amendă, precum și obligarea la restituirea sprijinului încasat nejustificat și a plății penalităților prevăzute de legislația fiscală în vigoare".
Procedând la examinarea cererii formulată de reclamantă împotriva pârâtei, instanța a constatat următoarele:
Prin cererea introdusă la instanță, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 175 lei reprezentând contravaloarea bonurilor pentru achiziționarea de semințe certificate, care au fost ridicate și nejustificate în termenul prevăzut de art.7 al.17 din nr.OUG117/2005.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că în fapt, în baza cererii de acordare a sprijinului din partea statului, pârâta a beneficiat de bonuri valorice pentru achiziționarea de semințe certificate, în conformitate cu prevederile nr.OUG117/2005.
In evidențele Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B figurează ca beneficiar al sprijinului direct al statului acordat producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor în toamna anului 2005 pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 Ha inclusiv, conform nr.OUG117/2005.
Sprijinul financiar le-a fost acordat gratuit sub forma de bonuri valorice pentru procurarea de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide și motorină în sumă totală de 175 lei (RON)/Ha, din care 135 lei (RON)/Ha pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide și 40 lei (RON)/Ha pentru achiziționarea de motorină necesară efectuării lucrărilor agricole mecanizate.
In calitate de beneficiari (persoane fizice, proprietari de teren arabil) de bonuri valorice, pârâta trebuia să le utilizeze conform destinației legale și cu încadrarea în termenele prevăzute de actul normativ mai sus citat.
Reclamanta a precizat că potrivit dispozițiilor (art.4 al.4 punctele a și b - "beneficiarii sprijinului direct al statului în valoare de 175 lei RON/ha pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 ha inclusiv au obligația să respecte verigile tehnologice specifice fiecărei culturi, după cum urmează:
a) executarea lucrărilor pentru înființarea culturilor în perioadele optime impuse de tehnologia fiecărei culturi;
b) utilizarea semințelor certificate, care să asigure o densitate optimă la răsărire");
Având în vedere că în evidențele contabile nu rezultă că au respectat prevederile de mai sus citate, reclamanta a solicitat să fie obligați la restituirea bonurilor valorice sau echivalentul lor în bani.
In drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.1079 și art.1089 Cod civil, nr.OUG117/2005, art.112 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat, în esență, respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că nu a primit cupoane.
Urmare analizei cererii reclamantei și a susținerilor ambelor părți în lumina întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța constată că acțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a pretins că a acordat sprijin financiar pârâtei, și a dovedit acest fapt cu cererea nr.46/1.09.2005 semnată de petentă cu o semnătură indescifrabilă. Instanța reține însă că pârâta a susținut că este neștiutoare de carte, motiv pentru care "a semnat" întâmpinarea depusă la dosar, cu amprentă digitală.
Așa fiind, instanța reține că există un dubiu în ce privește semnarea (și implicit formularea) cererii de către pârâtă.
Cu excepția acestui act, care este o cerere de acordare a sprijinului și nu constituie dovada că a fost acordat acest sprijin, nu mai există nici o probă, astfel încât instanța apreciază că este fondată apărarea pârâtei care a susținut că nu a primit ajutor de la stat.
Procesul-verbal de recepție, regularizare și restituire nu este semnat de către beneficiarul sprijinului, nici cu semnătură, nici prin amprentă digitală ca întâmpinarea depusă în cauză.
Ca urmare se constată de către instanță că reclamanta nu a dovedit că pârâta este beneficiara sprijinului și în consecință aceasta nu are nici una din obligațiile prevăzute de nr.OUG117/2005.
Mai mult decât atât, se reține de către instanță că, potrivit dispozițiilor art.1 al.2 din nr.OUG115/2007 cu modificările ulterioare, pentru înființarea culturilor în toamna anului 2005, statul a sprijinit producătorii agricoli pentru acordarea sumei de 175 lei (RON)/Ha, din care 135 lei (RON)/Ha pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide și 40 lei (RON)/Ha în vederea achiziționării de motorină necesară efectuării lucrărilor agricole mecanizate, pentru suprafețele de teren arabil de până la 5 Ha inclusiv, iar sprijinul financiar s-a făcut prin atribuirea gratuită de bonuri valorice pentru procurarea de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide și respectiv, motorină.
Din dispozițiile art.7 al.7-14 din nr.OUG117/2005 rezultă că bonurile valorice acordate producătorilor agricoli erau prezentate spre decontare însoțite de facturile aferente de către furnizorii de inputuri iar nu de către producătorul agricol beneficiar al ajutorului, plata sumelor aferente făcându-se tot de către furnizorii de inputuri, pe bază de documente justificative.
De altminteri, din economia textului de lege menționat rezultă cu evidentă ca producătorul agricol nici nu ar putea să se adreseze direct spre a obține contravaloarea în bani a bonurilor valorice, destinația acestora fiind strict aceea de a fi utilizate ca documente de plata în relația cu furnizorii de inputuri (material săditor și motorină).
Așa fiind, instanța reține că nici o sumă nu a fost cheltuită de la bugetul de stat în acoperirea acestor bonuri astfel că obligația de restituire a sumelor nu are justificare, câtă vreme suma nu a fost încasată de către pârât.
Mai mult decât atât, instanța reține ca in conformitate cu dispozițiile art. 7 alin 17 din OUG 117/2005 "Bonurile valorice pentru achiziționarea de motorină neutilizate până la data de 1 decembrie 2005, precum și bonurile valorice pentru achiziționare de semințe, îngrășăminte chimice, pesticide, neutilizate până la data de 1 martie 2006 de către beneficiari, își pierd valabilitatea, devenind nule", iar actul normativ menționat nu cuprinde nici o dispoziție având ca efect restituirea către a sumelor aferente bonurilor valorice neutilizate și ca atare devenite nule.
Împotriva sentinței nr. 92/2009 a Tribunalului Brăila în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, materialul probator administrat în cauză fiind apreciat în mod greșit.
În privința bonurilor valorice OUG nr. 117/2005 stabilește termenele maxime de valabilitate(1 decembrie 2005 pentru achiziționarea de motorină și 1 martie 2006 pentru achiziționarea de semințe, îngrășăminte chimice sau pesticide), după care legea le declară nule, nu exclude îndatorirea pe care o aveau atât beneficiarii bonurilor valorice, cât și furnizorii de inputuri, care primesc bonuri valorice pentru plata acestora, de a le păstra în stare perfectă, bonurile valorice deteriorate, a căror autenticitate nu poate fi dovedită, nefiind valabile și neputând fi plătite(art. 7 alin. 18 din OUG 117/2005).
Obligația de restituire a sumelor ce echivelează valoarea nominală a bonurilor primite se regăsește ca mențiune expresă și angajament al beneficiarului în ultima frază a formularului tip de cerere pentru acordarea sprijinului financiar către producătorii agricoli prevăzut în Anexa nr. 2 și 2 b la OUG nr. 117/2005.
În aceleași anexe, care fac parte integrantă din actul normativ se regăsește și condiția care generează obligația de restituire, respectiv nedovedirea, prin actele prevăzute de lege, a îndeplinirii obligației de a realiza lucrările pentru care a primit sprijin.
Astfel, chiar legea răstoarnă sarcina probei către beneficiar și nu către DADR.
În sarcina reclamantei există, însă, o altă obligație stabilită de art. 52 alin. 8 din. 500/2002 privind finanțele publice și anume aceea de a recupera sumele care nu au fost justificate prin efectuarea lucrărilor pentru care au fost făcute plățile.
Recurenta a invocat și excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ, fără a indica instanța competentă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041.proc.cic., Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Recurenta face o greșită interpretare a OUG nr. 117/2005, instanța de fond reținând în mod corect că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1169.civil, în sensul că recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale.
În mod corect a apreciat prima instanță, în baza probelor administrate că există dubiu în ceea ce privește formularea și semnarea cererii de către pârâtă.
Această probă cădea în sarcina recurentei, contrar susținerilor acestora din motivele de recurs.
Raportând dispozițiile legale aplicabile în materie la probele administrate în cauză, în mod corect a reținut instanța că pârâta nu are niciuna din obligațiile prevăzute de OUG nr. 117/2005, text care nu cuprinde nicio dispoziție în sensul restituirii sumelor aferente bonurilor valorice neutilizate până la data de 01.03.2006 și ca atare devenite nule.
Sunt nefondate susținerile recurentei privind necompetența materială, în mod corect litigiul fiind soluționat de Secția de contencios administrativ a tribunalului, având în vedere natura litigiului cât și faptul că prin decizia nr. 362/10 decembrie 2008 Tribunalului Brăilas -a stabilit în mod definitiv și irevocabil trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Tribunalul Brăila - Secția comercială șid e contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 92/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 03.06.2009
Fond.
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
