Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 46/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.46
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamantul domiciliat în Târgoviște, str. -, -. 5, Județul D, în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003 cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 3. MINISTERUL FINANȚELORPUBLICEcu sediul în B, sector 5,-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la 16 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-, la data de 19.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora la plata către reclamant a despăgubirilor în cuantum de 40% din suma totală, acordată acestuia în conformitate cu dispozițiile Legii 290/2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este beneficiar al dispozițiilor acestui act normativ, conform Hotărârii nr. 80/11.06.2007 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 290/2003 de pe lângă Instituția Prefecturii D, iar, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 290/2003, plata despăgubirilor se face în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, sau în rate; susține sus-numitul că, până la data promovării prezentei acțiuni, nu i-a fost acordată nici prima tranșă a plății, astfel că solicită obligarea celor doi pârâți la plata a 40% din suma ce i se cuvine, precum și sancționarea directorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu 100 lei pe zi de întârziere, dacă nu se vor achita drepturile cuvenite la termenul stabilit de instanță.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar hotărârea nr. 80 din 11.06.2007 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului D, copia buletinului său de identitate și notificarea adresată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, alături de confirmarea de primire.
În termen legal, pârâta Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive în prezenta cauză, motivat de faptul că obligația de plată acestei despăgubiri revine celeilalte intimate. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a dovedit producerea vreunui prejudiciu prin nepunerea imediat în executare a Hotărârii nr.80/11.06.2007, cu atât mai mult, cu cât, susține această pârâtă, la data acordării și celei de a doua tranșe suma se va reactualiza, astfel încât sus-numitul nu va suferi niciun prejudiciu.
La rândul său, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, întrucât, din analiza Hotărârii nr. 80, de care se prevalează sus-numitul, ar reieși faptul că aceasta a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii 290/2003, întrucât nu s-a făcut dovada refugiului și al proprietății autorilor reclamantului prin depunerea de acte doveditoare, certificate de autorități, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1 din HG nr. 1120/2006, ca atare, Serviciul de aplicare a Legii 290/2003 din cadrul acestei autorități a solicitat reclamantului să își completeze dosarul, fapt care îl disculpă de orice vină în neachitarea obligațiilor decurgând din hotărârea respectivă. În dovedirea acestor susțineri, această pârâtă a depus la fila 23 dosar adresa în sensul celor expuse, trimisă reclamantului.
La termenul de judecată din data de 09.03.2009, Curtea a supus dezbaterii contradictorii a părților prezente excepția lipsei calității procesual pasive invocată de către pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin întâmpinare.
Analizând cererea de față prin prisma textelor de lege incidente, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, la plata cotei de 40% din suma totală acordată acestuia prin Hotărârea nr. 80/11.06.2007, în baza dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 290/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 11 al aceluiași act normativ, plata acestor sume cu titlu de despăgubiri se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003, iar conform HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea acestui act normativ, solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă către, urmând ca plata efectivă să se facă prin Direcția economică a acestei instituții.
Pe de altă parte, în cadrul raportului procesual civil, legitimarea procesuală pasivă care justifică chemarea în judecată a unei persoane constă în aceea că respectiva persoană este cea obligată în cadrul raportului dedus judecății, respectiv aceea către care, în acest temei, se îndreaptă pretențiile titularului dreptului subiectiv care a declanșat procesul. Raportat la această condiție, în coroborare cu textele de lege citate în alineatul anterior, Curtea constată că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, obligația de plată a despăgubirilor solicitate revenind Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, față de care trebuie să se îndrepte pretențiile celui îndreptățit la acordarea acestor despăgubiri.
Față de această situație, în temeiul art. 137 pr.civilă, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea față de această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că nu va mai analiza cauza pe fondul ei, raportat la această pârâtă.
Cât privește fondul cererii, analizat prin raportare la cealaltă pârâtă chemată în judecată, instanța constată că, prin Hotărârea nr. 80 din 11.06.2007 a Comisiei Județene de aplicare a Legii 290/2003 D, s-au acordat reclamantului despăgubiri bănești în sumă totală de -,83 lei pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, din comuna, sat, județul, Republica M, respectiv 80469,09 lei pentru construcții și terenuri aferente, -,74 lei pentru teren agricol și 1431,00 lei pentru recolte neculese, cuantumul compensației bănești fiind calculat la nivelul lunii mai 2007.
În baza acestei hotărâri, reclamantul s-a adresat la data de 6.10.2008 cu o cerere la - Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003, însoțită de copia Hotărârii nr. 80 din 11.06.2007, însoțită de copia cărții sale de identitate.
Pârâta nu a efectuat plata acestor despăgubiri, invocând faptul că Hotărârea nr. 80, de care se prevalează reclamantul, urmează să fie analizată în conformitate cu art. 17 lit.h din HG nr.1120/2006, solicitându-se Instituției Prefectului D să comunice un document din care să rezulte motivele ce au fost avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri, aspectele ce urmează a fi lămurite punctual, referindu-se la filiația reclamantului față de autorii și, dovada refugiului acestora și a calității de proprietar, față de bunurile care s-au acordat acestei despăgubiri. Se mai susține de către această pârâtă în întâmpinare și faptul că, raportat la disp. art. 2 alin.4 teza a II-a și alin.5, în situația imposibilității dovedită de a procura aceste acte, reclamantul trebuia să facă dovada inițierii unei corespondențe și cu Primăria localității, locul de unde s-au refugiat autorii și unde se află bunurile pentru care s-au solicitat despăgubiri, dovezi pe care sus-numitul nu le-a produs.
Conform dispozițiilor art. 10 alin.2 din Legea nr. 290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene, plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.
Dispozițiile legale sunt imperative, prevăd plata în termen de 1 an, maxim 2 ani, referirea la dispozițiile bănești fiind în mod evident la situația în care, în lipsa acestor disponibilități bănești suficiente, plata să se facă nu într-un an, ci în maxim 2 ani. La rândul său, HG nr.1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 290/2003 prevede procedura de plată a despăgubirilor, iar, conform art. 18 din acest act normativ, solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă adresată către. Același text prevede în alineatul 5 și faptul că aceste compensații se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel; a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe pe parcursul a doi ani consecutiv, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Beneficiind de o sumă totală în cuantum de -,83 lei, în baza hotărârii de care se prevalează, reclamantul se încadrează în ipoteza prevăzută la litera c, prin urmare, era îndreptățit ca, în termen de un an de la comunicarea acestei hotărâri, să primească tranșa de 40%, urmând ca, în cel de al doilea an, care încă nu s-a împlinit, să primească restul de 60%; așa cum se poate observa, normele care reglementează, atât modalitatea eșalonată de plată, cât și obligația de respectare a termenelor de eșalonare au caracter imperativ.
În această situație, în lumina dispozițiilor art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, care dispun că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept sau un interes legitim al său, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, reclamantul a sesizat instanța cu prezenta cerere în contencios administrativ, cerere pe care Curtea o consideră ca fiind întemeiată, atâta vreme cât răspunsul primit de sus-numitul poate fi apreciat ca un refuz nejustificat, atâta vreme cât pârâta are obligația, prevăzută în mod imperativ de dispozițiile legale, de achitare a despăgubirilor în termenele prevăzute de lege și corelativ, pe aceea de a efectua toate demersurile necesare pentru a asigura plata acestor sume în termenele stabilite de către lege.
Susținerile acestei pârâte în sensul justificării încălcării acestei obligații nu pot fi reținute, pentru considerentele ce urmează:
Deși invocă faptul că, la emiterea hotărârii 80 nu au fost respectate prevederile Legii 290/2002, pârâta nu a efectuat nici un demers în sensul disp. art. 17 alin.4 lit. h din HG 1120/2006 și nu a propus Comisiei Județene P reanalizarea Hotărârea 158/9.02.2007, nu a solicitat revocarea acesteia, reanalizarea actelor administrative avute în vedere la emiterea ei, în condițiile în care a fost emisă ca data de 11.06.2007, iar reclamantul a depus-o la sediul pârâtei la nivelul lunii octombrie 2008. Față de aceste împrejurări, simplele susțineri ale pârâtei, nejustificate de demersuri efective în sensul aplicării dispozițiilor legale și îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, sunt nefondate și nu pot fi avute în vedere.
Nefiind în nici un fel reanalizată sau revocată și nefiind efectuate demersuri legale efective în sensul constatării nelegalității ei, Hotărârea 80/2007 își produce efectele și trebuie executată întocmai, în conformitate cu dispozițiile legale.
Pentru motivele arătate, Curtea constată că cererea reclamantului este în parte întemeiată și anume în ce privește achitarea tranșei de 40% din suma de -,8 lei, în conformitate cu dispozițiile art.10 alin.2 din Legea 290/2003 și art. 18 alin.5 din HG 1120/2006, fiind împlinit numai primul an prevăzut de aceste dispoziții legale, urmând ca în cel de-al doilea an, care încă nu s-a împlinit, să primească tranșa de 60%.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalizarea cu suma de 100 lei/zi întârziere a directorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Curtea va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere; potrivit art. 18 alin.5 din Legea 554/2004 invocat de reclamant în susținerea acestei pretenții,"soluțiile prevăzute la alin.1 și alin.4 lit. b și c pot fi stabilite sub sancțiunea unei penalități pârâtei obligate, pentru fiecare zi de întârziere" în cauza de față partea obligată nu este persoana către care sus-numitul și-a îndreptat această pretenție, ci instituția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și nici nu s-a făcut dovada în vreun fel a faptului că s-ar impune aplicarea unei astfel de sancțiuni, norma fiind dispozitivă.
În consecință, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a
Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de această pârâtă prin întâmpinare; va respinge acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În sfârșit, va admite în parte acțiunea în contencios administrativ și va obliga pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să achite reclamantului tranșa de 40% din suma de -,83 lei, acordată acestuia cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr.80/11.06.2007 a Comisiei Județene D de aplicare a Legii nr. 290/2003, urmând să respingă în rest acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de această pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în Târgoviște, str. -, -. 5, Județul D, în contradictoriu cu pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.290/2003cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 3.
Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să achite reclamantului tranșa de 40% din suma de -,83 lei, acordată acestuia cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr.80/11.06.2007 a Comisiei Județene D de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2009.
Președinte,
- ---
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. A/
5 ex./24.03.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
