Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 473/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 473/R Dosar Nr-
Sedința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție
- judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SA Sf. G împotriva sentinței civile nr. 116/12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii, concluzii scrise din partea intimatei.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 8 iulie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 116/12.02.2008 a Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
S-a respins excepția de nelegalitate a actelor de executare silită emise împotriva reclamantei.
S-a respins cererea formulată de reclamanta - - SA, reprezentată legal de, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, PRIMARUL MUNICIPIULUI SF. G, MUNICIPIUL SF.
S-a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SF. G și CONSILIUL LOCAL SF. G, ca fiind îndreptată împotriva unor părți fără calitate procesuală pasivă; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin adresa nr. 7385/4/20.05.2004 emisă de Serviciul financiar din cadrul Primăriei Sf. G s-a dispus, în temeiul art. 138/11 pr. fiscală înființarea popririi asupra sumelor societății reclamante aflate la terțul poprit BCR Sf.
Suma indisponibilizată prin poprire este în cuantum de 1.284.919.726 lei și rezultă din titlul executoriu nr. 300/02.03.2004, reprezentând "impozit clădiri".
Împotriva acestui titlu executoriu și a somației aferente acestuia, reclamanta a formulat contestație la executare, care i-a fost însă respinsă ca tardivă prin sentința civilă nr. 454/2005 a Judecătoriei Sf. G, rămasă irevocabilă.
Anterior, reclamanta a formulat contestație la executare și împotriva titlului executoriu cu nr. 580/11.12.2003 și a actelor de executare silită conexe acestuia (acte despre care reclamanta susține că au ca obiect aceleași obligații bugetare). Respectiva contestație la executare fost admisă pe fond prin decizia nr. 389/2004 pronunțată de Tribunalul Covasna, dispunându-se anularea actelor de executare ce au făcut obiectul respectivului litigiu. În considerentele deciziei se arată că pentru aceleași obligații bugetare (impozit pe clădiri, impozit pe mijloace de transport, impozit pe teren) fusese emis anterior un alt titlu executoriu cu nr. 214/13.2002 (acest din urmă titlu nu a fost desființat).
Apoi, prin sentința civilă nr. 860/13.07.2006 a Tribunalului Covasnaa fost admisă cererea reclamantei adresată instanței de contencios administrativ și fiscal, dispunându-se obligarea PRIMARULUI MUNICIPIULUI SF. G și a Serviciului Financiar a municipiului la emiterea unui act de compensare a sumei achitată și nedatorată de reclamantă, în cuantum de 35.178 lei cu obligații fiscale exigibile ulterior datei de 01.01.2006 (fila 12). În baza acestei hotărâri judecătorești, reclamanta se adresează pârâților prin adresa nr. 1821/04.10.2006, solicitând punerea în executare a dispozițiilor sentinței Tribunalului Covasna și emiterea actului de compensare-restituire (fila 30).
Prin răspunsul Primăriei Sf. G (fila 32) se arată că în speță a operat o compensare parțială, până la concurența sumei de 21.074 lei, diferența rămasă, în cuantum de 14.204 lei urmând a fi restituită societății prin OP nr. 519/20.10.2006.
Ulterior, la data de 05.12.2006 se încheie un proces - verbal de conciliere între părți, prin care pârâții arată că sunt de acord cu restituirea sumei poprite, dacă vor primi avizul Camerei de Conturi C în acest sens. Răspunsul Camerei de Conturi C la solicitările reclamantei de restituire a sumei poprite a fost depus în scris la fila 41 din dosar (copie), din cuprinsul acestuia rezultând că instituția sesizată de reclamantă nu are competența de a dispune restituirea.
În drept, instanța de fond a reținut că în cadrul unui proces civil, conform principului disponibilității ce își găsește reglementarea în prevederile art. 129 alin. 6. reclamantul este acela care fixează cadrul procesual atât sub aspectul părților, cât și sub aspectul obiectului dedus judecății. Judecătorul este chemat să soluționeze litigiul conform pretențiilor formulate de partea reclamantă și prin raportare la temeiul juridic, la cauza juridică pe care este fundamentată cererea de chemare în judecată (aceste elemente ale acțiunii neputând fi modificate de către instanță din oficiu).
În speță, astfel cum a fost formulată și ulterior precizată cererea reclamantei, deși obiectul acesteia vizează măsura indisponibilizării sumei de 1.284.919.726 lei printr-un act de executare silită constând în adresa cu nr. 7385/4/20.05.2004 de înființare a popririi, totuși fundamentul juridic pe care partea a insistat să-l invoce constă în prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâților (în esență a pârâtei DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, conform precizării de la fila 142) la restituirea sumei poprite, invocând nelegalitatea, nulitatea actului de poprire (act de executare silită și a cărui desființare se putea solicita pe calea contestației la executarea silita, conform art. 169-171 din pr. fiscală).
Apoi, reclamanta a invocat și nelegalitatea titlului executoriu nr. 300/2004, a somației de plată aferente acestuia, susținând că prin sentința civilă cu nr. 860/2006 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a statuat cu putere de lucru judecat faptul că societatea a achitat în intervalul 2001-2005 suma de 35.278 lei cu titlu de impozit pe clădiri, fără însă să datoreze respectiva sumă către bugetul local. Așa fiind, prin sentința sus menționată s-a dispus obligarea Primarului Sf. G și a Serviciului Financiar a mun. Sf. G la emiterea unui act de compensare a sumei achitată în plus de reclamantă, în cuantum de 35.278 lei cu "obligații fiscale exigibile ulterior datei de 01.01.2006" sau la restituirea sumei în condițiile art. 111.pr. fiscală.
Reclamanta, în prezenta cauză a solicitat practic punerea în executare a dispozițiilor sentinței sus menționate, pretenții care exced însă cadrului procesual de soluționare în fond a unei acțiuni de contencios administrativ și vizează faza a doua a procesului civil, aceea a executării silite.
Prin urmare, toate pretențiile reclamantei privitoare la aplicarea dispozițiilor unui titlu executoriu constând într-o sentință civilă și desființarea măsurii de indisponibilizare a sumei de 128.492 lei (deci a popririi) pot fi valorificate pe calea contestației la executare silită. Chiar dacă, anterior reclamantei i-a fost respinsă ca tardivă contestația la executare privind titlul executoriu nr. 300/2004 și somația nr. 2915/2004, prin sentința civilă nr. 454/2005 a Judecătoriei Sf. G, rămasă irevocabilă, societatea are posibilitatea să conteste pe calea procedurală sus arătată adresa de înființare a popririi și să solicite repunerea în termenul legal pentru exercitarea acestei proceduri.
Apoi, chiar analizând pretențiile reclamantei astfel cum au fost ele formulate și fundamentate juridic în prezenta cauză, instanța reține că admiterea unei pretenții "în restituirea" unei sume de bani presupune ca acea suma să fi ieșit din contul părții creditoare și să fi intrat în contul părții de la care se cere restituirea. Însă, în speță, suma poprită, în cuantum de 128.492 lei nu a fost încă virată către bugetul local, ci suma este indisponibilizată de BCR Sf. G într-un cont special de depozit, titulară fiind societatea reclamantă (a se vedea extrasul de cont depus la fila 7 din dosar). Așa fiind, pretenția reclamantei constând în "restituirea" sumei, chiar dacă ar fi admisă în prezentul litigiu, ar fi inopozabilă terțului poprit, care, în baza actului de executare silită (adresa de înființare a popririi) a procedat la luarea respectivei măsuri conform art. 145 alin. 8 și 9 din pr. fiscală.
Dincolo de toate aceste considerente, din dispozițiile sentinței civile nr. 860/2006 a Tribunalului Covasna, titlu pe care reclamanta își fundamentează susținerea privind inexistența obligației sale de plată a sumei poprite, rezultă că obiectul actului de compensare la a cărui încheiere au fost obligați pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI SF. G si DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI constă în obligații fiscale exigibile "ulterior datei de 01.01.2006"; ori în speță, titlul executoriu nr. 300/02.03.2004 în baza căruia a fost pornită executarea silită împotriva reclamantei are ca obiect obligații fiscale anterioare datei sus menționate.
Temeiurile legale invocate de către reclamantă ca și fundament pentru pretențiile sale în prezenta cauză constau în art. 1 alin. 1 din Legea nr 554/2004: "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ" și art. 8 alin. 1 din lege: "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prinrefuzul nejustificat de soluționare a cererii".
Aceste prevederi legale vizează însă cererile adresate autorităților publice în scopul emiterii unui act, efectuării unei operații administrative în baza căruia să se nască, să se modifice un raport juridic; deci normele sus evocate au incidență în reglementarea relațiilor de fond dintre părți, iar nu în reglementarea operațiilor de executare silită a unor titluri anterior emise în raporturile dintre părți.
Ca urmare, constatând că actele pentru care reclamanta a invocat excepția de nelegalitate precum și nulitatea lor (adresa de înființare a popririi, titlul executoriu și somația de plată) sunt acte de executare silită iar nu acte administrative unilaterale (nici acte de impunere) în înțelesul art. 4 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, instanța reține că pretențiile părții, de desființare a acelor acte, exced cadrului unui litigiu de contencios administrativ ori fiscal, nu se încadrează în sfera de reglementare a prevederilor legale sus enunțate, motiv pentru care excepția de nelegalitate invocată de reclamantă a fost respinsă.
Pentru aceleași motive, văzând toate considerentele anterior expuse, tribunalul a apreciat cererea societății reclamante ca fiind neîntemeiată, astfel a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - SA, solicitând casarea sau modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâților la restituirea sumelor încasate de organul fiscal local, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, următoarele: sentința atacată a fost dată de alți judecători decât aceia care au participat la dezbaterea fondului pricinii, instanța de fond a încălcat regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civ. în sensul că la termenul de la data de 01 noiembrie 2007 și din data de 22 noiembrie 2007 citațiile emise de instanță prevedeau că judecata începea la ora 11,00, dar cauza a fost luată în ambele situații începând de la ora 09,00, oricum înainte de ora 11,00, astfel încât la ora menționată în citație cauza era deja judecată. Recurenta a mai arătat că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța de fond nepronunțându-se asupra erorilor materiale strecurate în unele dintre încheierile de ședință, deși a fost sesizată de recurentă pentru aceste rectificări (încheierile din 8 martie 2007 și 24 martie 2007, cu privire la care recurenta a depus cerere la termenul din 13 iunie 2007); instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece, deși recurenta solicitase prin acțiune restituirea unei sume de bani încasate de pârâți, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat în cauză punerea în executare a dispozițiilor sentinței civile nr.860/13.07.2006 a Tribunalului Covasna, concluzionând că asemenea pretenții exced cadrului judecății în contencios administrativ. Reclamanta recurentă a arătat că sentința anterioară a fost pusă în executare și nu mai este necesară o executare silită a acesteia, dar suma pe care o solicită prin acțiune nu este u8na datorată pârâților, întrucât din acte emise anterior, inclusiv din sentința civilă nr.860/2006 a Tribunalului Covasna rezultă că reclamanta nu mai avea datorii către pârâți cu titlul de impozite pe clădiri. Recurenta a mai învederat instanței de recurs că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece suma de bani revendicată de reclamantă a intrat în contul pârâtei creditoare, iar probele administrate în cauză evidențiază acest aspect, precum și refuzul pârâților de a restitui reclamantei recurente suma de 128.492 lei, sumă pe care pârâții au executat-o silit prin poprire din contul societății la data de 21.04.2004.
Examinând sentința atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul formulat este fondat si urmează a fi admis în sensul casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Reclamanta recurentă a solicitat prin acțiunea introdusă la Tribunalul Covasna (dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului G, Primăria municipiului G, Administrația Financiară G, Consiliul Local G și Municipiul G, următoarele: restituirea sumei de 128.492 lei RON executată silit de pârâți prin poprirea asupra contului societății reclamante deschis la BCR Sucursala G, la data de 21.05.2004; plata sumei de 37.810 lei cu titlul de dobânzi legale calculate pentru perioada 01.06.2004 - 01.12.2006 și în continuare până la restituirea efectivă a sumei; plata sumei reprezentând inflația pentru aceeași perioadă, în sumă de 27.837 lei; penalități de întârziere de 1.000 lei pe zi, precum și plata cheltuielilor de judecată. În precizarea de acțiune de la termenele din 08.03.2007 și 24 mai 2007, reclamanta a insistat în chemarea în judecată a acelorași pârâți, invocând și excepția nelegalității actelor de executare emise de autoritățile publice pârâte. Reclamanta a arătat că suma poprită a mai făcut obiectul altor dosare, inclusiv dosarul 2219/2005 al Tribunalului Covasna, în care a fost pronunțată sentința civilă nr.860/13.07.2006, prin care s-a hotărât restituirea sumei de 35.278 lei ron, achitată în plus de reclamantă către bugetul local, cu titlul de taxe și impozite pe clădiri, pentru perioada 2001- 2003. Reclamanta și-a susținut cererea de restituire a sumelor de bani revendicate prin dispozițiile art 112 și art 113 din Codul d e procedură fiscală, invocând plata anterioară a sumelor reprezentând impozitul pe clădiri pe care reclamanta îl datora pârâtelor.
Prin adresa nr.7385/4/20.05.2004, Primăria mun. G- Administrația Financiară (Serviciul Financiar) a pus în vedere BCR- Sucursala G pornirea executării silite, pe baza titlului executoriu nr.300/02.03.2004, asupra conturilor societății reclamante, pentru suma de 1.284.919.726 lei rol, solicitând băncii să vireze aceste sume de bani la Trezoreria mun. G, pentru Primăria mun. G, fără a indica perioada pe care o acoperă acest titlu executoriu.
Sentința civilă nr.860/2006 a Tribunalului Covasnaa obligat Primarul mun. G și Serviciul Financiar (Administrația Financiară) G la compensarea sumei achitate în plus de reclamanta - - SA G cu obligațiile fiscale exigibile ulterior datei de 01.01.2006 sau la restituirea sumei de 35.278 lei ron.
Din actele și lucrările întregii cauze se desprinde concluzia că reclamanta a introdus acțiunea în urma neefectuării compensării dispuse de instanța de judecată prin sentința nr.860/2006, dar și în contextul recalculării, de către pârâtul Serviciul Financiar G, a unor impozite pe clădiri în sarcina societății reclamante pentru perioade anterioare pentru care diferite organe jurisdicționale (Curtea de Conturi) sau instanțe de judecată au constatat inexistența debitelor societății reclamante către pârâți.
În această împrejurare, în cauză este necesară administrarea probei cu expertiza judiciară contabilă, după ce instanța va lămuri cu exactitate perioada acoperită de impozitul pe clădiri în cuantumul menționat în acțiunea reclamantei, precum și etapele de impozitare care intră sub autoritatea de lucru judecat pe baza hotărârilor anterioare prin care s-a judecat fondul acțiunilor în privința acelorași categorii de impozite stabilite de organul fiscal în sarcina societății reclamante. Prin expertiza contabilă judiciară, în esență se impune a se stabili următoarele: ce impozite a datorat, respectiv a achitat la bugetul local societatea reclamantă în perioada pe care o indică organul fiscal pârât ca reprezentând perioada de impozitare avută în vedere la emiterea titlului executoriu invocat în acțiune, identificarea stării debitelor/creditelor reciproce dintre reclamantă pe de o parte și pârâți pe de altă parte, în materie fiscală, cu indicarea explicită a perioadelor pe care le acoperă fiecare sumă astfel stabilită și a naturii, respectiv izvorului acestor sume (felul impozitelor, al taxelor, al creanțelor/debitelor); cuantumul sumelor pe care societatea reclamantă le datorează către bugetul local G, până la momentul introducerii acțiunii la instanța de fond, cu titlul de impozit pe clădiri, precum și celelalte categorii de debite ale societății reclamante către același buget local, scadente la același moment, inclusiv sumele achitate în plus de reclamantă către bugetul local cu titlul de impozite și taxe, explicitând fiecare astfel de sumă. Expertiza va evidenția detaliat toate aceste categorii de sume, le va indica sursa/proveniența, perioada căreia îi corespunde fiecare, debitul sau creditul final al societății reclamante față de bugetul local În efectuarea expertizei contabile judiciare se va ține seama de soluțiile date de organele jurisdicționale și de instanțele de judecată și care au autoritate de lucru judecat, prin care au fost reglate în timp raporturile fiscale dintre societatea reclamantă și pârâte, astfel încât să se stabilească dacă în deciziile de impunere ulterioare (în mod special decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu nr.300/02.03.2004) au fost sau nu reincluse sume de bani reprezentând impozite pe care societatea reclamantă să le fi plătit anterior sau să nu le fi datorat, așa cum aceasta pretinde în susținerea cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond urmează a completa probatoriul cauzei cu toate documentele fiscale care au stat la baza emiterii titlului executoriu nr.300/2004, a titlurilor executorii anterioare la care face referire reclamanta în acțiune și în precizările ulterioare, inclusiv în recurs, astfel încât din ansamblul actelor și lucrărilor dosarului să rezulte fără dubiu ce obligații fiscale au fost născute în sarcina societății reclamante, pe fiecare an în parte din întreaga perioadă contestată, ce natură au acele debite privite individual, dovada efectuării unor eventuale plăți către bugetul local, deciziile jurisdicționale sau judecătorești prin care sunt lămurite raporturile fiscale dintre părți pe etapele precis delimitate la care aceste hotărâri se referă și noile solduri privind datoriile sau creanțele dintre reclamantă pe de o parte și pârâți pe de altă parte. Instanța de fond va lămuri, de asemenea, situația calității procesuale a părților din proces, astfel încât din expertiză și din sentința ce se va pronunța să se poată înțelege care sunt părțile între care s-au derulat raporturile fiscale ce fac obiectul judecății.
Având în vedere și obiectul cauzei, instanța de fond este datoare, potrivit art.129 Cod pr.civ. să manifeste rol activ, să prevină orice greșeală în privința aflării adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. De asemenea, judecătorii fondului vor putea dispune administrarea altor probe pe care le consideră necesare.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. instanța de recurs urmează a casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de - - Sf G împotriva sentinței civile nr. 116/12.02.2008 a Tribunalului, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
plecată în concediu de plecată în concediu de
odihnă semnează odihnă semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Grefier
Red. B -29.07.2008
. - 30.07.2008/2 ex.
Jud. fond- T /
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
