Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 477/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 477
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 16.11.2009 privind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - SRL în contradictoriu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, - ROMÂNEASCĂ- SA- O și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 16 noiembrie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 23.11.2009, ulterior la data de 03.12.2009.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate excepțiile autorității de lucru judecat, a prescrierii dreptului la acțiune, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DADR O și - Românească - SA Sucursala O și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de - în contradictoriu cu pârâtele DADR O, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și - ROMÂNEASCĂ SUCURSALA
În considerentele sentinței sus-menționate, instanța de fond a reținut faptul că referitor la excepția autorității de lucru judecat nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1201.civil deoarece prin decizia 266/2005 a Curții de APEL CRAIOVA a fost soluționat un litigiu dintre părți având un alt obiect, respectiv obligarea pârâtei O să înainteze documentația de constatare a calamităților și ca atare nu este îndeplinită condiția identității de obiect. S-a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut din momentul producerii calamității și, fiind un litigiu comercial, îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 și în consecință, dreptul la acțiune este supus termenului general de prescripție de 3 ani, care nu este îndeplinit în raport de data înregistrării acțiunii. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei DADR s-a reținut că această pârâtă are calitate conform art. 13 din Legea 481/2002 și art. 18 alin. 2 din Ordinul 419/2002, texte de lege care prevăd faptul că plățile despăgubirilor se efectuează de minister prin Direcțiile județene pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală. Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată deoarece s-a făcut dovada că pârâta DADR Oaî naintat pârâtei documentația în vederea alocării sumei necesare despăgubirilor, însă, așa cum rezultă din adresa nr. 90745/13.09.2005, aceste despăgubiri nu pot fi acordate întrucât nu a fost declarată stare de calamitate la cultura de -soarelui în județul, iar în speță nu există o hotărâre a Guvernului care să declare stare de calamitate pentru această cultură la nivelul anului 2003 în județul Totodată, s-a reținut de către instanța de fond că pârâta - ROMÂNEASCĂ SA SUCURSALA O nu poate fi obligată la plata de despăgubiri întrucât reclamanta a solicitat plata de despăgubiri pentru secetă prelungită, risc ce nu este cuprins în contractul de asigurare.
Împotriva sentinței nr. 261/9 mai 2008 Tribunalului O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat apel reclamanta - SRL, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
Într-o primă critică, apelanta reclamantă a invocat faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu s-a emis o Hotărâre de Guvern care să declare stare de calamitate pentru cultura de -soarelui pentru județul O, la nivelul anului 2003 deoarece există HG nr. 1458/2004 și HG 440/2003 și în plus, prin decizia nr. 266/22.03.2005 a Curții de APEL CRAIOVA pronunțată în dosar nr.111/A/2005 a fost admisă cererea privind înaintarea documentației de către pârâta DADR către. În plus, apelanta reclamantă a invocat adeverința nr. 2129/29.09.2004 eliberată de Primăria com. din care rezultă faptul că în anul 2003 toate culturile înființate pe raza localității au fost afectate de calamitate naturală, cât și procesul verbal încheiat de către reprezentanții comisiei constituită prin ordinul prefectului, respectiv procesul verbal de constatare și evaluarea pagubelor la soarelui din data de 7.10.2003.
O altă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că în mod netemeinic instanța de fond a respins cererea acesteia privind încuviințarea efectuării unei expertize prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor în raport de constatările comisiei constituită conform ordinului prefectului și raportat la polița de asigurare încheiată.
O altă critică a apelantei, formulată ulterior, s-a referit la necompetența instanței comerciale în soluționarea în fond a cauzei, apreciind că litigiul aparține sferei contenciosului administrativ. În acest sens, s-a susținut faptul că raportul juridic ce dă naștere obligației de plată a despăgubirilor solicitate prin cererea de chemare în judecată este stabilit cu o instituție de autoritate ( ) care distribuie fonduri de la bugetul de stat ( fonduri publice), astfel că izvorul obligației de plată rezultă dintr-un raport juridic de autoritate și nu dintr-unul comercial.
În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat deoarece obținerea despăgubirilor este condiționată de îndeplinirea procedurii prealabile speciale obligatorii reglementată de legea specială ( Legea nr. 381/2002 și Ordin 419/2002) și de existența cadrului legal, respectiv recunoașterea calamității prin hotărâre de Guvern.
Prin Decizia nr. 306 din 06.11.2008, Curtea de APEL CRAIOVA - Sectia Comerciala a admis apelul declarat de reclamanta - SRL S împotriva sentinței comerciale nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECȚIA PENTRU AGRIGULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B și - ROMÂNEASCĂ - SA- SUCURSALA O, a anulat sentința nr. 261 din 09.05.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- si a trimis cauza spre judecare Curții de APEL CRAIOVA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca metodologia legală de acordare a despăgubirilor pentru pierderilor produse culturilor agricole de calamitățile naturale se desfășoară potrivit Legii 381/2002.
Pentru constatarea pagubelor s-a prevăzut în art. 9 din legea sus-menționată înființarea unei comisii numită de Prefectul județului, rezultatul constatărilor comisiei consemnându-se într-un proces verbal, iar procesele verbale se centralizează la Direcția Generală pentru Agricultură din județul respectiv, precum și la prefectura județului.
Metodologia legală prevăzută de Legea 381/2002 se desfășoară pe calea contenciosului administrativ, astfel că litigiul aparține sferei contenciosului administrativ și nu instanței comerciale.
În plus, s-a constatat că apelanta -reclamantă a parcurs o procedură prealabilă pe calea contenciosului administrativ, fiind obligată pârâta O să înainteze către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, documentația de constatare a calamităților privind pe reclamantă, potrivit dispozițiilor deciziei nr. 266/22 martie 2005 a Curții de APEL CRAIOVA -Secția Contencios Administrativ.
Raportul juridic ce dă naștere obligației de plată a despăgubirilor solicitate de apelanta reclamantă prin acțiunea introductivă este unul cu o instituție de autoritate, respectiv Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, care distribuie fonduri de la bugetul de stat.
Ca atare, izvorul obligației de plată rezultă dintr-un raport juridic de autoritate și nu dintr-unul comercial și, în consecință, Curtea a apreciat că în mod greșit cauza a fost soluționată în fond de instanța comercială și nu de cea de contencios administrativ.
Deoarece în speță litigiul se poartă și cu o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004, Curtea a apreciat că este competentă a soluționa cauza în primă instanță Curtea de APEL CRAIOVA -Secția Contencios Administrativ.
Urmare a anularii sentintei si trimiterii cauzei spre competenta solutionare in prima instanta la Curtea de APEL CRAIOVA - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, cauza a fost inregistrata sub nr-, stabilindu-se termen de judecata la data de 09.02.2009.
La data de 09.03.2009 reclamanta - SRL a precizat cererea introductivasolicitand ca, in contradictoriu cu paratii Guvernul Romaniei, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala O, - - SA, sa se dispuna:
- recunoasterea dreptului reclamantei de a beneficia de acordarea despagubirilor pentru prejudiciile materiale inregistrate in urma secetei excesive din anul 2003 la culturile de soarelui;
- obligarea paratului Ministerul Agriculturii de a sesiza Guvernul Romaniei, in temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002 cu privire la starea de calamitate a culturilor prasitoare in anul 2003 in judetul O si de a indeplini toate celelalte formalitati administrative in vederea acordarii efective a despagubirilor;
- obligarea paratului Guvernul Romaniei sa completeze HG nr. 1458/2004 privind starea de calamitate naturala care a afectat in anul 2003 si culturile de soarelui de pe terenurile neirigate din judetul O si sa stabileasca conditiile si limitele despagubirilor la care reclamanta este indreptatita;
- obligarea paratelor sa plateasca in solidar despagubiri pentru pagubele inregistrate de reclamanta la culturile de -soarelui infiintate in anul 2003, urmare a calamitatilor naturale, eveniment asigurat conform politei de asigurare nr.-/30.05.2003, despagubiri in cuantum de 105.000 lei, reactualizate in functie de indicele de inflatie, la care se adauga dobanda legala, cu cheltuieli de judecata.
Motivand in fapt cererea, reclamanta a aratat ca a cultivat in primavara anului 2003 o suprafata de 100 ha cu soarelui, culturile fiind asigurate la Societatea de Asigurare AGRAS SA sucursala D cu contractul de asigurare nr. - din 31.05.2003.
In perioada aprilie-septembrie 2003, in judetele O si D s-a manifestat un fenomen excesiv si persistent in timp de seceta, care a afectat culturile paioase si culturile prasitoare.
In conditiile in care, potrivit Legii nr. 381/2002, societatile de asigurari nu preiau si riscul secetei, acesta urmand a fi preluat de stat, societatea reclamanta a intocmit documentatia necesara pentru acordarea despagubirilor cuvenite la culturile de paioase, in prima faza, apoi la culturile prasitoare, in a doua faza.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 381/2002 si pe baza datelor furnizate de Agentia Nationala de Meteorologie, Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale a recunoscut seceta persistenta excesiva din sudul tarii si a promovat documentatia care a fundamentat emiterea de catre Guvernul Romaniei a HG nr. 1458/2003, prin care a fost declarata stare de calamitate naturala in agricultura pentru culturile paioase din judetele din sudul tarii, printre care si judetul
In luna octombrie 2003, reclamanta a solicitat unei comisii speciale de constatare si evaluare a pagubelor la culturile agricole sa constate pagubele produse la cultura de soarelui, intocmindu-se procesul verbal de constatare nr. 6318/07.10.2003, inregistrat la Directia Generala pentru Agricultura si Industrie Alimentara O, prin care s-a stabilit un grad de dezdaunare de 100%, stabilindu-se totodata ca productia de soarelui a fost afectata din cauza secetei in proportie de 75-100%.
In baza acestor constatari, reclamanta a apreciat ca ar fi fost normal sa se extinda aplicarea HG nr. 1458/2003 si la culturile prasitoare sau, dupa caz, Guvernul Romaniei sa emita o noua hotarare in aplicarea Legii nr. 381/2002.
Intrucat s-a intarziat in mod nejustificat depunerea documentatiei, deja intomite de catre DADR O, reclamanta s-a adresat instantei, cererea fiind admisa prin sentinta nr. 72/21.02.2006 a Tribunalului O l t, care a obligat DADR O sa inainteze documentatia catre Ministerul d e resort.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 1, 8 si urm. din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 381/2002, Ordinul nr. 419/17.09.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.
Prin intampinarea formulata la data de 30.03.2009, paratul Guvernul Romaniei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Sub un prim aspect, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, motivata de faptul ca, potrivit Legii nr. 381/2002, atributiile Guvernului cu privire la stabilirea calitatii de beneficiar al dreptului la despagubire pentru calamitate naturala se delimiteaza la atribuirea, prin act administrativ, a sumelor reprezentand cuantumul despagubirilor cuvenite, stabilite in conditiile si limitele legii.
In ceea ce priveste solicitarea reclamantei de a i se recunoaste dreptul de a beneficia de acordarea despagubirilor prevazute de Legea nr. 381/2002, paratul a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, care nu este titulara unui drept subiectiv, material, actual si real.
Pe de alta parte, recunoasterea calitatii de beneficiar al dreptului la despagubire pentru culturile afectate se realizeaza in conditiile si termenele expres prevazute de lege. Cum reclamanta nu a dovedit faptul ca a intreprins demersurile legale in termenul imperativ prevazut de art. 19 din legea, actiunea acesteia este tardiv formulata.
Sub aspectul solicitarii de obligare a Guvernului Romaniei sa completeze HG nr. 1458/2004 in sensul declararii starii de calamitate si pentru culturile de soarelui de pe terenurile neirigate din judetul O, paratul a apreciat ca acest petit este inadmisibil, in raport de dispozitiile art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004.
Obligarea autoritatii publice sa completeze un act al sau, emis in exercitarea atributiilor sale, excede prevederilor legale, instanta de judecata neputandu-se substitui autoritatii publice in exercitarea dreptului de apreciere cu privire la protejarea interesului public intrucat ar contraveni principiului separatiei puterilor in stat. In acord cu acest principu, autoritatea judecatoreasca poate doar cenzura manifestarile de vointa ale autoritatilor publice, neputandu-se substitui acesteia in exercitarea dreptului de apreciere.
Pe de alta parte, reclamanta nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, astfel cum este ea reglementata de prevederile art. 63 din HG nr. 1226/2007, cererea fiind prematur formulata.
La data de 01.06.2009 reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor HG nr. 1458/2003.
Motivand in fapt cererea, reclamanta a sustinut ca hotararea de guvern mentionata a fost emisa doar pentru cultura de grau, ceea ce constituie o adaugare la lege, fiind incalcate dispozitiile art. 16 pct.1, art. 21 alin.1-3 din Constitutia Romaniei intrucat dispozitiile Legii nr. 381/2002 preved, in art. 18, ca sunt indreptatiti la plata despagubirilor numai producatorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care au inregistrat pagube produse de fenomene naturale pe zonele declarate afectate.
In opinia reclamantei, conditionarea acordarii de despagubiri producatorilor agricoli prin declararea zonei calamitate pe culturi, reprezinta o adaugare la lege, o astfel de conditie nerezultand nici din dispozitiile legii si nici din normele de aplicare a acesteia.
de cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, paratul Guvernul Romaniei a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila intrucat, fiind vorba de o hotarare de guvern, dispozitiile aplicabile controlului judecatoresc solicitat de reclamanta sunt cele speciale, prevazute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Actele administrative unilaterale cu caracter individual sau normativ pot fi supuse controlului legalitatii, in conditiile legii, institutie legala care reprezinta un mijloc suplimentar de aparare, realizabil pe cale incidentala.
Prin incheierea de la data de 29 iunie 2009 instanta a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.
S-a retinut ca, in raport de prevederile art. 2 alin.1 din Legea nr. 47/1992, controlul conformitatii cu Constitutia a actelor normative de o forta juridica inferioara legilor si ordonantelor nu este in competenta Curtii Constitutionale, ci a instantei de contencios administrativ fie in mod direct, fie pe cale incidentala, prin invocarea exceptiei de nelegalitate, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.
La data de 18.09.2009 reclamanta a invocat exceptia de nelegalitate de prevederilor HG nr. 1458/2003, cu o motivare similara cererii precizatoare si celei de sesizare a Curtii Constitutionale.
In cauza, la data de 18.09.2009 s-a formulat intampinare de catre paratul Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale de cererea precizata a reclamantei, solicitandu-se respingerea actiunii ca nefondata.
Paratul a sustinut, in aparare, ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii procedurii prealabile si nici a conditiilor instituite de Legea nr. 381/2002 si Ordinul nr. 419/2002 pentru incasarea efectiva a acestora.
De asemenea, s-a formulat intampinare de catre paratul Guvernul Romaniei de exceptia de nelegalitate a HG nr. 1458/2003 invocata de reclamanta, paratul solicitand respingerea acesteia ca inadmisibila, in raport de obiectul actiunii - acordarea unor despagubiri pentru pagubele suferite la cultura de soarelui, precum si pentru lipsa de interes a reclamantei, a folosului practic pe care il poate avea solutionarea acestui demers juridic.
Cu referire la exceptia de nelegalitate, a formulat intampinare si paratul Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, care a solicitat respingerea acesteia.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile legale aplicabile, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Referitor la exceptia de nelegalitate a HG nr. 1458/2003.
Instanta constata ca, desi nu este intemeiata in drept, prezenta cerere incidentala nu poate deroga de la dispozitiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care prevad la alin.1 ca,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate -".
Judecătorului național îi revine rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție.
Judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 și Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României.
În acest sens Curtea de Justiție de la Luxemburg a aratat că judecătorul național, în calitate de prim judecător comunitar, este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune.
Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
Dispozițiile art. 4 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și în practica CEDO, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității, și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție, precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, în cauze similare, care a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitatea a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007.
În acest sens Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din 26 mai 2008 decis în aplicarea art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, nlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate.
De asemenea, prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată în cauză referitor la Hotărârea de Guvern nr. 1458/2003, ca urmare a nlăturării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Obiectul prezentei actiuni, astfel cum a fost precizata la data de 09.03.2009, il constituie solicitarea reclamantei - SRL de recunoastere a calitatii sale de beneficiara a Legii nr. 381/2002, prin despagubirea sa pentru pagubele produse la cultura de soarelui in anul 2003 de fenomenul de seceta excesiva manifestat in judetul O; obligarea la sesizarea Guvernului cu privire la starea de calamitate a culturilor prasitoare in anul 2003 in judetul O si de a indeplini toate celelalte formalitati administrative in vederea acordarii efective a despagubirilor; obligarea paratului Guvernul Romaniei sa completeze HG nr. 1458/2004 privind starea de calamitate naturala care a afectat in anul 2003 si culturile de soarelui de pe terenurile neirigate din judetul O si sa stabileasca conditiile si limitele despagubirilor la care reclamanta este indreptatita; obligarea paratelor sa plateasca in solidar despagubiri pentru pagubele inregistrate de reclamanta la culturile de -soarelui infiintate in anul 2003, urmare a calamitatilor naturale, eveniment asigurat conform politei de asigurare nr. -/30.05.2003, despagubiri in cuantum de 105.000 lei, reactualizata in functie de indicele de inflatie, la care se adauga dobanda legala.
Sub un prim aspect, trebuie precizat ca Legea nr. 381/2002 este structurata in doua mari etape, anume etapa care reglementeaza procedura de emitere a hotararii de Guvern pentru recunoasterea starii de calamitate si etapa acordarii efective a despagubirilor pentru calamitatile suferite si care presupune existenta hotararii de Guvern.
Sub aspectul primei etape, Legea nr. 381/2002 si Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 419/20012 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor au prevazut o procedura prealabila sesizarii Guvernului pentru declararea starii de calamitate naturala prin hotarare.
In cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face in prezenta producatorului agricol afectat de catre o comisie numita de prefectul judetului, la propunerea directorului general al directiei judetene pentru agricultura (art. 9 din Legea nr. 381/2002).
Sunt intocmite, apoi, documentele constatatoare, care se centralizeaza la directia generala pentru agricultura si industrie alimentara judeteana si la prefectura judetului (art.10), este informat Ministerul Agriculturii in termen de 3 zile de la centralizarea documentelor de catre directiile judetene (art.11), sunt transmise documentele catre Ministerul Agriculturii in vederea stabilirii sumelor necesare acordarii despagubirilor (art. 12) si sesizarii Guvernului pentru declararea starii de calamitate (art. 13, 14).
In prealabil insa convocarii comisiei, conform art. 9, producatorul agricol are obligatia de a depune o instiintare, in scris,cel tarziu in 48 de ore de la data producerii evenimentului, in cazul vatamarii culturilor agricole, la primaria pe raza teritoriala unde s-au produs fenomele (art. 19 lit.c, art. 20 din Legea nr. 381/2002 coroborate cu art. 10 din Ordinul nr. 419/2002).
Potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezulta ca reclamanta a formulat instiintarea la data de 11.07.2003 (nr. 1249 - fila 22 din dosarul Tribunalului Olt nr-) cu depasirea termenului de 48 de ore prevazut de lege, aspect confirmat de celelalte inscrisuri administrate in cauza, respectiv procesul verbal de constatare si evaluare a pagubelor nr. 6356/07.10.2003 (fila nr.15 din dosarul Tribunalului O l t), in care se arata ca temperaturile excesiv de ridicate s-au produs incepand cu data de 01.05.2003, instiintarea fiind facuta deci cu o intarziere de peste doua luni de termenul limita stabilit de legiuitor.
De asemenea, dupa constatarea pe teren a producerii fenomenelor naturale si a valorii pagubelor, comisia prevazuta la art. 9 va proceda la intocmirea documentatiei, potrivit art. 10.
In conformitate cu art. 12 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 aprobate prin Ordinul nr. 419/2002, pentru culturile agricole si plantatiile afectate partial, se va face o constatare preliminara a pagubelor si a cheltueililor efectuate la data producerii fenomenului. La sfarsitul ciclului de productie se va faceo constatare definitiva a pagubelor, cu incadrarea in prevederile art. 8 alin.1 lit.a din Legea nr. 381/2001 si cele ale art. 7 din prezentele norme metodologice .
Ratiunea pentru care legea prevede mai intai o constatare preliminara a pagubelor, iar la sfarsitul ciclului de productie o constatare definitiva este aceea ca unele plante isi revin, influentand intinderea pagubelor si, implicit, nivelul despagubirilor.
Constatarea definitiva a pagubelor prezinta relevanta si din punct de vedere al incadrarii in procentul prevazut de lege cu privire la intinderea plantatiei afectate de calamitatile naturale.
In cauza nu s-a facut dovada constatarii definitive a pagubelor.
O alta conditie de admisibilitate este aceea ca producatorul agricol sa depuna documentatia intocmita potrivit Legii nr. 381/2002in termen de 5 zilela Directia judeteana pentru verificare si centralizare (art. 14 din. 419/2002).
Instanta constata ca, desi procesul verbal a fost intocmit la data de 12.07.2003, reclamanta l-a inregistrat impreuna cu documentatia la DADR la data de 07.10.2003, cu o intarziere de peste trei luni de termenul legal.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca reclamanta nu a dovedit respectarea termenelor si metodologiei prevazute de Legea nr. 381/2002 pentru intocmirea actului administrativ de declarare a starii de calamitate naturala si pentru acordarea despagubirilor aferente.
Pe de alta parte, pentru initierea unei hotarari de guvern in vederea obtinerii de despagubiri este necesar, conform art. 2 din Legea nr. 381/2002, ca terenul sa nu fie amenajat la irigat sau sa nu aiba posibilitatea amenajarii unui sistem de irigare, eventual prin racordarea producatorului agricol la un sistem de irigare amenajat, ceea ce in cauza, de asemenea, nu s-a demonstrat.
Tot astfel, art. 8 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002 prevede ca elaboreaza proiecte de hotarari pentru declararea starii de calamitate in agricultura in baza informatiilor primite de la Administratia Nationala de Meteorologie privind aria de raspandire si intensitatea fenomenelor naturale care au provocat calamitatea culturilor si a informatiilor primite de la DADR judetene.
In cauza nu s-a facut nici dovada existentei unei sesizari privind existenta arealului extins a calamitatii de seceta excesiva pentru cultura de -soarelui.
Pentru considerentele expuse, constatand ca in cauza nu a fost indeplinita procedura administrativa prealabila reglementata de Legea nr. 381/2002, instanta va respinge ca inadmisibila actiunea precizata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a prevederilor HG nr. 1458/2003.
Respinge acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu pârâții DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ O, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, - ROMÂNEASCĂ- SA- O și Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, în ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate și de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește fondul cauzei.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Ex 7/04.01.2010
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi
