Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4842/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4842
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP G în nume propriu și în numele și pentru TG C împotriva sentinței nr. 1449 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurentele pârâte DGFP G și TG C, lipsind intimatul reclamant și intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apreciindu-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentele pârâte DGFP G și TG Cap us concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1449 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Direcției Generale a Finanțelor Publice G fiind respinsă acțiunea față de aceste pârâte.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești, fiind anulată adresa administrativ fiscală nr.14801/ 12.06.2008 emisă de pârâta Tg-Cărbunești și obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești să restituie reclamantului suma de 2.347 lei, diferență taxă de primă înmatriculare precum și rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă, constatând că diferența solicitată de 2.512 lei i-a fost restituită prin Decizia nr.60/ 12.1.2008 și Dispoziția de plată nr.725/ 12.12.2008.
Pentru pronunțarea sentinței tribunalul a reținut că prin sentința nr. 1708 din data de 09 septembrie 2008 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP G și s-a respins acțiunea reclamantului față de această pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de recl., în contradictoriu cu pârâta Tg- și a fost obligată pârâta să restituie către reclamant suma de 4859 lei actualizată cu inflația la data plății efective și a dobânzii legale de la data plății taxei speciale pentru autoturism până la restituirea efectivă a sumei.
Pentru a se pronunța această sentință, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Gar eținut că este întemeiată deoarece reclamantul a contestat actele administrative emise de Tg. J, raportul juridic fiscal născându-se între reclamant și această pârâtă, față de care a fost solicitată restituirea taxei, iar DGFP G nu se află în raporturi juridice de natură fiscală cu reclamantul, potrivit art. 33 Cod pr. fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor fiind administrația finanțelor publice unde domiciliază reclamantul.
Acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Tg.-J a fost reținută ca întemeiată, în cauză constatându-se ca aplicabile disp. art. 148 al. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din al. 2 și că art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei s-a apreciat că este neîntemeiată întrucât reclamantul a achitat taxa conformându-se Codului fiscal iar pârâta a confirmat operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene prin încasarea taxei dar fără a emite un titlu de creanță sau un alt act fiscal. Actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispoz. Legii nr. 554/2004 și Codul d e pr. fiscală sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei de la Administrația Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg -
Prin decizia nr. 2336 din 12.11.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G în nume propriu și în numele Tg.J, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie a reținut și motivat că în speță, prin acțiunea introductivă reclamantul a înțeles să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, părți ce au fost conceptate și citate în cauză în calitate de pârâți. Deși acest cadru procesual stabilit prin acțiunea introductivă nu a fost pus în discuția părților și nu a suferit modificări pe parcursul judecării cauzei în primă instanță aceasta a pronunțat hotărârea recurată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Tg.J, deși aceasta nu a fost citată în cauză. Din actele și lucrările dosarului s-a reținut că reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare ce face obiectul prezentului litigiu la Tg. Cărbunești, și prin urmare raportul juridic de drept substanțial dedus judecății s-a născut între reclamant și această din urmă autoritate, astfel că prima instanță era datoare potrivit art. 129 cod procedură civilă să le pună în discuția părților și în raport și de voința acestora să lămurească prioritar toate împrejurările privitoare la cadrul procesual al litigiului și numai ulterior să pășească la soluționarea în fond a acestuia.
În consecință s-a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă recursul fiind admis, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe la rejudecare prima instanță urmând a avea în vedere cu prioritate dispozițiile art. 129 alin. 4 - 6 cod procedură civilă și a stabili cadrul procesual în care se va soluționa cauza, procedând ulterior la citarea legală a tuturor părților procesului și în aceste condiții, de natură a respecta tuturor părților drepturile lor procesuale, să soluționeze fondului litigiului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, dispunându-se citarea părților, iar în raport de îndrumările deciziei de casare a fost introdusă în cauză și citată ca pârâtă Tg-Cărbunești, formulându-se precizări de către DGFP G în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-Cărbunești, reiterându-se în acest cadru procesual excepția inadmisibilității acțiunii cu atât mai mult cu cât i-a fost restituită sumă de 2512 lei prin decizia nr. 60/12.12.2008 urmare a cererii formulate de către reclamant și depuse la Tg-Cărbunești la data de 8.12.2008.
A susținut că, potrivit OUG nr. 50/2008 se restituie pe baza procedurii speciale doar taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG mr. 50/2008. așa cum rezultă din adresa nr. 6723/3.03.2009 suma fiind deja restituită, restituirea în consecință a sumei de 4859 lei neavând suport legal, cererea fiind inadmisibilă. A invocat că deși raportul juridic fiscal a luat naștere la 23.04.2008, prin OUG nr. 50/2008 s-a statuat dreptul contribuabilului de a obține taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat privind taxa de poluare, situațiile juridice născute sub imperiul legii vechi fiind reglementate de legea nouă.
Raportat la apărările și cererile formulate de către pârâte, instanța a solicitat a fi înaintate decizia de restituire nr. 60/12.12.2008, act consemnat cauzei la filele 27-37, precum și dispoziția de plată nr. 725/12.12.2008 a Tg-Cărbunești privind achitarea sumei de 2512 lei reclamantului reprezentând taxe pentru autoturisme și autovehicule, consemnat cauzei la fila 39 dosar, fiind citat în acest sens reclamantul cu mențiunea de a lua la cunoștință de înscrisurile noi depuse la dosar de către pârâte.
Examinând cererea dedusă judecății, în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că aceasta este în parte întemeiată, cu următoarea motivare.
În principal, au fost înlăturate ca nefondate apărările formulate de către pârâte privind inadmisibilitatea acțiunii având în vedere că reclamantul a urmat procedura specială prealabilă și termenele de contestare prevăzute de Codul d e procedată fiscală ce reglementează modalitatea de restituire.
Pe de altă parte, reclamantului nu îi sunt aplicabile disp. OUG nr. 50/2008, cum în mod eronat pârâta invocă prin întâmpinare și precizările aduse acesteia, raportat la data intrării în vigoare a acestui act normativ și la data efectuării plății care echivalează cu momentul nașterii raporturilor juridice între părți. În acest sens, se constată că speței îi sunt aplicabile disp. art. 214/1 din Legea nr. 571/2003, dispoziții care într-adevăr au fost abrogate începând cu data de 1.07.2008, prin art. 14 al. 1 și 2 din OUG nr. 50/2008 norma legală pr5oducând efecte doar pentru viitor, nu și retroactiv pentru raporturile juridice născute anterior acesteia, sub imperiul vechii legi.
În contextul actual, noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are un alt mod de calcul și o altă destinație, per a contrario, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din codul fiscal păe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 fiind contrară principiului ce guvernează instituția aplicării în timp a legii, dar și a principiilor ce guvernează în general procesul civil și procesul de contencios administrativ, în special.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace de moment ce pârâta în continuare că taxa specială sa perceput în baza unei norme legale comune contrară dreptului comunitar. Restituirea doar a diferenței pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema astfel a aplicării noului act și pentru trecut, ceea ce evident contravine neretroactivității legii consacrat de art. 15 al. 1 din Constituție și art. 1 din Codul civil.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de chemare în judecată raportat la considerentele expuse anterior, iar considerentul că taxa respectivă ar avea caracter de protecție, nu poate fi reținută, taxa de primă înmatriculare având caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul, oricum aceasta fiind definită de la 1 iulie 2008 prin apariția OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare.
Înscrisurile consemnate cauzei în primul ciclu procesual invocată de reclamant în dovedirea cererii, atestă în principal proveniența second hand a autoturismului a primei înmatriculări într-un stat al Uniunii Europene, modul de dobândire a bunului prin vânzare - cumpărare, cât și achitarea taxei de primă înmatriculare de către reclamant conform chitanței depuse la dosar, înscris care confirmă plata efectivă a acestei taxe, cu această destinație. În circumstanțiere s-a reținut că urmare a demersului făcut de către reclamant prin adresa depusă la data de 8.12.2008 i-a fost restituită suma de 2512 lei prin decizia nr. 60/12.12.2008, pârâta făcând în cauză aplicarea OUG nr. 50/2008 în sensul de a-i restitui doar taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor noului act normativ, la dosar fiind consemnate în acest sens decizia de restituire și dispoziția de plată.
Ori, raportat la considerentele expuse, instanța a apreciat că pârâta datorează suma integrală, neputând în consecință primi argumentele și apărările formulate în cel de al doilea ciclu procesual care sunt contrare principiilor ce guvernează instituția aplicării în timp a legii, restituirea doar a diferenței punând problema aplicării astfel a noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal ceea ce contravine așa cum s-a enunțat anterior, principiului neretroactivității legii.
Cu certitudine, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale în vigoare, anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, în această situație aplicându-se principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a probat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia iar România, este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, fiind activate astfel disp. art. 148 al. 2 din Constituția României, legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalând legii interne.
Astfel, în raport de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuind a fi restituită chiar dacă plata ei s-a realizat voluntar, aceasta fiind de altfel condiția de înmatriculare a autoturismului în România. Deși organul fiscal nu a refuzat restituirea taxei, la data sesizării inițiale a instanței nefiind emisă o decizie în acest sens, adresa nr. 14801/12.06.2008 înaintată reclamantului a cărui anulare o solicită constituie în sensul legii contenciosului administrativ un refuz ce trebuie sancționat prin desființarea actului care a adus astfel o vătămare dreptului și înțelesului legitim al reclamantului.
Această adresă a Tg-Cărbunești constituie de asemenea în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 act administrativ fiscal cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, reprezentând în aplicarea art. 2 al.1 lit. c din Legea nr. 554/2004 un act administrativ, pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta urmând a fi obligată la restituirea sumei neachitate, respectiv 2347 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, precum și a folosului nerealizat în conformitate cu art. 1082 - 1084 Cod civil, respectiv a dobânzii legale calculate în conformitate cu art. 3 al. 3 din OG nr. 9/2000 de la data încasării sumei până la restituirea integrală și efectivă.
Pe cale de consecință a fost admisă în parte acțiunea în sensul anulării actului administrativ fiscal nr. 14801/12.06.2008 emis de Tg-Cărbunești, consemnat cauzei la fila 13 din dosarul nr- și a fost obligată această pârâtă având în vedere că raporturile juridice fiscale de drept material s-au născut între reclamant și această autoritate locală, la plata sumei de 2347 lei diferență taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale, constatând că diferența solicitată de reclamant de 2512 lei i-a fost restituită acestuia, la cerere, prin decizia nr. 60/12.12.2008 și dispoziția de plată nr. 725 din aceeași dată, dintr-un total de 4859 lei solicitat prin cererea de chemare în judecată.
De altfel, tribunalul reține că cererea de sesizare și investire a instanței nu a fost precizată sau completată ulterior pe parcursul judecății, reclamantului de altfel fiindu-i comunicate toate înscrisurile și apărările formulate în cauză de către pârâtă, acțiunea vizând în principal anularea adresei de comunicare nr. 14801/12.06.2008 a Tg-Cărbunești prin care i se comunică răspunsul cu privire la cererea adresată autorităților fiscale locale înregistrată sub nr. 14594/9.06.2008 și restituirea integrală sumei achitate, adresă contestată de altfel în termenul prev. de sart. 207 al. 1 din OG nr. 92/2003, cererea de chemare în judecată, neavând ca obiect contestarea deciziei de restituire nr. 60/12.12.2008 emisă, de altfel, în cursul cercetării judecătorești.
În considerarea celor expuse a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a DGFP G, raportul juridic de drept substanțial dedus judecății născându-se între reclamant și pârâta Tg-Cărbunești unde acesta a achitat taxa de primă înmatriculare, acțiunea față de aceste pârâte urmând a fi respinsă.
De asemenea, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP G în nume propriu și în numele și pentru pârâta TG C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pe cale de excepție, s-a arătat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a arătata că, raportat la temeiul cererii de chemare în judecată, regimul taxei specială pentru autoturisme care a intrat în vigoare începând cu 01.01.2007 a înlocuit de fapt regimul accizelor prevăzut de Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim ce s-a aplicat până la data de 31.12.2006.
S-a arăta că dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității europene nu sunt incidente în cauză deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 4859 lei, cu chitanța seria - nr.- din data de 23.04.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg. J solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Administrația Finanțelor Publice Tg. Jas oluționat nefavorabil cererea reclamantului.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP G în nume propriu și în numele și pentru TG C împotriva sentinței nr. 1449 din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud.-
26 2009/2 ex.
Jud fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru
