Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 49/R/
Ședința publică de la 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către reclamanta ENET A, cu sediul în Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței civile nr. 418 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă, consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost amânată judecarea cauzei pentru ca recurenta să facă dovada achitării taxei de timbru în contul Primăriei, taxă ce nu a fost depusă, după care;
Reprezentatul recurentei depune la dosar chitanța nr. -/PJ/2007, în sumă de 39,00 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentatul recurentei, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării intimatei și la plata penalităților de întârziere în sumă de 359,27 lei și plata cheltuielilor de judecată atât de la fond cât și din recurs, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta ENET Focșani, prin reprezentant legal a solicitat obligarea pârâtei PRIMĂRIA municipiului F la plata sumei de 988,90 lei compusă din:
- 629,63 lei c/valoare facturi preț energie termică;
- 359,27 lei c/val. facturi majorări la sold, respectiv la facturi de preț neachitate;
Precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 86,50 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de furnizare a energiei termice nr.2000A din 29.05.2002 prin care reclamanta se obliga să furnizeze pentru Blocurile administrate de pârâtă energie termică, iar aceasta din urmă se obliga să plătească costul acestor servicii.
Apartamentul pentru care s-au solicitat prețul serviciilor a fost ocupat de către chiriașa - până la data de 01.08.2004 dar Primăria a adus la cunoștința furnizorului acest fapt abia în anul 2006 cu adresa nr.29877/14.07.2006.
Despăgubirile solicitate reprezintă costul serviciilor prestate în perioada august 2004 - ianuarie 2006.
În dovedirea cererii sale creditoarea a depus la dosar contractul nr.2000 A/29.05.2002, copia facturilor emise pe numele chiriașei.
Pârâta, legal citată, s-a apărat arătând că nu ține evidența obligațiilor de plată ale chiriașilor din apartamentele administrate, iar refuzul de plată al chiriașului nu i s-a adus la cunoștință.
A solicitat respingerea acțiunii.
Examinând cererea prin Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 29.05.2002 între părți a intervenit contractul cu nr.2000 A, modificat prin acte adiționale subsecvente, reclamanta se obliga să livreze energie termică pentru blocurile administrate de pârâta Primăria municipiului Focșani, iar aceasta se obliga să achite costul acestor servicii.
Pentru apartamentul nr.61 din - strada - -, deținut până la data de 01,08.2004 de către chiriașa -, reclamanta a solicitat costul serviciilor prestate ulterior acestei date, respectiv pentru august 2004- ianuarie 2006, conform contractului.
Cum contractele legal încheiate au putere de lege între părțile semnatare, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.969 și următoarele cod civil Tribunalul să oblige pârâta la costul efectiv al serviciilor, neprezentând în cauză relevanță, faptul că pârâta nu ține evidența plăților pentru serviciile prestate chiriașilor.
Deși art.15 din contract prevede curgerea penalităților după expirarea termenului prevăzut în contract ca termen de plată, instanța nu poate obliga pârâta la plata acestor penalități deoarece niciodată nu i-a fost adusă la cunoștință împrejurarea că facturile emise pentru acest imobil nu au fost achitate, mai mult nici nu i-au fost comunicate aceste facturi.
Cum nu se poate imputa pârâtei neachitarea în termen a unor obligații de care nu avea cunoștință, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Cum reclamanta nu a insistat în obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, acestea au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința este parțial nelegală, fiind pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii și printr-o eronată apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Potrivit contractului de furnizare a energiei termice încheiat de părți, reclamanta avea dreptul de a percepe penalități de întârziere, la adresa respectivă fiind comunicate lunar prin poștă facturile.
Nici susținerea potrivit căreia reclamanta nu a insistat în obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată nu corespunde realității, aceste cheltuieli fiind solicitate atât prin cererea introductivă cât și în concluziile orale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Atât prin cererea introductivă, cât și cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamanta a solicitat obligarea a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la adresă.
În mod corect s-a reținut că nu pot fi acordate majorări de întârziere, instanța de fond făcând o interpretare corectă a prevederilor art.15 din contractul încheiat de părți,în raport de situația de fapt, corect reținută,în baza probelor de la dosar.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată conform dovezilor existente la dosar, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta ENET ,cu sediul în Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței civile nr. 418 din 20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr. 418/2007 a Tribunalului Vrancea în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 86,50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.- -/23.02.2008
Tehnored./2ex./25.02.2008
Fond - /
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
