Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 514/ DOSAR Nr-
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr.75/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 75/27.01.2009, Tribunalul Covasna -Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al municipiului G în contradictoriu cu pârâta SC SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 487.638, 06 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 48.427, 33 lei reprezentând dobânda legală aferentă debitului principal, calculată pentru perioada 01.05.2006-30.06.2008, dobânda legală urmând să curgă în continuare, din 01.07.2008 și până la plata integrală a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Local al municipiului Sf. Gac hemat în judecată pârâta SC SRL, solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 536.066, 39 lei reprezentând despăgubiri civile ( 487.639, 06 lei cu titlu de prejudiciu efectiv, iar 48.437, 33 lei cu titlu de dobânzi legale pentru perioada 01.05.2006-30.06.2008 ) precum și la plata cheltuielilor judiciare.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art 8 al 2, art 10 al 1, art 11 lit e din Legea nr 554/2004, iar în fapt s-a arătat că prin contractul de concesiune nr 1/2000 încheiat cu pârâta s-a dat acesteia în folosință serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice, apei calde menajere și pompării apei reci în municipiului Sf. G, termenul concesiunii fiind stabilit inițial pentru trei ani, iar apoi prelungit prin act adițional până la 30.04.2006. de asemenea, s-a mai motivat prin aceea că odată cu sistarea furnizării serviciilor publice, contractul de concesiune a rămas fără obiect, pârâta având obligația să restituie concedentului, în deplină proprietate bunurile de retur, în mod gratuit și libere de orice sarcini. Pârâta nu a eliberat însă Punctul nr IV cu bunurile aferente acestuia, împrejurare de fapt constatată de Curtea de Conturi C care, prin Raportul de control nr. 766/17.07.2008 a impus reclamantului recuperarea la bugetul local a sumelor care fac obiectul acțiunii, însă reclamantul nu a reușit recuperarea acestora, deși a realizat, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, procedura concilierii.
S-a luat act și de poziția procesuală a pârâtei care nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare.
Soluția adoptată de instanță în soluționarea cauzei a avut la bază următoarele considerente:
- între părți a fost încheiat contractul de concesiune nr. 1/2001 prin care reclamantul, în calitate de concedent a transmis pârâtei, în calitate de concesionar, dreptul de folosință a serviciului public de producere, transport și distribuție a energiei termice, apei calde menajere și a repompării apei reci în mun Sf G precum și a bunurilor proprietate publică aferente desfășurării serviciului concesionat, contract al cărui termen a fost prelungit prin act adițional și care a încetat la data de 30.04.2006;
- conform pct 16 din cap VII al contractului, concesionarul și-a asumat obligația ca la data încetării contractului de concesiune, prin ajungere la termen, să restituie concedentului, în deplină proprietate, bunurile de retur, în mod gratuit, libere de sarcini;
- pârâta nu a respectat obligația sa de restituire a Punctului termic nr IV, pentru preluarea acestor bunuri fiind preluată o comisie, conform Dispoziției Primarului nr. 1490/2007, din cuprinsul Notei interne încheiate la data de 29.11.2007, instanța de fond reținând că punctul termic și bunurile aferente nu au putu fi preluate întrucât imobilul era ocupat de societatea pârâtă, care până la data respectivă nu eliberase spațiul;
- la data de 11.06.2006 reprezentanții părților s-au întâlnit la sediul Primăriei Sf G în vederea soluționării divergenței pe cale amiabilă, reținându-se de către prima instanță că în procesul-verbal întocmit la acea dată se consemnează poziția administratorului pârâtei de recunoaștere a neîndeplinirii obligației de predare a spațiului la data expirării contractului și de obligare a efectuării predării în termen de 15 zile; la aceiași dată părțile au convenit amânarea pentru data de 19.06.2008 a discuției privind despăgubirile datorate de pârâtă pentru folosința fără drept a imobilului;
- la data de 17.06.2008, Comisia de conciliere din cadrul Primăriei a propus și fixat drept cuantum al chiriei datorate de societate pentru folosința în continuare a spațiului, suma de 3 Euro/mp/lună, procesul-verbal fiind comunicat societății pârâte;
- cu ocazia controlului efectuat de Curtea de Conturi în scopul urmăririi modului de încasare a veniturilor cuvenite bugetului local ( octombrie 2008 ), s-a constata folosirea nelegală de către pârâtă, în continuare, a spațiului proprietatea unității administrativ teritoriale și s-au imputat viceprimarului și șefului serviciului economic sumele datorate de societate și neîncasate la bugetul local, respectiv 487.639, 06 lei chirie pentru perioada 01.05.2006-30.06.2008 și 48.427, 33 lei dobândă legală aferentă debitului principal );
- ca urmare instanța de fond a constatat că pârâta nu a respectat obligația de restituire către concedent, la data încetării contractului, a bunurilor pe care le-a transmis spre folosință, obligație asumată prin prevederile pct 16 din cap IV al contractului de concesiune și s-a apreciat că nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea contractuală a pârâtei aflate în culpă;
- pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin folosirea de către pârâtă, fără titlu, a bunurilor proprietatea unității administrativ teritoriale, a fost percepută o chirie de 3 Euro/mp/lună, avându-se în vedere criteriile enumerate în cuprinsul procesului-verbal încheiat în data de 17.06.2008, reținându-se, totodată, aceste criterii și cuantumul nu au fost contestate de către pârâtă; reclamantul a mai calculat, pentru întârzierea la plată, dobânda legală aferentă debitului principal conform notei de calcul depusă la dosar;
- s-a făcut aplicarea art 274 Cod procedură civilă, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SRL care a criticat-o sub aspectul admiterii unei acțiuni calificată de recurentă drept vădit nelegală și netemeinică.
Motivele căii de atac au privit următoarele aspecte:
1. A fost invocată lipsa capacității de folosință și exercițiu și, implicit, lipsa calității procesuale active față de formularea acțiunii de către Consiliul Local prin Primar. întrucât niciunul dintre acești subiecți nu au personalitate juridică și nu pot sta în judecată în calitate de reclamanți.
2.Instanța de fond a admis o acțiune în despăgubiri fără a se fi dovedit în cauză un prejudiciu cert, suma la care pârâta a fost obligată fiind rezultatul unui calcul apreciat drept aleatoriu, pornit de la un presupus preț al folosinței care nu are niciun temei legal sau contractual, fiind doar enunțat unilateral în procesul-verbal nr 25134/07.07.2008 întocmit de Mun Sf Natura juridică a obiectului principal al pretențiilor a fost calificat de reclamantă ca fiind "prejudiciu efectiv/redevențe restante", apreciindu-se de către recurentă că sub acest aspect contradicția este evidentă și nu a fost clarificată de către instanță;
Prin prisma acestei ultime critici s-a arătat că redevența ar fi trebuit să aibă o bază contractuală, însă contractul de concesiune a expirat la data de 30.04.2006, iar activitatea de furnizare a agentului termic a încetat la aceiași dată. La punctul IV al contractului de concesiune, redevența este calculată ca un procent din valoarea energiei termice și din profitul net anual realizat de concesionar din această activitate, însă, din moment ce de la data de 01.05.2006 nu a mai fost furnizată energiei termică, valoarea de redevență este zero.
Tot în susținerea acestei critici, s-a făcut vorbire despre procesul-verbal nr 25134/07.07.2008 în care se face referire la o despăgubire constând în redevență/chirie de 3 Euro/mp.
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că termenii de despăgubire, redevență și chirie se exclud reciproc, întrucât despăgubirea presupune o pagubă, prejudiciul nu a fost aprobat, redevența este zero, iar chiria presupune existența unui contract care, de asemenea, nu s-a încheiat între părți.
A fost criticat și temeiul juridic invocat în acțiune, respectiv dispozițiile art 8, 10 și 11 din Legea nr 554/2004, articole care, potrivit aprecierii recurentei, se referă la probleme de competență a instanțelor, fără a fi enunțat vreun temei juridic care să sprijine o acțiune în despăgubiri sau să clarifice natura juridică a pretențiilor.
De asemenea, s-a criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut mențiunea vreunui temei legal în cuprinsul considerentelor.
În legătură cu încetarea contractului, s-a arătat că municipiul avea obligația să preia centralele termice, iar pârâta să le predea, însă niciuna dintre părți nu a avut această inițiativă întrucât centralele nu mai funcționau și numai prezentau vreun interes, apreciindu-se că în cazul existenței unei culpe, aceasta este comună.
Raportat la condițiile răspunderii civile contractuale, s-a arătat că prima instanță a reținut doar fapta de a nu preda centralele termice, fără însă ca acest aspect să conducă în mod automat la dreptul la despăgubiri.
3. Referitor la dobânzi, s-a arătat că nu există nici un temei pentru parcurgerea acestora, că nu a existat vreo creanță exigibilă care să conducă la nașterea dreptului la dobânzi și că această problematică nu poate fi detaliată întrucât nu se cunoaște natura juridică a sumelor asupra cărora s-au calculat.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, reclamantul Consiliul Local al Mun Sf G, prin Primar, a solicitat respingerea căii de atac, argumentele invocate fiind următoarele:
1. Consiliul Local al mun Sf Gac hemat în judecată pârâta în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art 23 al 2 și art 36 al 2 lit c din Legea nr 215/2001 a administrației publice locale.
2. Relativ la existența prejudiciului și dovedirea acestuia, s-a făcut referire la dispozițiile contractului de concesiune potrivit cu care "la încetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen, concesionarul este obligat să restituie concedentului, în deplină proprietate, bunurile de retur în mod gratuit și libere de orice sarcini; ca urmare, s-a apreciat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală și a continuat folosința acestuia fără nici un temei și drept, cauzând reclamantului, prin însuși faptul nepredării bunului, prejudiciu pentru fiecare zi de întârziere. Referitor la cuantumul prejudiciului, s-a arătat că pentru perioada 01.05.2006-30.06.2008 pârâta a cauzat un prejudiciu în valoare de 487.638, 06 lei calculat conform fișei de calcul aflată la dosar, la care s-au aplicat și penalități de întârziere de 48.427, 33 lei. S-a mai precizat că fișa de calcul este semnată de membrii comisie de conciliere precum și de experții controlori financiari al Curții de Conturi, fiind înregistrată în evidența contabilă a mun Sf G prin nota contabilă nr 102/30.06.2008 și, ca urmare, s-a apreciat că prejudiciul este cert, lichid și exigibil.
3. S-a apreciat că există și fapta de a nu preda centrala termică la momentul încetării contractului, dovedită prin procesul-verbal de predare-preluare a imobilului punctului termic din data de 3 iulie 2008 prin care reprezentanții pârâtei au mai solicitat 2 zile lucrătoare în vederea golirii din clădire a aparaturii proprii până la data de 07.07.2008 inclusiv. Ca urmare, din punctul de vedere al intimatei rezultă că la data menționată imobilul era încă ocupat cu aparatura proprie a recurentei și că raportul de cauzalitate este evident.
4. Potrivit susținerilor intimatului, reprezentanții primăriei au făcut demersuri pentru a prelua imobilul, fără rezultat întrucât acesta era ocupat de către recurentă, conform celor menționate în nota internă din 29.11.2007.
5. Întrucât între părți a existat un contract de concesiune, s-a apreciat că trebuie urmată calea răspunderii contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Critica formulată de recurentă privitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului nu poate fi primită întrucât, această calitate este dată în prezenta cauză ce este guvernată de regulile și specificul contenciosului administrativ, de cea de parte a contractului de concesiune a cărui nerespectare, la momentul încetării, este invocată în cauză. Această calitate este dată și de legea în vigoare la momentul încheierii contractului, ce reglementa concesiunea bunurilor și serviciilor publice. ( Legea nr 219/1998 ).
Potrivit art 8 al 2 din Legea nr 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea și încetarea contractului administrativ și, ca urmare, și privind contractul de concesiune de bunuri publice.
Competența instanței de contencios administrativ în judecarea prezentei cauze este dată și de dispozițiile Legii nr 219/1998 în vigoare la data încheierii între părți a contractului de concesiune.
Definiția acestui contract, dată de art 1 al 2 din OUG nr 54/2006 preluată din Legea nr 219/1998 privind regimul concesiunilor, în vigoare la data încheierii contractului analizat în prezenta cauză, îl caracterizează ca un contract în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, unei alte persoane numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei redevențe.
Obiectul principal al prezentei acțiuni îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând despăgubiri civile din care, o parte reprezintă prejudiciu efectiv concretizat în echivalentul redevențelor restante, iar o altă parte dobânzi legale calculate pentru o perioadă de timp. Pretențiile formulate sunt concretizate în nota de calcul aflată în copie la fila 21 din dosarul de fond din care rezultă că se solicită, începând cu data încetării contractului și până la data de 30.06.2008, anterioară formulării acțiunii, despăgubiri intitulate pe înscrisul menționat "chirie și dobânzi aferente pentru folosința punctului termic nr 4" și calculate la 3 euro/mp/lună la care se adaugă dobânda legală de referință.
Se constată astfel că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit care este natura prejudiciului suferit de reclamantă, dat fiind că în privința contractului de concesiune de bunuri publice, caracterul oneros este dat de plata unei redevențe și nu a unei chirii și nu s-a motivat dovedirea și, respectiv, acceptarea modului de calcul al prejudiciului propus de reclamantă și neînsușit de pârâtă, cu privire la folosința unui bun public ulterior încetării contractului de concesiune. În acest sens, potrivit art 129 al 4 cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare.
Întrucât în contract nu au fost prevăzut modul de sancționare a nepredării la termen a bunului public, instanța de contencios administrativ este competentă să constate existența condițiilor răspunderii civile contractuale, valoarea prejudiciului și să restabilească raporturile dintre părți prin obligarea la plata prejudiciului în condițiile prevăzute de lege.
În vederea stabilirii încălcării obligațiilor părților la momentul încetării contractului, se impune a fi analizate toate înscrisurile existente la dosar, datele demersurilor efectuate, inclusiv a procedurii concilierii, pentru ca instanța să aibă în vedere toate împrejurările de fapt oferite de probe în vederea aflării adevărului.
De asemenea, astfel cum se prevede în art 1 al contractului de concesiune încheiat între părți, obiectul acestuia constă în concesionarea unui serviciu public și a unor bunuri proprietate publică, acest caracter public atrăgând calificarea de contract administrativ și, implicit, guvernarea acestuia de un regim de putere publică.
Ca urmare, soluționarea cererii de chemare în judecată trebuie realizată și din perspectiva dispozițiilor legii ce guvernează regimul concesiunii de bunuri și servicii publice, una dintre trăsăturile contractului de concesiune publică fiind dată de cuprinderea în contract a unei părți reglementare și a uneia convenționale.
Pentru toate aceste considerente, constatându-se că pentru soluționarea cauzei este necesară reanalizarea probelor și prin prisma dispozițiilor legale menționate, dar și pentru a da posibilitatea părților de a formula noi probe în dovedirea și respectiv combaterea existenței și întinderii prejudiciului, inclusiv sub forma expertizei, interogatoriului sau cercetării la fața locului, probe ce nu pot fi administrate în recurs, conform art 305 cod procedură civilă, Curtea, în baza art 312 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Potrivit art 129 al 5 cod procedură civilă, instanța investită cu rejudecarea cauzei va putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, în vederea prevenirii oricărei greșeli în aflarea adevărului și pentru aplicarea corectă a legii. De asemenea, la rejudecarea cauzei vor fi avute în vedere și motivele de recurs precum și apărările invocate prin întâmpinare de intimată cu privire la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta SC SRL Sf.G, cu sediul în Sf.G,-/C, jud. C împotriva sentinței civile nr.75/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 Iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Pt. -
aflată în concediu de odihnă
semnează
Grefier șef secție
Red: LB/ 20.07.2009
Dact: MD/ - 3 ex.
Jud.fond:
01 Iulie 2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.514din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.75din 27.01.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
