Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5267/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 5267

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Vijloi

JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 24 noiembrie 2009 privind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - C - în contradictoriu cu pârâții D și, având ca obiect pretentii, reținută spre rejudecare ca urmare a casării sentinței nr. 956 din 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj prin decizia de casare nr.4344 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

dezbaterilor și concluziile părților din ședința publică de la 24 noiembrie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 26.11.2009, ulterior la 03.12.2009 și la 10.12.2009.

CURTEA

Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:

Prin sentința nr. 956 din data de 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D și s-a respins cererea având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și de stat, precum și anularea contribuției la asigurările sociale de sănătate, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamantul - -, împotriva pârâtei

A fost obligată pârâta D să restituie reclamantei sau să compenseze cu obligații bugetare restante suma de 97.543 lei reprezentând impozit pe venitul din salarii, nedatorată.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei D la plata dobânzii, pentru suma reprezentând impozitul pe venitul din salarii, ca inadmisibil.

A fost obligată pârâta D la plata către reclamantă a sumei de 5.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:

Prin încheierea din 08.12.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF invocată, apreciindu-se că nu există identitate între persoana pârâtei ANAF și instituția ca are atribuții legale în raportul juridic dedus judecății, acela de a restitui la cerere sau de a compensa obligații fiscale ale unei societăți ce este catalogată potrivit Ordinului nr.266 din 19.02.2007 ca fiind contribuabil mijlociu aflat în administrarea prin pentru contribuabili mijlocii.

Totodată, instanța a pus in discuție necesitatea efectuării unei expertize financiar contabile, apreciind că proba este utila si concludenta pentru stabilirea caracterul cert al sumelor solicitate.

În cauză a fost numit expert care a efectuat raportul de expertiză și l-a depus la dosar la data de 12.03.2009 la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

Potrivit art.137 civ.Cod Penal, instanța va analiza cu prioritate excepțiile care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a D în ce privește cererea având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și asigurările sociale de stat, precum și anularea contribuției la asigurările sociale de sănătate, întrucât această instituție nu are atribuții în restituirea acestor contribuții care au fost încasate de alte instituții publice, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate D și Casa Județeană de Pensii, astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosarul nr-, filele 11-13, neexistând identitate între persoana pârâtei și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că urmare a disponibilizărilor unor salariați ce au avut loc în anul 2002, reclamanta a acordat compensații bănești, reținând impozitul pe venit, și alte contribuții. Cuantumul impozitul pe venit ce a fost virat către D pentru a se face venit la bugetul de stat este în sumă de 97.543 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Un număr de 382 de salariați disponibilizați a sesizat Tribunalul Dolj -Secția litigii de muncă și asigurări sociale care a admis acțiunile formulate, iar reclamanta a fost obligată să plătească acestora sumele de bani reprezentând diferență compensație bănească, actualizate la data plății, conform contractului colectiv de muncă pe anul 2002, reținându-se că potrivit art.6 lit.g din nr.OG7/2001, sumele reprezentând plățile compensatorii calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, plătite persoanelor al căror contract individual de muncă a fost desfăcut ca urmare a concedierilor colective, sunt scutite de plata impozitului pe venit.

Sentințele pronunțate au devenit titluri executorii, fiind executate de bună voie de către reclamanta/debitoare.

Prin urmare stabilindu-se în mod irevocabil că impozitul pe venit nu trebuia reținut și virat către, în cauză sunt incidente dispozițiile art.117 fiscală Cod Penal ( fost art.113 la data formulării cererii) conform căruia, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.

Deși reclamanta a solicitat restituirea acestei sume, organul fiscal a refuzat restituirea pe motiv că persoanele disponibilizate au primit de două ori impozitul reținut, apărare care nu a fost avută în vedere de către instanță, existând posibilitatea ca organul fiscal să recupereze sumele de la persoanele care le-au încasat nelegal.

În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei D la plata dobânzii pentru suma reprezentând impozit pe venitul din salarii, s-a constatat că acesta este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art.117 fiscală Cod Penal și nr.1899/22.12.2004, care în capitolul 2 pct.4 Anexa 1, prevede că plata dobânzii se face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent. Reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, ea neputând fi făcută pentru prima dată în fața instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - - C și pârâta DGFP D criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta - - Cac riticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei admiteri a excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP D cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și de stat, precum și anularea contribuției la asigurările sociale de sănătate în raport de dispozițiile art. 27 alin. 1 și art. 32 alin. 2 din OG 86/2003.

Potrivit acestor dispoziții legale începând cu 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, aceștia subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. 3, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora începând cu data de 1 ianuarie 2004, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești aflate pe rolul instanțelor de judecată, astfel încât DGFP D are calitate procesuală cu privire la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și de stat, precum și anularea contribuției la asigurări sociale de sănătate.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a criticat soluția instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la plata dobânzii legale susținându-se că în mod greșit Tribunalul Dolj apreciind că nu a fost urmată procedura prev. de nr. 1899/22.12.2004, deși - a solicitat dobânda legală cuvenită pentru aceste sume de la data plății (efectuării viramentelor către DGFP D) până la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv până la data de 31 martie 2006, iar prin cererea nr. 6581/20.10.2004 - C - a solicitat DGFP D compensarea sumei de 867.544.720 lei reprezentând impozitul pe veniturile din salarii, prin nota de constatare din 29.11.2004 DGFP D fiind refuzată cererea de compensare a acestor sume.

În motivarea cererii de recurs, pârâta DGFP Daa rătat, cu privire la situația de fapt, faptul ca reclamanta a solicitat organului fiscal compensarea sumei de 867.544.720 lei solicitare soluționata de către DGFP D prin nota unilaterala nr. 594 1 /30.11.2004 comunicată contestatoarei in 17.12.2004 acest act administrativ nefiind contestat de către - - in termenul si in condițiile prevăzute de către Codul d e procedura fiscala, societatea mulțumindu-se să repete adresele către organele fiscale, aceste adrese neputând sa producă efectele unei contestații prevăzute de art.175 si urm din OG 92/2003R, astfel ca si la aceasta data concluziile notei unilaterale sunt in vigoare si sunt obligatorii pentru organele fiscale.

De asemenea, s-a mai arătat că s-a învederat instanței de fond faptul ca motivația notei unilaterale nr.5941/30.11.2004, prin care s-a soluționat negativ solicitarea de compensare a impozitului pe venitul din salarii reținut de la societate si care ar fi trebuit restituit salariaților conform hotărârilor judecătorești,o reprezintă faptul ca la data verificării de către organul de control DGFP D efectuase regularizarea veniturilor salariaților disponibilizați conform si și că urmare a regularizării (care a fost efectuata in temeiul fiselor fiscale emise de către angajator după obținerea hotărârilor judecătorești), prin Trezoreria C si Trezoreriile din județul D fuseseră deja restituite unui număr de 340 de persoane sumele de bani cuvenite, astfel că concluzia notei,concluzie necontestata de către societate, a fost ca nu se poate efectua compensarea sumele de bani pretinse de către - - fiind deja plătite către salariații disponibilizați, nemaiexistând astfel obligația de restituire de către organul fiscal.

S-a criticat faptul ca motivația notei unilaterale nr.5941/30.11.2004, prin care s-a soluționat negativ solicitarea de compensare a impozitului pe venitul din salarii reținut de la societate si care ar fi trebuit restituit salariaților conform hotărârilor judecătorești,o reprezintă faptul ca la data verificării de către organul de control DGFP D efectuase regularizarea veniturilor salariaților disponibilizați conform si.

S-a susținut faptul că - - este cea care a emis fisele fiscale 2 salariaților disponibilizați, mai mult, petenta primind adresa DGFP D nr.5265/13.02.2003 in care a fost indicata modalitatea de completare a fiselor fiscale si de impozitare a sumelor reprezentând plați compensatorii, nefiind culpa instituției pârâte faptul că a fost obligat la plata către foștii salariați a unor sume pe care pârâta aveam obligația legală de a le restitui salariaților urmare a regularizărilor.

Urmare a regularizării (care a fost efectuata in temeiul fiselor fiscale emise de către angajator după obținerea hotărârilor judecătorești), prin Trezoreria C si Trezoreriile din județul D fuseseră deja restituite unui număr de 340 de persoane sumele de bani cuvenite (așa cum rezulta si din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la termenul din 23.03.2009), astfel ca concluzia notei, concluzie necontestata de către societate, a fost ca nu se poate efectua compensarea sumele de bani pretinse de către - - fiind deja plătite către salariații disponibilizați (eroarea la care face referire instanța de fond fiind astfel, legal corectata de către DGFP D anterior formulării cererii de restituire), nemaiexistând astfel obligația de restituire de către organul fiscal.

Obligarea la plata a - - către foștii salariați a fost culpa petentei din prezenta speța, care nu a administrat nici un fel de probe in dosarele de litigii de munca,plata făcuta de aceasta către bugetul de stat fiind datorata,la fel cum era datorata plata făcuta de noi către foștii angajați in urma regularizării,motiv pentru care apreciem ca este neîntemeiata motivarea instanței de fond privitoare la aplicabilitatea in speța a dispozițiilor art.117 din Codul d e procedura fiscala.

De asemenea, dat fiind faptul ca acțiunea a fost admisa in parte, iar din însăși motivarea hotărârii recurate reiese faptul ca litigiul a luat naștere din culpa exclusiva a contestatoarei,care nu a înțeles să se apere in litigiile cu foștii salariați, deși putea verifica faptul că aceștia primiseră banii cuveniți la data pronunțării celor 382 de hotărâri judecătorești.

Prin decizia nr. 4344 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiovas -a admis recursul declarat de reclamanta - C - și pârâta DGFP D împotriva sentinței numărul 956 din data de 04 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a casat sentința, reținând cauza spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 și art. 32 alin. 2 din OG 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală începând cu 1 ianuarie 2004 activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, precum și alte contribuții datorate de persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, aceștia subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale instituțiilor prevăzute la art. 27 alin. 3, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora începând cu data de 1 ianuarie 2004, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Față de aceste dispoziții legale, în speță, s-a constatat că instanța de fond, deși a reținut în mod corect că prin ordinele de plată depuse la dosarul nr-, filele 11-13 contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și de stat au fost încasate de alte instituții publice, respectiv Casa de Asigurări de Sănătate D și Casa Județeană de Pensii, în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, în baza cărora Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate s-au subrogat în drepturile și obligațiile celor două instituții dobândind calitatea procesuală a acestora începând cu data de 1 ianuarie 2004, având astfel legitimare procesuală cu privire la colectarea și soluționarea contestațiilor privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și de stat, în consecință și cu privire la cererea reclamantei având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și de stat.

Față de aceste considerente, s-a constatat întemeiat recursul declarat de reclamantă, în mod greșit instanța de fond soluționând capătul de cerere având ca obiect obligarea acesteia la restituirea/compensarea sumelor reprezentând contribuții la asigurările sociale de sănătate și de stat, precum și anularea contribuției la asigurările sociale de sănătate prin admiterea excepției lipsei calității procesuală pasivă a DGFP D, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă și art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 a fost casată sentința nr. 956 din 04.05.2009 și reținută cauza spre rejudecare.

Față de faptul că instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, precum și de faptul că prin decizia nr. 1751/04.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa fost casată sentința nr. 1148/23.04.2008 a Tribunalului Dolj și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 s-a casat sentința nr. 956 din 04 mai 2009 și s-a reținut cauza spre judecare în fond.

In rejudecare, părțile legal citate n-au solicitat probe noi.

Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor administrate în cauză și a legislației aplicabile, Curtea reține:

Reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta D, pentru a fi obligată aceasta din urmă să-i restituie sau să compenseze cu obligațiile bugetare restante suma de 163.680 lei, reprezentând: impozit pe venitul din salarii în sumă de 97.543 lei pentru un număr de 382 de persoane, contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate de (7%) în sumă de 4.129 lei pentru un număr de 42 persoane, contribuția individuală la asigurări sociale de stat în sumă de 6.715 lei pentru 41 persoane precum și la plata dobânzii în suma de 47.396 lei de la data plății până la 31.03.2006.

În ceea ce privește impozitul pe venit, Curtea apreciază că acesta nu trebuia reținut de pârâtă.

Din actele depuse și raportul de expertiză întocmit la fond reiese că reclamanta a virat către D impozitul pe venit din compensația bănească pentru un număr de 382 persoane disponibilizate în anul 2002 și totodată a restituit tuturor persoanelor disponibilizate, în baza hotărârilor judecătorești, acest impozit, în sumă de 97.543 lei.

Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Litigii de Muncă a stabilit, definitiv și irevocabil, că sumele reprezentând plățile compensatorii calculata pe baza salariilor medii nete unitate, plățile persoanelor al căror contract individual de muncă a fost desfăcut ca urmare a concedierilor colective, sunt scutite de impozitul pe venit.

Potrivit art. 117 din Codul Fiscal se restituie, la cerere, debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

În consecință, având în vedere faptul că reclamanta nu datora impozitul pe venit, întrucât plățile compensatorii erau scutite de acest impozit și dispozițiile prevăzute de art. 117 din Codul fiscal, Curtea va obliga D să restituie reclamantei sau să compenseze obligațiile bugetare, reprezentând impozit pe venitul de salarii în cuantum de 97.543 lei.

Cu privire la contribuțiile la asigurările sociale, Curtea reține că prin aceleași titluri executorii (sentințele Tribunalului Dolj rămase definitive și irevocabile) s-a stabilit că acestea nu se datorează potrivit art. 26 lit. b din Legea 19/2000, pentru drepturile plătite în cazul desfacerii contractelor individuale de muncă.

Din raportul de expertiză reiese că reclamanta a virat pârâtei, deși nu datora, suma de 4128,67 lei contribuția asiguraților la asigurările sociale de sănătate precum și suma de 6714,57lei contribuția individuală la asigurările sociale de stat, contribuții reținute din compensațiile bănești constând în două salarii medii pe unitate acordate la disponibilizare.

Astfel, Curtea va obliga pârâta D (instituție care începând cu 01.01.2004 s-a subrogat în drepturile și obligațiile Casei de Asigurări de Sănătate D și Casa Județeană de Pensii în ceea ce privește activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate etc.) să restituie sau să compenseze și obligațiile bugetare constând în contribuția asiguraților la asigurările sociale de sănătate precum și contribuția individuală la asigurările sociale de stat.

În ceea ce privește dobânda solicitată de reclamantă, pentru sumele plătite nedatorat, Curtea constată că reclamanta nu a formulat o cerere prin care să solicite restituirea dobânzii, ori potrivit art. 117 din Codul fiscal, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie doar la cerere.

În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea va admite în parte acțiunea precizată de reclamantă și va obliga pârâta D să restituie reclamantei sau să compenseze cu obligații bugetare restante următoarele sume: 97.543 lei reprezentând impozit pe venitul din salarii, 4129 lei reprezentând contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate și suma de 6715 lei reprezentând contribuția asiguraților la asigurările sociale de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte acțiunea precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții D și

Obligă pârâta D să restituie reclamantei sau să compenseze cu obligații bugetare restante următoarele sume: 97.543 lei reprezentând impozit pe venitul din salarii, 4129 lei reprezentând contribuția salariaților la asigurările sociale de sănătate și suma de 6715 lei reprezentând contribuția asiguraților la asigurările sociale de stat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.jud.GC

CB/2 ex./01.02.2010

Jud.fond

Jud.rec.

-

Președinte:Daniela Vijloi
Judecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5267/2009. Curtea de Apel Craiova