Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5297/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5297
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier -- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Agenția Națională De Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice, împotriva sentinței numărul 712 din data de 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâta Agenția Națională De Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice S și intimata reclamantă - SRL.
Procedură completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și că este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări;
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 712 din 20 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul O l a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL și a obligat pârâta S să restituie acestuia suma de 6200 lei, reprezentând taxă auto, cu dobânda legală, de la data plății până la restituirea efectivă.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță reținut că reglementarea internă ce vizează taxa specială pentru autoturisme și autovehicule - a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, după modificarea Legii nr. 343 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cu handicap, misiuni diplomatice) cât și situații de scutire de la plata taxei - ori taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul, așa cum este definit de dispoz. art. 2141Cod fiscal.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Obiectivul reglementării comunitare fiind asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state - statuat în hotărârea CJE în cauza Weigel 2004 - se impune, funcție de prioritatea dispozițiilor din dreptul comunitar a se aplica în dreptul național cele sus menționate.
Ipoteza susmenționată este argumentată de dispoz. art. 148 din Constituția României deoarece ca urmare a aderării la 01.01.2007 a României ca stat membru al Uniunii Europene - prevederile tratatelor constitutive și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar Parlamentul, Președintele România, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării conform art. 148 alin. 2 și 4.
Astfel, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat dispozițiile Tratatului, inclusiv obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității, dinainte de aderare asumată de România prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
S-a reținut că, dreptul comunitar - ca și ordine juridică independentă, are prioritate de aplicare și în fața dreptului național ulterior - taxa specială fiind introdusă în legislația internă prin Legea 343/2006 - în cauza Simmenthal 1976, stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă - se concluzionează ca demonstrată încălcarea dispoz. art. 90 din Tratat - prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme de la 01.01.2007 prin art. 2141- 2143din
S-a constatat așadar, că suma achitată de reclamantă nu a fost datorată conform legislației comunitare astfel că ea trebuie restituită, reactualizată la data plății, neavând relevanță plata voluntară de către reclamantă, câtă vreme autovehiculul nu putea fi înmatriculat fără achitarea ei.
Susținerile pârâtei că prin OUG50/2008, au fost abrogate dispoz. art. 2141-2143din Legea 571/2003, privind Codul fiscal, iar cu ocazia primei înmatriculări atât persoanele fizice cât și cele juridice sunt obligate la plata unei taxe de poluare, nu pot fi reținute, având în vedere că prin acest act normativ se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele cu ocazia primei înmatriculări în România, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, ulterior achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant și care are un alt regim ce contravine legislației comunitară
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către pârâta Agenția Națională De Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, astfel aprecierea instanței că ilegalitatea taxei se concretizează prin raportare la art.148 alin.2 din Constituția României la art.90 alin.1 din Tratatul nu poate fi reținută întrucât dispozițiile legale interne ce reglementează această taxă sunt în vigoare, iar pe altă parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect, și nici nu există o hotărâre judecătorească prin care să fie desființate prevederile interne referitoare la taxa auto, iar Statul Român să fie obligat să restituie această taxă.
Au precizat că, potrivit art.4 din OUG50/2008 " obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se referă art.3 și 9 ".
Art.11 din același act normativ prevede că " taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor privind taxa de poluare pentru autovehicule se retituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Au mai criticat hotărârea pentru faptul că prin obligarea instituției pârâte la restituirea taxei auto, va exista o discriminare între cei cărora li s-ar restituit taxa plătită cu ocazia primei înmatriculări în perioada 01.01.2007- 30.06.2008 și cei ce o vor plăti după intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008, respectiv 01.07.2008.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6200 lei, așa cum rezultă din chitanța seria - A nr.- din 21.08.2007.
Din cererea aflată la dosarul de fond la fila 9, rezultă că acesta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
Se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice S, împotriva sentinței numărul 712 din data de 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
. 18 Ianuarie 2010/2 ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
