Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 536/CA
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.350 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-, -.A,.19, județ C și intimatul pârât DGFP, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.413/2009, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art.15 lit.p din Legea nr.146/1997 și art.229 din Codul d e procedură fiscală.
Avocat pentru intimatul reclamant, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Constanța, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 9991/118 din data de 14.11.208 reclamantul - a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice C solicitând instanței de judecată obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5555 lei, plătită cu titlu de taxă speciala de primă înmatriculare auto. S-a solicitat, de asemenea a se dispune si obligarea paratei la plata dobânzii legale prevăzute de art. 124, 126 alin.6 Cod procedură fiscală până la data restituirii efective a sumei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sent.civ.nr.350/03.04.2009 Tribunalul Constanța - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității, a admis cererea de chemare în judecată, obligând pârâta la restituirea către reclamantul a sumei de 5555 lei, la plata dobânzii în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere aferentă sumei de 5555 lei cu începere de la 09.12.2008 și până la data restituirii efective a sumei de 5555 lei precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 39,30 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, prin chitanța seria - nr. -/26.07.2007 reclamantul a făcut dovada achitării în contul Trezoreriei Municipiului Cas umei de 10.880 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Prin cererea înregistrată sub nr. -/22.07.2008 - fila 48, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea diferenței între suma achitată anterior cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, și nu a sumei de 10880 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare. Cererea de restituire a fost soluționată în limitele solicitării, calculându-se o nouă taxă, aceea de poluare, și restituindu-se diferența dintre taxa specială inițial plătită și taxa de poluare ulterior calculată, respectiv suma de 5325 lei. Întrucât cererea de restituire a fost soluționată întocmai cum a fost formulată, reclamantul nu trebuia și nu avea un interes legitim de a contesta decizia de restituire a sumei de 5325 lei.
La data de 24.09.2008 reclamantul a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. -, prin care a solicitat restituirea sumei de 5555 lei reținută cu titlu de taxă de poluare, cerere căreia i se răspunde prin adresa nr. -/ 18.10.2008, arătându-se că a beneficiat deja de restituire.
S-a observat că cele două cereri de restituire au un obiect diferit, astfel că instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată instanța a reținut, potrivit art.8 alin.1 teza II din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ si cel care se considera vătămat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Instanța de judecată califică răspunsul pârâtei exprimat prin adresa nr. -/18.10.2008 la cererea de restituire formulată de către reclamant drept un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul prevăzut de art. 2 alin.1 lit.h din Legea nr. 554/2004 întrucât conține refuzul explicit de a soluționa cererea, chiar și prin respingere, astfel că reclamantul este îndreptățit să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins.
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei autoturismul achiziționat de către reclamant în anul 2007 pe teritoriul Germaniei este din categoria M (1), are capacitatea cilindrica 2401 cm3si norma de poluare Euro3.
Pentru înmatricularea pe teritoriul României a acestui autoturism reclamantul a achitat cu chitanța nr. -/26.07.2009 suma de 10.880 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, art.14, se abrogă în mod expres art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, potrivit art. 14 alin.1 se prevede că nr.OUG 50/2008 intră în vigoare de la 1 iulie 2008, iar art. 11 al acestui act normativ prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
OUG nr. 50/2008 nu prevede însă cu ce titlu este reținut însă cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestui act normativ. Deși suma reținută este egală taxei de poluare instituită prin nr.OUG 50/2008, nu se poate reține că acesată sumă este reținută cu titlu de taxă de poluare, a cărei obligativitate este instituită începând cu 1 iulie 2008. Singura concluzie este că suma de 5555 lei este reținută tot ca taxă de primă înmatriculare, percepută în temeiul art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dar într-un cuantum diminuat față de cel prevăzut în Codul fiscal.
Potrivit art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare la data plății de către reclamant a sumei de 10 880 lei:
Art.214 - (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:
(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.
Art.214 - speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Art.214- - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."
Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 01.01.2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România si care ulterior datei reținute au fost revândute.
Sub acest aspect iferența de aplicare a taxei este discriminatorie pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul revânzării lor in tara, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in tara de proveniența, in timp ce la revânzarea autovehiculelor înmatriculate deja in România taxa nu mai este perceputa.
Potrivit însă art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Pe de alta parte, otrivit p. art.11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuita in anul 2003- " Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".
Art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României statuează: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderareParlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Din prevederile constituționale reținute si față de Legea nr.157/2005-de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene are un caracter obligatoriu pentru statul român.
Se constata astfel, ca normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, aspect întărit si de jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art.214- 214 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
de aceste considerente, in raport de textele normative reținute se apreciază ca acțiunea promovată de către reclamant, si întemeiata pe dispozițiile Tratatului Comunității Europene este admisibila, din moment ce dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
De asemenea, in analizarea spetei dedusa judecații se va avea in vedere si obligativitatea instanțelor din Statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (pronunțată la data de 15.07.1964), precum și delle Finanze dello Stato a (pronuntata la data de 09.03.1978).
Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că "O instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională".
Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
În aceste condiții, față de cele reținute, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a mun. C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că, instanța de fond nu a ținut seama de împrejurarea că cererea de restituire a fost depusă la C în data de 22.07.2008, după intrarea în vigoare a OUG 50/2008, organul fiscal fiind obligat la aplicarea legii fiscale așa cum aceasta este în vigoare.
Mai mult OUG 50/2008 a primit avizul Comisiei Europene la data de 25.06.2008 ca fiind conformă cu criteriile comunitare, astfel cum rezultă din nr.5899/23.06.2008 a Reprezentanței permanente a României pe lângă UE.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat cu consecința obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul judecării recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, Curtea va respinge recursul, motivat de următoarele considerente,
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza II din anul 1978).
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art 4 lit a), fara ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art 5 alin 1).
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța constata ca, intr-adevăr, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate de dreptul național. Acesta rezulta din doua argumente:
Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă ca pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru: comparatorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse in România. Or, dupa aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - in speță, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Mai trebuie remarcată și un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, instanța era ținută să admită acțiunea reclamantului, astfel cum a formulat-
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins cu consecința menținerii sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Avându-se în vedere și dispozițiile art.274 pr.civ, recurenta fiind în culpă procesuală în ce privește declanșarea prezentei judecăți, Curtea va dispune și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat cu angajarea de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.350 din 03.04.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-, -.A,.19, județ C și intimatul pârât DGFP, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, având ca obiect pretenții.
În baza art.274 Cod pr.civilă;
Dispune obligarea recurentei pârâte la plata către intimatul reclamant a sumei de 1190 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate cu angajarea de apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21 2009
Jud.fond-
Jud.red.-/01.02.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
