Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 540/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 540/CA/2008
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta -" SERV "SA succesor universal al, împotriva sentinței nr.2563/CA/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost timbrat cu suma de 119 lei achitată cu P nr.170/21.02.2008 și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Reclamanta recurentă solicită judecarea cauzei în lipsă.
Din oficiu instanța pune în discuție competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Petroșani, sub nr- reclamanta Regia Autonomă a, a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumei de 2893,84 lei reprezentând contravaloare apei potabile livrată și neachitată în perioada aprilie 2004-septembrie 2006, sumei de 1545,76 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art.19 din Contractul nr.V 3560/1.04.2002 pentru perioada 2004-decembrie 2006 și a sumei de 4,13 lei reprezentând dobânzi comerciale calculate potrivit dispozițiilor art. 3 din OG nr. 9/2000 și art. 43 Cod comercial, pentru perioada iunie 2006-decembrie 2006.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei apă potabilă pentru consum casnic și aceasta nu a achitat prețul apei consumate.
Judecătoria Petroșani, prin sentința civilă nr. 2438/CA/11.05.2007, a respins acțiunea în contencios administrativ a reclamantei reținând că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor de furnizare de utilități, a comunicării facturilor, pentru a putea pretinde plata acestora.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât utilizatorii serviciilor prestate de reclamantă nu s-au constituit în asociații de proprietari, iar prin Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului public de alimentare cu apă din bazinul hidrografic Superior la art.72 al.5 s-a stabilit ca în cazul în care toate apartamentele au consumatori de apă potabilă contorizați, din cantitatea de apă înregistrată de apometrul general se scad cantitățile de apă potabilă înregistrate de apometrele individuale, iar diferența ce rezultă se repartizează în mod egal la toate apartamentele, iar în cazul în care locatarii doresc o altă repartizare și facturare a consumului, urmează să monteze aparate de măsurare.
Oral, cu ocazia dezbaterilor reclamanta a precizat că solicită,în principal, casarea sentinței cu reținerea cauzei în vederea judecării în primă instanță de către Tribunalul Hunedoara - Secția de contencios administrativ.
Tribunalul Hunedoara prin Decizia nr.623/R/06.08.2007 a admis acțiunea
Reclamantei, a casat sentința recurată și a reținut spre competentă soluționare în primă instanță de către Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
În urma casării cu reținere spre rejudecarea în primă instanță, sub dosar nr-, Tribunalul Hunedoara prin sentința civilă nr.2563/CA/19.12.2007 a respins acțiunea reclamantei P, reținând că reclamanta nu a dovedit că a prestat servicii în favoarea pârâtului de peste 300 mc lunar și în cuantumul solicitat, toate pierderile de apă facturându-se în sarcina pârâtului, așa cum rezultă din verificarea facturilor în care s-a menționat "index nou 0, index vechi 0" și, totuși, pe factura -/04.2004 s-a înregistrat un consum de 156 mc, iar pe factura -/07.2004 s-a înregistrat un consum de 314,34 lei, ceea ce este nelegal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -" SERV "SA succesoare în drepturi a P, solicitând a se dispune modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale în materia contractelor de prestare a serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă și canalizare întrucât potrivit OG 32/2002 și Legii nr. 241/2006 nu era necesară semnarea facturilor. Beneficiarii serviciilor trebuie să se prezinte la centrele de încasări pentru a ridica factura și a achita contravaloarea serviciilor.
Cum pârâta nu s-a prezentat, i s-au comunicat facturile prin poștă, astfel că nu există semnătură de acceptare a beneficiarului pe factură. Aceasta însă nu înseamnă că serviciile nu au fost prestate. Mai mult, pârâta nu s-a prezentat nici în instanță și nici nu au contestat debitul ceea ce potrivit art. 225 Cod procedură civilă echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei neexistând motive pentru a se respinge acțiunea.
În drept se invocă prevederile art. 299-303, 304 pct.8 și 9, 304, 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat cu 1/2 din taxa de timbru achitată în primă instanță și timbru judiciar.
Pârâta intimată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de reclamantă, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a apei potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art. 36 alin. 1 din aceeași lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar conform art.41 din lege au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art. 36 alin.1 din lege, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art. 51 alin. 4 din lege iar nu potrivit prevederilor art. 51 alin. 3.
Astfel conform art. 51 alin. 3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art. 30 alin. 2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
De altfel, cele arătate mai sus sunt în concordanță cu noile prevederi ale art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 așa cum a fost modificat prin nr.OUG13/2008 publicată în Of.nr.145/26.02.2008.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 și art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, litigiul evaluabil în bani, fiind de competența judecătoriei.
Sub aspect teritorial, reclamanta a ales Judecătoria Petroșani, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță de drept comun.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de reclamanta -" SERV "SA succesor universal al, împotriva sentinței nr.2563/CA/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Petroșani, ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./15 05 2008
Jud.fond C,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
