Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 628
Ședința publică din 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 99 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și reclamanta intimată - SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 22.12.2008 sub nr-, reclamanta - SRL Sas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, cu obligarea pârâtei la plata acesteia în cuantum de 527,07 lei, a despăgubirilor aferente cât și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 07.02.2008 a achitat pentru autoturismul marca CHEVROLET cu număr de înmatriculare B 76, suma de 527,07 lei, conform facturii -/17.01.2008 ca taxă specială de primă înmatriculare, suma fiind calculată conform dispozițiilor art. 2141Cod fiscal, introdus prin Legea nr. 343/2006, modificat prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, fără a se ține cont de faptul că prevederile art. 2141- 2143au ca efect perceperea de către statul român a unei taxe cu efect echivalent taxelor vamale, încălcându-se astfel nu mai puțin de trei articole ale Tratatului CE, respectiv 25, 28 și 90.
Ori, Guvernul României, prin aplicarea acestei taxe speciale, încalcă flagrant dispozițiile legale ale Uniunii Europene.
Faptul că normele comunitare au prioritate față de alte norme interne este stabilit prin însăși legea fundamentală, Constituția României, art. 11 al. 1,2 și art. 148 al. 1,2,3,4.
Reclamanta a concluzionat că taxa de primă înmatriculare trebuie considerată ca făcând parte dintr-un sistem general de taxe interne privind bunurile și examinată așadar prin prisma dispozițiilor art. 90 din Tratatul CE.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile întrucât, din înscrisurile comunicate pentru termenul de judecată din 22.01.2009 (citația și cererea de chemare în judecată) nu rezultă îndeplinirea acestei proceduri prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin a cărei plată se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementarilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe). Este o taxă cu un regim de reglementare diferit, fiind datorată și achitată în momentul solicitării serviciului de înmatriculare a autovehiculului.
Prevederile Tratatului CE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE nu interzic perceperea unei taxe, precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al taxei de primă înmatriculare.
De asemenea, precizează pârâta că prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule. La art. 11 din actul normativ anterior menționat se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Concluzionând, legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, iar nu restituirea integrală a acesteia.
Referitor la cererea reclamantei de acordare a dobânzilor, pârâta a arătat că, în raport de prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep. dreptul contribuabilului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere în situația în care procedura de restituire sau de rambursare se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prev. de art. 70 alin. 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
Prin sentința nr. 99 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei procedurii prealabilă invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta la restituirea către aceasta a sumei de 527,07 lei reprezentând taxa specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca CHEVROLET cu nr. de identificare -, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Totodată a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și libertăților fundamentale.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S- mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Față această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse".
Doctrina definește impozitul ca fiind acea contribuție bănească, obligatorie si cu titlu nerambursabil, care este datorată la buget de către persoanele fizice si juridice pentru veniturile care le obțin, pentru bunurile pe care le produc si distribuie sau pentru serviciile și lucrările pe care le prestează. Așadar, ca regula generală, impozitul este o contribuție obligatorie, necondiționată, în sensul că, contribuabilul nu poate pretinde prestarea unui serviciu de către autoritatea publica.
Spre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabilii, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Așadar, intre impozite si taxe exista unele deosebiri, printre care:
- în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele;
- cuantumul lor se determină diferit;
- termenele de plată sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor.
Ca atare, față de aspectele anterior expuse, taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât si alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe.
A mai învederat recurenta că prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele și lucrările dosarului,curteaconstată că ecursul este întemeiat si va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 90 alin 1 din Tratatul,"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Așadar, dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, prin urmare si o discriminare determinată de o diferență între impoziteleaplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
În ce privește autoturismele noi, niciodată înmatriculate in România sau in alt stat al Uniunii Europene,taxa specială este calculata in mod identic, indiferent de tara in care sunt produse, respectiv raportat la capacitatea cilindrica a autovehiculului.Cu alte cuvinte, taxa de prima înmatriculare va fi stabilita in același cuantum pentru un autoturism nou produs în România si un autoturism nou având aceeași capacitate cilindrica, produs în Lituania, cum este cazul in prezenta cauza.
Ca urmare, cum Tratatul, prin art. 90 alin. 1, urmărește asigurarea unei egalității de tratament intre produse similare si nu interzice aplicarea de taxe sau impozite de către Statele Membre, Curtea constata ca art. 214 ind. 1 din Codul fiscal nu încalcă dispozițiile Tratatului, decât în ceea ce privește autoturismele rulate deja înmatriculate în alt stat membru al Uniunii Europene și nu în ceea ce privește autoturismele noi niciodată înmatriculate.
În consecință, constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, va admite recursul si va modifica sentința atacata in sensul respingerii cererii ca nefondata, in temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art.304 pct.9, 306 al.2, 312 al.1, 2, 3 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 99 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința nr. 99 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Respinge ca nefondată cererea reclamantei SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/08.04.2009
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Munteanu
