Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.644/R-CONT
Ședința public din 04 iunie 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru judector
- - - judector
- - - judector
- --- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - MECANICA RM V SA cu sediul în Rm.V, Industrial, nr.1, județul V și pârâta DIRECTIA REGIONAL PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE cu sediul în C,-, județ D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR cu sediul în B, sector 1,-, precum și în numele și pentru DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Rm. V,-, județ V, împotriva sentinței nr.213 din 10 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Vâlcea Secția comercial și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședinț public, au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul declarat de reclamant este timbrat cu tax judiciar de timbru în sum de 20 lei potrivit chitanței nr.-/23.03.2009 (fila 5 din dosar).
Recursul declarat de pârât este scutit de taxa judiciar de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința public din 29 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea dat, încheiere ce face parte integrant din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de faț:
Constat c prin acțiunea înregistrat la data de 15 septembrie 2008, reclamanta - MECANIC Rm.V a chemat în judecat pe pârâtele Autoritatea Național a Vmilor B și Direcția Județean pentru Accize și Operațiuni Vamale V, solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța în cauz s se dispun obligarea acestora s-i restituie suma de 93.364,70 lei reprezentând contravaloarea accize la produse energetice achiziționate în perioada 2003-2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a artat c, în perioada 2003-2008, achiziționat de la furnizori cantitatea de 62.374,904 litri Tip P și 11.481,129 lei litri -Spirit, produse pentru care a pltit accize în sum total de 93.364,70 lei. Produsele respective au fost folosite în întregime în procesul tehnologic aferent produselor finite rezultate și anume butelii de aragaz. În raport de dispozițiile art.1754Cod fiscal, sunt exceptate de la plata accizelor produsele utilizate în alte scopuri decât de combustibil pentru motor sau combustibil pentru înclzire, astfel c aceasta a formulat cerere de restituire a sumelor reprezentând accize, îns, pârâtele au refuzat restituirea, rspunsul fiind materializat prin adresa nr.5968/14.07.2008.
Prin întâmpinarea formulat la 21 septembrie 2008, pârâta Direcția General pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și pentru Direcția Județean Vai nvocat excepția inadmisibilitții acțiunii, prin lipsa plângerii prealabile, în temeiul OG nr.92/2003 - modificat.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercial și contencios administrativ, prin sentința nr.213/10.02.2003 - a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01.2003-14.09.2004, invocat din oficiu, a respins acțiunea reclamantei ca prescris pentru aceast perioad, a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâte (21-24), a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtele s restituie reclamantei suma de 56.201,46 lei reprezentând contravaloare accize pentru perioada 15.09.2004 - 31.12.2007, a respins acțiunea pentru anul 2008 ca neîntemeiat și a obligat pârâtele la 39,30 lei cheltuieli de judecat.
Pentru a se pronunța în sensul de mai sus, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilitții acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii administrative prealabile invocat de pârât, c prin adresa nr.2903/17.06.2008, petenta a solicitat DGFP V restituirea sumei de 93.364,70 lei acize achitate furnizorilor pentru achiziționarea, în perioada 2003-2008, cantitții de 62.374,906 litri combustibil tip P și 11.481,129 litri white-spirit.
Prin Ordinul nr.487/2007, începând cu data de 1 mai 2008, inspecția fiscal pentru accize se realizeaz de structurile componente din cadrul Autoritții Naționale a Vmilor și ca atare solicitarea petentei a fost înaintat Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V care prin adresa nr. 5968 din 14 iulie 2008 respinge solicitarea reclamantei.
În aceast situație, finalitatea urmrit de legiuitor a fost îndeplinit întrucât potrivit art.205 alin.1 din OG nr. 92/2003, contestația este o cale administrativ de atac care nu înltur îns dreptul la acțiune a persoanei care se consider lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.
Prin urmare, excepția inadmisibilitții acțiunii invocat de Autoritatea Național a Vmilor a fost respins ca neîntemeiat.
Examinând pe fond acțiunea formulat de reclamant în raport de motivele invocate, dispozițiile legale aplicabile și probatoriul administrat, tribunalul a constatat c este întemeiat în parte.
Astfel, în ceea ce privește perioada 1.01.2003 - 14.09.2004, instanța a constatat c dreptul material la acțiune este prescris întrucât cererea de chemare în judecat s-a fcut cu depșirea termenului de 3 ani prevzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctiv.
Sub acest aspect, tribunalul a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003 - 14.09.2004 invocat din oficiu și a respins acțiunea pentru aceast perioad ca fiind prescris.
În ceea ce privește perioada cuprins între 15 septembrie 2004 - 15 septembrie 2008, când a fost introdus acțiunea, tribunalul a constatat c pentru aceast perioad reclamantei i se cuvin numai sumele aferente intervalului 15.09.2004 - 31.12.2007 în sum total de 56.201,46 lei, reprezentând accize pe care aceasta nu le datora.
Astfel, din actele depuse la dosar rezult c valoarea accizelor achitate de ctre reclamant pentru produsele care sunt exceptate de la aceast obligație potrivit prevederilor art. 1754din Codul fiscal, se ridic la suma de 14.465,41 lei, pentru perioada 15.09 - 31.12.2004; la 34.636,61 lei, pentru anul 2005 și la 7.099,44 lei, pentru anul 2007.
Susținerea pârâtelor în sensul c acțiunea formulat de reclamant a fost considerat în totalitate neîntemeiat faț de dispozițiile legale aplicabile.
Astfel, potrivit art. 1754din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt exceptate de la plata accizelor produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru înclzire.
Operatorii economici care achiziționeaz produse energetice de natura celor prevzute la art.1754din Codul fiscal vor depune în vederea înregistrrii o cerere la autoritatea fiscal teritorial.
Circulația acestor produse de la antrepozit fiscal la utilizator va fi însoțit de documentul administrativ de însoțire, iar autorizația de utilizatori finali are finalizare un an de zile de la data emiterii.
Autorizația de utilizator final la care fac referire pârâtele nu era necesar pentru perioada cuprins între 15.09.2004 - 31.12.2007 și ca atare, solicitarea reclamantei pentru aceast perioad de restituire a sumelor pltite cu titlu de accize se justific.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim de ctre o autoritate public printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzat. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public".
Așa fiind, tribunalul a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2003 - 14.09.2004, invocat din oficiu și a respins acțiunea formulat de reclamant pentru aceast perioad.
Pentru perioada 15 septembrie 2004 - 31 decembrie 2007, pârâtele au fost obligate la restituirea sumei de 56.201.46 lei, reprezentând contravaloare accize pentru cantitțile de combustibil de tip P și white spirit pentru cantitțile prevzute de actele depuse la dosar.
În ceea ce privește solicitarea restituirii sumelor pltite cu titlu de accize pentru anul 2008, acțiunea a fost respins ca neîntemeiat întrucât din nici o prob a dosarului nu rezult c reclamanta ar fi pltit sume cu acest titlu pentru produsele menționate achiziționate dup 31.12.2007, iar pârâtele au fost obligate la 39,30 lei, cheltuieli de judecat ctre reclamant, reprezentând tax de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotrâri, au formulat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, - MECANIC Rm.V a criticat sentința pentru aceea c, în mod greșit, instanța de fond a aplicat în cauza de faț dispozițiile Decretului nr.167/1958, deoarece în chiar conținutul acestui act normativ, la art.22, se precizeaz clar c impozitele și taxele datorate statului rmân ( sunt) supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legi speciale.
Or, în cauza dedus judecții sunt aplicabile prevederile OG nr.92/2003 - care la art.131 stipuleaz c dreptul de a cere executarea silit a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului urmtor celui în care a luat naștere acest drept, în art.135 din același act normativ, prevede același termen și în cazul compensrilor sau restituirilor.
Prin urmare, se impune admiterea recursului și obligarea pârâtelor și la plata sumei de 37.163,24 lei, pentru perioada 01.01.2003-14.09.2004.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civil, C, în nume propriu și pentru B, și V, a criticat sentința în sensul c aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijin și a fost dat cu aplicarea greșit a legii, prin aceea c a respins, eronat, excepția lipsei procedurii administrative prealabile, așa cum stipuleaz art.109 alin.2 Cod pr.civil și art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 - modificat, coroborate cu dispozițiile OG nr.92/2003 - Cod pr.fiscal.
Or, aceasta reprezint o condiție special de exercițiu a dreptului la acțiune și nu restrânge accesul la justiție al celui în cauz.
O alt critic se refer la aplicarea greșit a dispozițiilor Decredtului nr.167/1958 - privind prescripția extinctiv, perioada pentru care trebuia s considere prescris dreptul la acțiune fiind 01.01.2003-14.09.2005.
Pe fondul cauzei, sentința a fost criticat prin aceea c instanța nu a ținut cont de dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civil, ce statueaz c hotrârea se d în numele legii și trebuie s cuprind motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și pentru care cererile prților au fost înlturate. Or, instanța de fond nu a indicat aceste motive, și nici nu a administrat probe din care s rezulte temeinicia și legalitatea solicitrii de restituire a sumei reprezentând accize.
Invocarea dispozițiilor art.1754introdus prin Legea nr.343/2006 nu are relevanț, având în vedere principiul neretroactivitții legii, textul respectiv vizând perioada ulterioar anului 2007.
Mai mult, aceste dispoziții nu cuprind, între excepțiile reglementate, produsele de natura celor enumerate de intimata-reclamant. De altfel, aceasta nici nu a fcut dovada c deține autorizație de utilizator final care s-i permit achiziția de produse energetice exceptate de la plata accizelor, ceea ce contrazice soluția de admitere în parte a acțiunii.
Au fost înclcate și dispozițiile art.1169 Cod civil, intimata-reclamant neaducând nici un fel de dovezi în sprijinul cererii sale, iar instanța nu uzat, la rândul su, de rolul activ, conform art.129 Cod pr.civil.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței, în principal, prin respingerea acțiunii ca inadmisibil, și, în subsidiar, prin respingerea ca neîntemeiat.
Examinând recursurile, prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate și în conformitate cu art.3041Cod pr.civil, se reține c acestea sunt fondate, dar, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Astfel, critica pe care se întemeiaz recursul reclamantei, în ceea ce privește actul normativ aplicabil pentru verificarea termenului de prescripție, este apreciat ca justificat, deoarece, într-adevr, inclusiv actul normativ invocat de ctre instanț, Decretul nr.167/1958, la art.22, stipuleaz c în spețele având ca obiect impozite și taxe, termenul de prescripție este cel cuprins în legea special.
În speț, legea special, în perioada 01.01.2003 - 14.09.2004, respectiv OG nr.61/2002 (art.142) și OG nr.92/2003 (art.135), prevede c "dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului urmtor celui în care a luat naștere dreptul".
Or, acțiunea fiind declanșat la 15 septembrie 2008, perioada pentru care recurenta-reclamant putea solicita restituirea se încadreaz între 15.09.2003-15.09.2008.
Ca atare, critica pârâtei, sub aspectul greșitei aplicri a termenului de prescripție este întemeiat, îns, nu pentru motivarea expus în calea de atac, unde este considerat aplicabil tot Decretul nr.167/1958, ci pentru greșita aplicare a temeiului de drept.
Prin urmare, soluționând cauza pe o excepție ce nu era incident acesteia, instanța de fond a pronunțat o soluție fr a cerceta fondul acesteia, împrejurare în raport de care se impune reluarea judecții.
Având în vedere dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civil, pentru motivul nesoluționrii fondului pricinii cu care a fost învestit instanța de fond, urmeaz a se casa în tot hotrârea și a se trimite cauza la aceeași instanț, pentru a se asigura o judecat unitar a acesteia.
Casarea sentinței pentru motivele artate, antreneaz admiterea și a recursului formulat de Direcția Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale
Faț de soluția ce se va pronunța, curtea constat c nu se mai impune a fi analizate celelalte critici ale recurentei-pârâte.
În consecinț, curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 5 Cod pr.civil, va admite ambele recursuri, va casa hotrârea și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta - MECANICA RM V SA cu sediul în Rm.V, Industrial, nr.1, județul V și pârâta DIRECTIA REGIONAL PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE cu sediul în C,-, județ D, în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR cu sediul în B, sector 1,-, precum și în numele și pentru DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în Rm. V,-, județ V, împotriva sentinței nr.213 din 10 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Vâlcea Secția comercial și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Caseaz sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 4 iunie 2009, la Curtea de APEL PITE ȘTI - Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
10.06.2009
Red.IB
EM/4 ex.
Jud.fond.Gh.Bonci
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Fabiola
