Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 677/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 677/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta " SERV " împotriva sentinței civile nr. 437/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar chitanța nr.-/13.05.2008 reprezentând taxa de timbru în cuantum de 32 lei și timbru judiciar în cuantum de 1,5 lei din partea reclamantei recurente.
Instanța din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei și față de solicitarea reclamantei recurente de judecarea cauzei în lipsă și raportat la actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, în urma casării sentinței civile nr.2948/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani, reclamanta REGIA AUTONOMĂ Aac hemat în judecată pârâtul solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 475,84 lei reprezentând c/val apei livrate în perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006 și suma de 244,38 lei penalități de întârziere calculate conform art.19 din contractul nr.50/7.01.2002, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta arată în motivarea acțiunii că a furnizat pârâtului potabilă conform contractului, însă acesta refuză să plătească c/val apei, astfel că sunt îndeplinite prevederile art.969 și 1073 cod civil și art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006.
Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința nr.437/CA/30.01.2008 a respins acțiunea reclamantei.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta nu a dovedit furnizarea serviciilor către pârât, din facturile emise rezultând index nou "0", index vechi "0".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " SERV "P în calitate de succesor universal al reclamantei P, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât a reținut culpa reclamantei în dovedirea acțiunii, deși stabilirea consumurilor de potabilă, a debitelor de evacuată la și facturarea acestora s-a realizat conform prevederilor Cap.III și V ale contractului de prestări servicii încheiat de părți, ale nr.HG400/2003 și ale Cap.VIII art.72 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Serviciului Public de Alimentare cu și, Hotărârea nr.127/2003 emisă de Consiliul Județean H și nr.HG1591/2002 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice de alimentare cu și.
Reclamanta mai arată că pârâtul nu are consumul contorizat la nivelul apartamentului, motiv pentru care pe facturile emise apare mențiunea la index nou "0" și vechi "0", iar consumul de facturat s-a stabilit prin scăderea consumurilor de înregistrate de apometrele individuale din consumul înregistrat de apometrul general, această diferență fiind repartizată proporțional cu numărul de persoane care locuiesc în mod curent în apartamentele ce nu au contorizat consumul de.
În drept invocă prevederile art.299 și urm.Cod pr.civilă.
Recursul a fost timbrat cu 32 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Pârâtul intimat deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Prealabil analizării motivelor de recurs invocate de succesoarea reclamantei, instanța va analiza motivul de recurs pus în discuția părților din oficiu în legătură cu încălcarea competenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță, competență determinată de natura acțiunii și respectiv a contractului a cărei executare se solicită de către reclamantă prin acțiune.
Astfel acțiunea cu care este sesizată instanța este o acțiune contractuală având ca obiect obligarea pârâtei să execute prestația asumată prin contractul de furnizare a apei potabile, aceea de a plăti prețul serviciului furnizat.
Potrivit art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006 contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementează raporturile dintre operator și utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea și plata unui serviciu de utilități publice.
Conform art. 36 alin. 1 din aceeași lege, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar conform art.41 din lege au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, direcți ori indirecți, ai serviciilor de utilități publice printre care și utilizatorii casnici persoane fizice sau asociații de proprietari/locatari.
În mod greșit prima instanță a apreciat că natura contractului cărei executare se pretinde prin acțiune atrage competența instanței de contencios administrativ căci față de calificarea expresă a naturii de drept privat a contractului de furnizare utilităților prin art. 36 alin.1 din lege, competența soluționării acțiunilor în executarea contractului, inclusiv pentru plata prețului serviciilor, se reglementează potrivit art. 51 alin. 4 din lege iar nu potrivit prevederilor art. 51 alin. 3.
Astfel conform art. 51 alin. 3 și 4 din Legea 51/2006 soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competența instanțelor de contencios administrativ și se face, cu precădere, în procedura de urgență, iar soluționarea litigiilor civile și de muncă izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecată competente, în condițiile legii.
Acest text de lege impune o delimitare clară a competenței instanței de contencios administrativ de cea a instanțelor de drept comun.
Instanța de contencios administrativ este competentă a soluționa litigii ce supun judecății raporturile juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică, cum sunt, de exemplu, raporturile născute în legătură cu gestiunea delegării serviciilor de utilități publice care se aprobă prin hotărârea consiliului local sau județean (art. 30 alin. 2 din lege).
Instanța de drept comun este competentă potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 în privința tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este și cazul raporturilor dintre operatorii de servicii de utilități publice și utilizatorii acestor servicii-ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
De altfel, cele arătate mai sus sunt în concordanță cu noile prevederi ale art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 așa cum a fost modificat prin nr.OUG13/2008 publicată în Of.nr.145/26.02.2008.
În consecință competența materială a soluționării cauzei trebuia determinată potrivit art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006 și art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, litigiul evaluabil în bani, fiind de competența judecătoriei.
Sub aspect teritorial, reclamanta a ales Judecătoria Petroșani, ca loc al executării contractului.
Cum instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența materială, în speță este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, astfel că se impune admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță de drept comun.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de " SERV " P succesor universal al împotriva sentinței nr.437/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Petroșani ca instanță de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./09.06.2008
Jud.fond -,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
