Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 682/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 682/
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâta AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR și de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR prin B împotriva sentinței civile nr.624/CA din 3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă 624/CA/3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s- respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a respins excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, - și -, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
- pârâții au fost obligat să plătească reclamanților suma de 79.877,66 lei și suma de 38.065,28 lei reprezentând 60% din sumele acordate drept despăgubiri prin Hotărârile nr.2269/12.06.2003 și nr.2270/12.06.2003 ale Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicii prețurilor de consum începând cu data de 12.06.2003 și până la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin Hotărârile nr.2269 și nr.2270/12 iunie 2003 ale Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 li s-au acordat reclamanților despăgubiri pentru bunurile rămase după autorii lor în valoare de 2.331.294.258 lei (ROL), respectiv 634.421.280 lei (ROL).
Aceste hotărâri au fost validate prin Ordinele Șefului Cancelariei Primului Ministru nr.4048 și nr.4049/10 iulie 2007, iar sumele de 53.251,77 lei și 25.356,85 lei reprezentând procentul de 40% din despăgubirile totale acordate au fost virate în conturile reclamanților la data de 26 octombrie 2007 așa cum rezultă din extrasul de cont de la fila 21 dosar.
Prin sentința civilă nr.153/CA/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor, pârâții au fost obligați să actualizeze sumele virate cu indicii prețurilor de consum.
Conform Comunicărilor efectuate de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților plata procentului de 60%, respectiv a sumelor de 79.877,66 lei și 38.065,28 lei, urma a fi făcută în anul 2008, însă această obligație nu a fost îndeplinită.
Excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere că Procura autentificată sub nr.1187/8.08.2007 se află la dosar, văzând și dispozițiile art.68 alin.1 Cod procedură civilă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se identitatea între persoana pârâtului și cel care este obligat în raportul juridic dedus judecății dat fiind că plata compensațiilor bănești se face din sumele prevăzute în bugetul acestui minister.
Excepția puterii lucrului judecat urmează a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că nu există identitate de obiect și cauză între cele două cereri formulate de reclamanți, respectiv cea soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.153/CA/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov și cea care face obiectul prezentului dosar. Se constată astfel că prima cerere vizează actualizarea procentului de 40% din sumele acordate cu titlu de despăgubiri și virate, iar cea de-a doua obligarea pârâților de a plăti și de a proceda la actualizarea restului de 60%.
Referitor la actualizarea sumelor de 79.877,66 lei și 38.065,28 lei se reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.3 din Legea nr.9/1998, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a Municipiului
În speță așa cum s-a reținut validarea s-a efectuat cu depășirea acestui termen, respectiv la 4 ani după data stabilirii despăgubirilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 8 alin.2 teza finală din Legea nr. 9/1998 conform cărora în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situațiile în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului următor.
În acest sens sunt și prevederile art. 5 din G nr.286/2004 care stipulează actualizarea cotei de 60 % din cuantumul compensației în condițiile Legii nr.9/1998.
Prin Decizia nr.XXI/19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, s-a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 18 alin.2 din Legea nr.9/1998 și art. 5 din G nr.286/2004, că data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 6o de zile prevăzut de art. 7 alin.3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanții, - și - în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Ministerul Finanțelor Publice dispunând conform dispozitivului sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de PB.
Recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a solicitat casarea sentinței reculate și respingerea acțiunii.
In motivare recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în judecată a intimatului-reclamant, obligând la plata către reclamanți a sumei de 79.877,66 și suma de 38.065,28 lei reprezentând 60% din sumele acordate drept despăgubiri acordate prin Hotărârile nr. 2269 și 2270 din 12.06.2003 ale Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicii prețurilor de consum începând cu data de 12.06.2003 și până la data plății efective.
In fapt, prin Ordinele nr. 4048 și 4049 din 10.07.2007, Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din structura Cancelariei Primului-ministru a validat Hotărârile nr. 2269 și 2270 din 12.06.2003 ale Comisiei Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, respectând dispozițiile legale.
Recurenta a invocat dispoziția art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 privind Normele Metodologice pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 potrivit cărora compensațiile stabilite prin Hotărârea nr. 2269 și 2270/12.06.2003 ale Comisiei Municipiului B devin certe, lichide și exigibile din momentul validării de către Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Recurenta a invocat și dispozițiile art. 8 al. 2 din Legea nr. 9/1998, art. 5 din G nr. 286/2004 și G nr. 1643/2004 sus motivând că actualizarea compensațiilor se face potrivit acestor prevederi legale.
Recurenta a susținut că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente, aprobate anual cu această destinație.
In speță, nealocarea unor sume pentru plata despăgubirilor conduce la prelungirea perioadei de plată peste termenul prevăzut de art. 5 din G nr.286/2004.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și pe fond respingerea acțiunii față de acest pârât.
In motivare recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 8 din Legea nr.9/1998 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7.09.1940: "compensațiile acordate cetățenilor români îndreptățiti se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație " și OUG nr. 25/18.04.2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului -art.6 pct.7 prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților dispune plata despagubirilor acordate în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998 și 290/2003, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, dispoziții legale care prevăd că obligația restituirii sumelor de bani solicitate de intimata reclamantă revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, astfel că nu se poate reține nici o culpă în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Acesta a arătat că între data emiterii Hotărârilor și data validării acestora au trecut mai mult de 60 zile, iar plata nu s-a făcut în cursul aceluiași an calendaristic cu cel al emiterii Hotărârilor și stabilirii valorii despăgubirilor astfel că sunt îndreptățiți la actualizarea sumelor.
In temeiul art.8 al.2 din Legea 9/1998, art.5 și art. 7 al. 3 din HG 286/2004, a Deciziei nr. XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, sumele trebuie actualizate în raport cu indicele de creștere a prețurilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice intimatul a susținut că potrivit OUG nr.34/2009 Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților a rămas un organ de specialitate al Administrației Publice Centrale cu personalitate juridica si capacitate deplină de exercițiu, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice fiind finanțată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice. Având în vedere competențele prevăzute de art.8 al. 7 și 8 din OUG 28/2007 în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților privind efectuarea plăților compensațiilor bănești, din sumele prevăzute în bugetul Ministerului finanțelor publice, ambele instituții au calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a intimatului reclamant acesta a precizat că a depus la dosar procurile speciale prin care a fost împuternicit de ceilalți moștenitori să îi reprezinte în instanță și în fața autorității publice în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite.
Intimatul a mai susținut că acțiunea în actualizarea sumelor profită tuturor moștenitorilor, fiind un act de administrare și nu unul de dispoziție, orice acțiune promovată de intimat în vederea conservării și valorificării drepturilor bănești deja câștigată fiind benefică tuturor moștenitorilor, fără a fi necesară în mod imperativ că intimatul dorește să aibă vreun mandat special din partea aceasta.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedura civilă instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 624/CA/3 iunie 2009 Tribunalului Brașov sunt nefondate.
Analizând excepțiile reiterate de recurenta Ministerul Finanțelor Publice, respectiv excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamantului C și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate și că în mod legal au fost respinse de instanța de fond.
Prin procura autentificată sub nr.1187/2007 de BNP Una reclamantul Caf ost împuternicit să îi reprezinte pe cei trei comoștenitori P, C - și P - în fața autorităților publice și să promoveze căile de atac necesare pentru obținerea drepturilor ce li se cuvin în baza Legii nr.9/1998. Această procură face dovada calității de reprezentant a reclamantului C.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că potrivit OUG nr. 34/2009 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridica, aflat în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, fiind finanțat de la bugetul de stat. Mai mult chiar art. 5 din HG nr. 286/2004 invocat de recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prevede că aceste compensații se achită în limita sumelor aprobate anual cu această destinație din bugetul de stat.
Or, potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, proiectul bugetului de stat se propune de Ministerul Finanțelor Publice și tot acest minister are obligația de a veghea la respectarea destinațiilor sumelor prevăzute în bugetul de stat.
Pe cale de consecința, Curtea constată că motivele de recurs invocate de Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților care vizează fondul litigiului, respectiv data de la care se cuvine actualizarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 2269/12.06.2003 și Hotărârea nr. 2270/12.06.2003, Curtea constată că și acestea sunt neîntemeiate.
Legea nr.9/1998 privind compensațiile cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, este un act normativ cu caracter reparator, care are la bază principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat persoanelor care au avut pierderi patrimoniale ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.
Prin Hotărârea nr.2269/12.06.2003 și Hotărârea 2270/12.06.2003 emise de Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-au stabilit compensațiile de care beneficiază moștenitorii defunctului respectiv, reprezentați de reclamant P.
Prin Ordinul nr.4048/10.07.2007, respectiv Ordinul nr.4049/10.07.2007 emise de Seful Cancelariei Primului Ministru s-au validat cele două hotărâri.
Având în vedere că validarea acestor două hotărâri nu s-a făcut în termenul legal de 60 de zile prevăzut de art. 7 al. 3 din Legea nr. 9/1998 ci după o perioadă de peste 4 ani, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că data de la care sumele acordate cu titlu de despăgubiri se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor este data emiteri celor două hotărâri, respectiv 12.06.2003. In acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie potrivit art. 329 al.3 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente Curtea, va respinge, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 624/CA/3 iunie 2009 Tribunalului Brașov.
Intimatul Cas olicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, însă nu a făcut dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 cu sediul în Calea nr. 202, sector 1, B, și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGFP B cu sediul în B-ul, nr. 7, B, împotriva sentinței civile nr.624/CA/3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red.:CEC/26.11.2009
Dact.: MB/3.12.2009 - 8 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
