Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 742/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 742/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Neamț împotriva sentinței civile nr. 128/CA din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă, avocat, iar pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea acțiunii și acordarea drepturilor salariale reprezentând un spor de 30 % din salariul lunar de bază, începând cu data de 01.09.2002 și până în prezent. Prin G nr. 43/2002, data de la care a solicitat plata sporului, a fost înființat Parchetul Național Anticorupție ale cărui atribuții sunt îndeplinite de procurori și ofițeri de poliție judiciară alături de personalul auxiliar. Actul normativ la care s-a făcut referire precizează că ofițerii de poliție judiciară pe perioada numirii în cadrul Departamentului Național Anticorupție au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție. În completarea acestor dispoziții, se mai precizează că întreg personalul A inclusiv ofițerii de poliție, precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, primesc un spor de 30 %. Ulterior acestei reglementări, a intrat în vigoare OUG nr. 24/2004 care preciza la art. 10 alin.8 că ofițerii de poliție judiciară au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru ofițerii de poliție, însă s-a menținut sporul de 30 % pentru cei din cadrul Prin recursul în interesul legii promovat de procurorul general, a apreciat că acest spor se cuvine tuturor magistraților, ajungându-se ca cei discriminați să fie despăgubiți și să primească diferența de salariu cu acest spor. Prin aplicarea situației recurenților la cele arătate mai sus, apreciază că s-a făcut excluderea acestora de la acordarea unui drept care s-a dat preferențial doar polițiștilor din DNA. Consideră, totodată, că decizia Curții Constituționale invocată de prin întâmpinare nu are relevanță în cauză.
Consilier juridic - pentru intimatul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței tribunalului.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Neamț pentru reclamanții polițiști - în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române B, Inspectoratul de Poliție al Județului N și Ministerul Economiei și Finanțelor, au solicitat:
- obligarea primilor trei pârâți să le plătească drepturile salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01.09.2002 (data când au devenit aplicabile dispozițiile nr.OUG 43/2002) -31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate, lunar, aceste sporuri și până la data achitării efective sumelor cuvenite. În cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferentă despăgubirilor bănești;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile bănești necesare despăgubirilor solicitate;
- anularea situației create prin discriminare și să fie obligat Inspectoratul General al Poliției Române B și Inspectoratul de Poliție al Județului N să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamanților, în sensul acordării sporului 30% din salariul lunar de bază pe perioada 01.01.2002 - 31.03.2006;
- să plătească, pe baza acelorași considerente, ca cele de mai despăgubirile începând cu data de 1.04.2006 (data intrării în vigoare a G nr.27/2006) corespunzător salarizării ofițerilor de poliție judiciară detașați la.A, care beneficiază de alți indici de salarizare, respectiv actualizate cu indicele de inflație, de la data când trebuiau acordate aceste sporuri și până la data achitării efective, iar în cazul în care nu este posibilă actualizarea cu indicele de inflație, să fie obligați primii trei pârâți la plata dobânzii legale aferente despăgubirilor solicitate, calculate de la data când trebuiau achitate salariile având în vedere indicii de salarizare și până la data achitării efective.
Reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanții precizează că au calitatea de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului N, fiind desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201(3) Cod procedură penală și art.2(3) din Legea nr.364/2004.
Reclamanții au arătat că, în conformitate cu prevederile art.28 din G nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițeri de poliție judiciară detașați la.A "primesc un spor de 30%" din salariul de bază lunar. Menționează că acest spor a fost prevăzut și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, iar pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la.A, sporul a fost menținut la nivelul de 30%, după intrarea în vigoare a G nr.24/2004.
Reclamanții susțin că, deși au activat ca ofițeri de poliție judiciară, nu au beneficiat de sporul de 30%, deoarece nu au fost printre cei detașați la. Actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizare și contravin dispozițiilor nr.OG 137/2000. Consideră că sunt supuși unei discriminări, pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor lor în domeniul economic și anume, dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. Invocă dispozițiile art.2(2) din OG. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, potrivit cărora sunt discriminatorii acele prevederi, criterii sau practici aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane față de altele.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat și precizând că rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale.
Pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporurile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor categoriilor de funcționari, ci numai unor categorii exprese și limitative, iar reclamanții nu se numără printre aceștia.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române B a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al reclamanților pentru Sindicatul Național al Polițiștilor și personalului contractual - Biroul Teritorial Neamț. Totodată, ridică excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanții sunt angajați J N și nu ai R B, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamanților pentru perioada 01.09.2002-01.08.2004.
Pârâtul menționează că pentru a beneficia, în perioada menționată, de dreptul solicitat, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în OUG 43/2002 și anume, să fie detașați în cadrul
În consecință,solicită respingerea acțiunii reclamanților.
Inspectoratul de Poliție a Județului N depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca fiind parțial prescrisă și nefondată.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinau solicitând respingerea acțiunii reclamanților.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea depusă, invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Prin sentința civilă nr. 128/CA/30 aprilie 2008, Tribunalul Neamța admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pe perioada 01.09.2002 - 6.09.2004, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL NEAMȚ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE B și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATERE A DISCRIMINĂRII și a respins ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL NEAMȚ, s-a reținut că reclamanții - membri de sindicat, și-au însușit acțiunea formulată în numele lor, astfel că excepția a fost respinsă.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, s- reținut că potrivit art. 1 și 3 (1) din decretul 167/1958 dreptul la acțiune se stinge prin prescripție, termenul general de prescripție fiind de 3 ani; ca urmare, în raport de data promovării acțiunii, s-a constatat că pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.09.2002 - 06.09.2004, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul General al Poliției Române, s-a reținut că reclamanții nu au raporturi de serviciu cu aceste instituții, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemeni, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având în vedere că acesta nu are calitate de parte, ci este doar citat în cauză obligatoriu, în temeiul dispozițiilor art. 27 din OG137/2000.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții, având calitatea de ofițeri de poliție judiciară în cadrul N, desfășurând, sub autoritatea și controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lângă judecătorii și tribunale, activități specifice instituite prin prevederile Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în G nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare și nicidecum prin aplicarea prevederilor G nr. 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, chiar și ca ofițeri judiciari, membrii de sindicat pentru care reclamantul a formulat acțiunea trebuie să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție. Potrivit dispozițiilor art. 28(5) din G nr. -, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție, beneficiau de un spor de salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. -și activitatea în cadrul unităților de poliție - N, chiar și ca ofițeri judiciari, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit G nr. 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat și nici că salarizarea se face la fel ca în cazul polițiștilor detașați în cadrul Argumentele reclamanților referitoare la existența unei situații discriminatorii au fost respinse, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 2 (1) din G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - republicată, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnic, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă. infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice al criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau executării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertății fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. "
Rezultă deci că discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege. In cauză, nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental. Neacordarea unui drept prin lege nu se circumscrie definiției discriminării reglementată de G nr. 137/2000 republicată. de tratament aplicată polițiștilor detașați la.A, are la bază un criteriu obiectiv, respectiv cel al detașării acestora în cadrul unei instituții A - care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, respectiv Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dar și alte criterii privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate la.A, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție ce reprezintă un anumit specific în ceea ce privește urmărirea și este diferită, raportat la nivelul structurii căreia îi aparțin, existând și alte diferențieri legate de numirea în funcție a ofițerilor și agenților de poliție judiciară ai A, structura care le condiționează activitatea etc. Activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferit raportate la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale în care se întocmesc acte de procedură etc.
Condiția detașării la.A face diferența sub aspectul temeiului legal în baza căruia se face remunerarea. Argumentele reclamanților privind identitatea de calitate - ca organ de cercetare penală a poliției judiciare și identitatea activităților desfășurate, nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către reclamanți a sporului de 30% din salariul lunar de bază.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la articolul 14, privind interzicerea discriminării, al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, a decis în mod constant că diferența de tratament devine discriminatorie în situație în care "persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau compatibile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual care a invocat o situație de discriminare a polițiștilor care nu au fost detașați la.A, prin neacordarea sporului pentru activitatea în infracțiunile de corupție și conexe faptelor de corupție tuturor polițiștilor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - autoritate des invocată de către reclamant, a stabilit, prin Hotărârile nr. 418/27.11.2007, nr. 419/27.11.2007, nr. 271/5.09.2007 etc. că polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare, existând o justificare obiectivă a diferențierii. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite în ceea ce privește salarizarea acestora, tară ca prin această soluție să se încalce principiul egalității, hotărând că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din G nr. 137 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Principiul nediscriminării presupune aprobarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice, or, în cauză, nu se poate reține existența unor situații identice, polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașați la.A, care se află într-o situație juridică diferită.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Neamț, în numele membrilor de sindicat prevăzuți în tabelul depus la dosarul de fond (filele 87 - 101), criticile formulate vizând doar soluția de respingere pe fond a acțiunii.
Recurentul a reiterat motivele de fapt și de drept invocate în acțiune și a susținut că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că:
1. - greșit s-a apreciat că pentru a beneficia de sporul solicitat este obligatoriu ca ofițerii judiciari să fie detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție;
2. - greșit s-au interpretat dispozițiile art. 2 al. l din OG nr. 137/2000, întrucât nu există nici o diferență între reclamanți și ofițerii detașați la. care au aceeași pregătire și desfășoară aceleași activități.
3. - dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost greșit aplicate, întrucât reclamanții se aflau într-o situație identică cu ofițerii detașați la. iar tratamentul diferențiat între cele două categorii de polițiști nu are nici o justificare rezonabilă;
4. - având în vedere inconsecvența legislativă în domeniul salarizării polițiștilor și reglementarea actuală, care a abrogat sporul de 30 % acordat ofițerilor din cadrul, este evidentă discriminarea la care au fost supuși lucrătorii de poliție judiciară din cadrul R;
5. - în mod greșit s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune până la data de 06 septembrie 2004, întrucât dispozițiile ce prevedeau sporul de 30 % au fost abrogate la data de 29 martie 2006, prin adaptarea nr.OUG 27/29 martie 2006.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata - pârâtă Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Nad epus întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției de respingere a acțiunii față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Intimata - pârâtă Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea constată neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
1. Membrii de sindicat care și-au însușit acțiunea promovată, sunt ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean N, desemnați - prin ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ca organe de cercetare penală ale poliției judiciare.
În raport de această calitate, salarizarea lor se face potrivit normelor cuprinse în OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, așa cum corect a constatat instanța de fond.
De asemeni, tribunalul a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 28 al. 5 din nr.OUG 43/2002 (privind acordarea sporului de 30 % la salariu) nu sunt aplicabile reclamanților, care nu îndeplineau principala condiție impusă de acordul normativ citat - aceea de a fi detașat în cadrul
Punctul de vedere al recurenților, în sensul că se impune ca dreptul acordat unei anumite categorii de ofițeri să fie extins asupra tuturor ofițerilor de poliție judiciară - nu poate fi acceptat atâta vreme cât există reglementări legale diferite (respectiv nr.OG 38/2003 și nr.OUG 43/2002).
2. Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile nr.OG 137/2000, reținând că diferența de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criterii obiective, respectiv: detașarea acestora la. specializarea pe infracțiuni de corupție, atribuții specifice,numire în funcție, subordonate etc. precum și faptul că este o instituție diferită, ce nu face parte din structura
Chiar dacă ofițerii din cele două categorii în discuție (cei detașați la. și cei din cadrul inspectoratelor județene de poliție) au la bază aceeași pregătire și desfășoară - în esență - activități similare, celelalte criterii anterior menționate, sunt de natură să justifice tratamentul diferențiat, fără a se constata o discriminare, în sensul prevăzut de art. 2 al. 1 din nr.OG 137/2000.
Acest text de lege prevede ca discriminatorie situația în care unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental prevăzut de lege, ori recurenții nu se află într-o asemenea situație, ei solicitând acordarea unui drept recunoscut unei alte categorii de polițiști.
3. Sunt neîntemeiate criticile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, cele două categorii de ofițeri de poliție nu se află într-o situație identică, principalul criteriu obiectiv de diferențiere fiind chiar detașarea în cadrul unei instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și reformei Administrative.
4. Curtea apreciază că inconsecvența legislativului în domeniul privind salarizarea polițiștilor, deși este evidentă, nu se poate constitui un argument pentru admiterea acțiunii reclamanților.
De altfel, recurenții susțin - în esență - că acțiunea lor este întemeiată, întrucât actele normative invocate sunt discriminatorii, astfel că instanța de judecată este chemată să le constate ca atare și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Ori, prin decizia nr. 819/03 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din OG137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În atare condiții, instanța nu mai are căderea de a constata discriminarea invocată de recurenți și de a înlătura consecințele acesteia.
În plus, chiar Consiliul Național pentru Combaterea Disciminării a reținut inexistența tratamentului diferențiat, prin hotărârea nr. 410/27O. 2007.
Decizia VI/2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție și invocată în recurs, nu poate fi reținută, întrucât această decizie se referă la salarizarea magistraților, fiind obligatorie numai pentru instanțele care soluționează acțiuni întemeiate pe dispozițiile cuprinse în nr.OUG 177/2002 coroborate cu cele ale art. 28 din nr.OUG 43/2002.
Aplicarea acestei decizii altor categorii profesionale și în acțiuni cu un temei juridic diferit nu este posibilă.
5. În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, tribunalul a constatat în mod corect prescripția pentru drepturile aferente perioadei 01.09.2002 - 06.09.2004.
În condițiile în care sporul solicitat de recurenți a fost reglementat prin OUG 43/2002 începând cu data de 01 septembrie 2002, de la această dată s-a născut și dreptul lor la acțiune, neavând nici o relevanță data la care s- abrogat acest spor, așa cum se susține în recurs.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurenților, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual - Biroul Teritorial Neamț împotriva sentinței civile nr. 128/CA din 30 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, MINISTERUL ECONOMNIEI ȘI FINANȚELORșiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,06 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
27/27 nov. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
