Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 746/ Dosar Nr-
Sedința publică din 09 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Primarul Municipiului Sf. G, Direcția Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G și Municipiul Sf. G prin Primar împotriva sentinței civile nr. 612 din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009, apoi pentru data de 2 noiembrie 2009, apoi pentru data de 6 noiembrie 2009, apoi pentru data de 9 noiembrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 612/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta - SA în contradictoriu cu pârâții, PRIMARUL MUN. SF.G, MUNICIPIUL SF. prin Primar, DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Mun. Sf. G, și în consecință:
A obligat Primarul mun. Sf. G să dispună prin Direcția Finanțelor Publice a municipiului, returnarea sau compensarea din bugetul local al Mun. Sf. G suma de 128.492 lei, plătită nedatorat cu dobânda legală de 37.810 lei, cuvenită și calculată pe intervalul dintre data de 1.06.2004 - 1.12.2006 și în continuare până la data restituirii/compensării debitului menționat mai sus.
A respins pretențiile vizând acordarea sumei de 27.837 lei și în continuare cu titlu de indice de inflație și a obligat pârâții la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată de 12.201 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expertiză și onorariu apărător, efectuate în primă instanță, în recurs și rejudecare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În rejudecare, instanța de fond pornind de la dispozițiile art. 315 alin(1) pr.civ, examinând actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
Cât privește excepțiile ridicate, pornind de la dispozițiile art. 137 alin.(1) pr.civ, s-a procedat cu prioritate la soluționarea acestora, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la data de, respectiv s-a respins excepția lipsei capacității juridice a Direcției Finanțelor Publice Municipale Sf. G iar în raport de ceilalți doi pârâți, Primăria Sf. G și Consiliul Local Sf. G, calitatea procesuală a acestora nu s-a mai pus în discuție, având în vedere că reclamanta a renunțat la judecata cu aceștia.
Abordând fondul cauzei, prin adresa nr. 7385/4/20.05.2004, emisă de Serviciul Financiar din cadrul Primăriei mun.Sf. G s-a decis, în baza prevederilor pr.fiscală, înființarea popririi asupra contului reclamantei deținut la terțul poprit, BCR - Sucursala Sf. G, în temeiul titlului executoriu nr. 300 din 2.03.2004 cu titlu de impozit pe clădiri.
Împotriva acestui titlu, a somației aferente, reclamanta a formulat contestație la executare care a fost respinsă ca tardivă de Judecătoria Sf. G prin Sentința civilă nr. 454/2005, irevocabilă.
Anterior a mai formulat o contestație la executare și împotriva titlului executoriu nr. 580 din 11.12.2003, vizând obligații conexe cuprinse în actele de executare, admisă de Tribunalul Covasna în considerarea faptului că aceste obligații au mai făcut obiectul unui alt titlu executoriu cu nr. 214/200.
Ulterior prin sentința civilă nr. 860 din 13.07.2006, Tribunalul Covasnaa dispus obligarea pârâtului Primarul Mun. Sf. G să emită un act de compensare pentru suma achitată nedatorat de 35.178 lei, obligații exigibile ulterior datei de 1.01.2006.
Prin adresa nr. 1821 din 4.10.2006, reclamanta a solicitat punerea în executare a acestei sentințe.
Primăria mun. Sf. Gac omunicat faptul că, a procedat la compensarea sumei, parțial, respectiv în limita a 21.074 lei iar diferența a fost restituită cu OP nr. 519/2006.
La data de 5.12.2006 prin procesul verbal de conciliere încheiat, pârâții și-au exprimat acordul pentru restituirea sumei poprite dacă va obține acordul Camerei de Conturi Această autoritate și-a declinat competența de a se pronunța asupra unei asemenea chestiuni.
Expertiza contabilă dispusă și efectuată în cauză având drept obiective, problemele stabilite de instanța de control judiciar a se lămuri în rejudecare, a concluzionat că:
În anii 1998-1999, reclamanta era evidențiată la Direcția Finanțelor Publice Municipale Sf. G, fost Serviciu Financiar din cadrul mun. Sf. G cu datorii reprezentând impozit pe clădiri.
La data de 15.03.2006 a fost încasată pe calea executării silite suma de 128.492 lei pe baza titlului executoriu nr. 300/2004.
Având în vedere sentințele civile nr. 4/2002 dată de Colegiul jurisdicțional B din cadrul Curții de Conturi și nr. 860/2006 a Tribunalului Covasna, împrejurarea că pârâții nu au prezentat nici o probă în plus față de cele prezentate în dosarul 2219/2005 care au stat la baza ultimei sentințe s-a constatat că suma de 128.492 lei este nedatorată.
Din verificarea documentelor de evidență aferente perioadei 1998-2008 rezultă că societatea a datorat impozit pe clădiri cifrat total la 531.423 lei, structurat periodic, conform tabelului. Pe lângă acestea a datorat și diferite alte sume cu titlu de obligații fiscale, care au fost achitate în totalitate, la termen.
Titlul executoriu nr. 300/2004 cuprinde perioada impozitului pe clădiri 1998-2003 cu penalități calculate pentru 1.01.2004 - 2.04.2004. În această perioadă reclamanta a achitat impozit pe clădiri în valoare totală de 290.828 lei.
După comunicarea titlului executoriu menționat, pârâții au mai executat pe lângă suma de 290.828 lei din contul bancar a reclamantei și suma de 128.492 lei.
Potrivit constatării de la obiectivul nr. 3 raportului de la fila 124, suma încasată de fostul Serviciu Financiar în valoare de 128. 492 lei pe baza titlului executoriu nr. 300/2004, impozit pe clădiri, dobânzi și penalități aferente este o sumă plătită nedatorat de reclamantă.
Toate obligațiile constând în impozit pe clădiri a reclamantei au fost elucidate prin sentințe judecătorești definitive și executorii pentru tot intervalul de timp vizat de titlul 300/2004 în baza căruia s-a încasat suma de 128.492 lei.
Izvorul sumei în litigiu îl reprezintă situația preluată pe bază de protocol de la Administrația Finanțelor Publice Sf. G, în anul 1999, unde figurau anumite sume cu titlu de dobânzi și penalități calculate pe seama predecesorilor reclamantei(fosta ) precum și o sumă nesemnificativă impozit pe clădiri la care s-au acumulat obligații de plată accesorii până în anul 2004, cum atestă registrul ROL depus de pârâți în dosarul 2219/2005 a Tribunalului Covasna.
Titlul executoriu 300/2004 a fost emis pentru 128.491,9 lei, soldul rămas neachitat. Până la data de 31.12.2003, reclamanta a avut stabilită o obligație de plată la impozit pe clădiri de 180.700 lei și a achitat cu acest titlu suma de 290.827,8 lei, deci în plus suma de 110.127,4 lei.
Suma achitată în plus a fost reținută prin cele două sentințe judecătorești, respectiv prin - nr. 4/2002 - 6.684,5 lei și - nr. 860/2006 - 35.278 lei.
Documentele expertizate au ilustrat că suma de 128.492 lei, executată pe baza titlului executoriu nr. 300/004 este nedatorată la capitolul impozit pe clădiri, întrucât prin plățile anterioare efectuate acest impozit a fost acoperit în întregime.
Cele reținute și constatate prin sentințele judecătorești amintite se referă la perioadele 1.01.1998-31.12.2000, respectiv 1.01.2001-31.12.2003 și au putere de lucru judecat.
Raportul completator a expertizei a concluzionat că suma de 128.492 lei nu a făcut obiectul expertizelor anterioare, întrucât aceasta făcea obiectul unui dosar de executare silită și a fost achitată de reclamantă prin poprire în contul pârâților, în mod nedatorat.
Legat de calitatea procesuală a celor trei pârâți din speță de observat că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din 215/2001a administrației publice locale, republicată, unitățile administrativ teritoriale, respectiv municipiile sânt persoane de drept public, deținătoare de patrimoniu cu buget propriu, titulare ale codului d e înregistrare fiscală și sânt subiecte juridice de drept fiscal. În justiție aceste entități juridice sânt reprezentate de primar.
Potrivit art. 63 alin.(4) lit.a) din aceiași lege, primarul, autoritate executivă exercită atribuțiile de ordonator principal de credite a bugetului local și în raport de alin(5), coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prin intermediul aparatului său propriu de specialitate.
Direcția Finanțelor Publice locale este serviciu public de interes local și realizează toate operațiunile tehnice în domeniul execuției de casă a bugetului local.
În acest context, instanța de fond văzând prevederile art. 8 și art. 18 din 554/2004 a contenciosului administrativ a apreciat că reclamanta a plătit nedatorat suma de 128.492 lei, cea ce justifică stabilirea în sarcina Primarului mun. Sf. Gao bligației de restituire/compensare din bugetul local a acesteia.
Suma de restituit este purtătoare de dobânzi legale, conform art. 1082 civ, acestea având rolul de acoperire integrală a prejudiciului suferit de debitor prin plata cu titlu nedatorat a sumei în cauză.
Pretenția vizând actualizarea sumei de returnat cu indicele de inflație este găsită neîntemeiată și ar constitui o îmbogățire fără just temei atâta timp cât creditorului i se vor acorda dobânzile legale.
Apărările pârâților nu pot fi acceptate din perspectiva considerentelor reținute mai sus, a faptului că reclamanta are calitate de contribuabil iar în raporturile fiscale autoritățile locale, care exercită atribuții de colectare a impozitelor și taxelor locale sânt datoare să manifeste corectitudine iar orice act emis, operațiune efectuată trebuie să corespundă prescripțiilor legale.
În consecință, acțiunea reclamantei s-a admis în parte. Având în vedere culpa procesuală a pârâților, reglementările art. 274 alin.(1) și alin.(3) pr.civ, aceștia au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță, în recurs și în rejudecare, însumate total la 12.201 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expertiză, onorariu apărător.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Primarul Municipiului Sf. G, Direcția Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G și Municipiul Sf. G prin Primar solicitând admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii tuturor capetelor de cerere formulate de reclamanta - - SA.
În motivare recurenții au arătat că sentința atacată s-a bazat în întregime pe concluziile raportului de expertiză, concluzii contradictorii, ignorând celelalte apărări de fond formulate de pârâți.
Recurenții au susținut că esența raportului de expertiză era de a descoperii dacă suma pretinsă de reclamantă a fost achitată în plus, ținându-se cont atât de evidențele contabile cât și de soluțiile date de organele jurisdicționale și de instanțele de judecată.
Astfel, expertul a reținut că problema sumelor achitate în plus de către contribuabili a format obiectul unei cercetări judecătorești amănunțite. Prin sentința nr. 4 /2002 pronunțată de Curtea de Conturi și prin sentința civilă nr. 860/2006 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a stabilit faptul că reclamanta a plătit sume nedatorate către bugetul local. Aceste concluzii au rezultat în urma administrării probei cu expertiza contabilă. În dosarul nr. 27/2001 al Curții de Conturi expertiza contabilă efectuată a constatat că " pe perioada 1998 -2000 societatea a declarat valori mai mari față de valorile rectificative rezultând că a achitat în plus suma de 66.961.658 lei".
Perioada următoare celei verificate de Curtea de Conturi respectiv 2001-2005 a făcut obiectul unei alte expertize contabile dispusă în dosarul nr. 2219/2005 al Tribunalului Covasna. Prin sentința civilă nr. 860/2006 pronunțată în acest dosar s-a constatat că " în intervalul 2001-2005 s-a achitat de către reclamantă în contul bugetului local, nedatorat impozit pe clădiri de 35.278 RON ".
Recurenții au susținut că întregul interval cuprins între 1998-2005 a fost verificat de către experți contabili și prin niciuna dintre cele două expertize nu s-a constatat achitarea în plus a sumei ce face obiectul prezentului litigiu.
Cu toate acestea expertul desemnat în cauză a concluzionat că suma de 128.492 lei pretinsă de către reclamantă a fost achitată în mod nedatorat cu titlu de impozit pe clădiri.
Recurenții au precizat că există contradictorialitate între concluziile raportului de expertiză pe de o parte și cele două sentințe anterioare.
Recurenții au învederat faptul că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ignorând faptul că plata s-a efectuat în temeiul unor acte de executare silită și nu în baza unor acte administrative.
Prima instanță de fond a analizat posibilitatea de a solicita desființarea unor acte de executare silită și implicit restituirea plății făcute în considerarea acestor acte în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Prin decizia de trimitere spre rejudecare nu au fost înlăturate aceste chestiuni care rămâneau a fi evaluate și soluționate de către instanța de rejudecare.
Instanța de fond și-a întemeiat motivarea pe dispozițiile legii contenciosului administrativ omițând să analizeze excepția tardivității formulării acțiunii.
Recurenții au susținut că din acțiunea formulată de către reclamantă se desprinde ideea că acesta și-a întemeiat pretențiile pe instituția plății nedatorate, ori în speță această plată nu numai că a avut o justificare ci ea a format obiectul unei executări silite. Suma de 128.492 lei invocată de reclamantă a fost cuprinsă în titlul executoriu și somația emise în anul 2004. Aceeași sumă a fost contestată pe calea contestației la executare silită iar contestația s-a respins. În aceste condiții este inadmisibil a solicita unei instanțe de judecată să constate caracterul nedatorat al plății. Plata s-a efectuat în baza unor acte fiscale legal emise, care și-au produs efectele și care au fost supuse cercetării instanței de judecată fără a fi anulate.
Recurenții au mai arătat că acțiunea în repetițiunea plății poate fi admisă doar dacă nu a existat un raport juridic obligațional care să justifice plata efectuată. În speță s-a demonstrat că această plată s-a făcut în baza unor raporturi juridice specifice dreptului fiscal, ce nu au fost desființate.
Intimata - - SA a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a invocat excepția netimbrării recursului, excepția autorității lucrului judecat, excepția nulității recursului.
Pe fond intimata a susținut că sentința civilă nr. 612/23.06.2009 este legală și temeinică, fiind pronunțată pe baza analizării sub toate aspectele a probelor administrate și a susținerilor părților.
Intimata a susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză nu cuprinde concluzii contradictorii stabilind în mod neechivoc faptul că suma de 128.492 lei ce face obiectul cauzei a fost încasată prin poprirea de către pârâți, a unei sume nedatorate.
Intimata a precizat că sentința nr. 4/2002 și sentința nr. 860/2006 au clarificat perioada cuprinsă între anii 1998-2000 respectiv 2001-2003 deoarece la acea dată experții contabili nu puteau să facă precizări cu privire la suma de 128.492 lei poprită de recurenții pârâți la data de 21 mai 2004.Acest aspect a fost clarificat prin completarea la raportul de expertiză prin care s-a răspuns obiecțiunilor formulate de pârâți.
Intimata mai arătat că expertiza efectuată în dosarul nr. 2219/2005 nu a luat în calcul suma de 128.492 lei la stabilirea sumelor de compensat.
Intimata a precizat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1-8 și 18 din Legea nr. 554/2004 astfel că instanța de contencios administrativ în mod legal a pronunțat sentința recurată prin care a obligat pârâții la restituirea sumei încasate în mod nelegal prin poprire.
Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2009 s-a constatat că recursul a fost legal timbrat astfel că excepția nulității acestuia este neîntemeiată și s-a respins excepția nulității recursului. Excepția autorității de lucru judecat și a tardivității și inadmisibilității acțiunii au fost unite cu fondul.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 618/23 iunie 2009 a Tribunalului Covasna este nefondat.
Curtea constată că acțiunea dedusă judecății are ca obiect cererea reclamantei - - SA privind obligarea pârâților Primarul Municipiului Sf. G, Direcția Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G și Municipiul Sf. G prin Primar la restituirea unor sume nedatorate, sume pe care pârâții au executat-o silit prin poprirea contului, în drept fiind invocate dispozițiile art. 1-8, art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 43 din Codul comercial și art. 1618 din Codul civil. Instanța de fond, investită în primul ciclu procesual a reținut că pretențiile deduse judecății exced cadrului unui litigiu de contencios administrativ ori fiscal, astfel că prin sentința civilă nr. 116/12 februarie 2008 respins excepția de nelegalitate a actelor de executare silită și a respins acțiunea.
Prin decizia nr. 473/R/11 iulie 2008 Curtea de Apel Brașova admis recursul declarat de reclamanta - - SA împotriva sentinței civile nr. 116/12 februarie 2008 Tribunalului Covasna, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele acestei decizii instanța de control judiciar a reținut că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios fiscal determinat de neefectuarea compensării dispuse de instanța de judecată prin sentința nr. 860/2006, și în contextul recalculării unor impozite pe clădiri în sarcina reclamantei pentru perioade anterioare pentru care Curtea de Conturi și sau instanțe de judecată au constatat inexistența debitelor societății reclamante.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În aceste împrejurări excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de recurenți sunt nefondate, instanța de fond investită după rejudecare procedând potrivit dispozițiilor instanței de recurs la analizarea fondului cauzei și la administrarea tuturor probelor necesare, pentru stabilirea situației de fapt,inclusiv expertiză contabilă.
Analizând excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Sentința nr. 4/2002 pronunțată de Curtea de Conturi în dosarul nr. 27/2001 a vizat perioada 1995-2000, în ceea ce privește impozitul pe clădiri, iar sentința civilă nr. 860/13 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Covasnaa dispus obligarea pârâților la emiterea actului de compensare a sumei plătite în plus de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri, în sumă de 35278 RON, cu obligații fiscale exigibile ulterior datei de 1 ianuarie 2006, sau restituirea sumei în condițiile art. 111 Cod procedură fiscală. În speță nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități - părți, obiect, cauză - prevăzute de art. 1201 cod civil și art. 163 Cod procedură civilă, prezentul litigiu având ca obiect restituirea unei sume nedatorate executate silit, sumă ce nu a făcut obiectul analizei unei alte judecăți.
Pe fond, Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate (înscrisuri, expertiză contabilă), că suma încasată pe baza titlului executoriu nr. 300/2004 în cuantum de 128 492 lei, cu titlu de impozit pe clădiri, dobânzi și penalități aferente este o sumă nedatorată de reclamantă. Prin sentința nr. 4/2002 a Curții de Conturi și sentința civilă nr. 860/2006 a Tribunalului Covasnas -au stabilit sumele datorare, cele achitate precum și cele achitate nedatorat de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri pentru anii 1998-2000 și 2001-2003. Cu toate acestea Serviciul Financiar din cadrul Primăriei Gae mis titlul executoriu nr. 300/2004 pentru perioada 1998-2003 și penalități calculate pentru perioada 01.01.2004-02.04.2004. Intimata reclamantă a achitat suma de - RON, iar la data de 21 mai 2004 recurenții pârâți au executat suma de - RON, sumă nedatorată.
Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză nu sunt contradictorii, astfel cum susțin recurenții, ci dimpotrivă fac referire la impozitul pe clădiri și penalitățile aferente datorate de reclamantă în perioada 1998-2003 atât prin prisma evidențelor contabile deținute de Serviciul Financiar din cadrul Primăriei G, cât și a celor două hotărâri pronunțate de Curtea de Conturi și Tribunalul Covasna.
În această situație, instanța de fond în mod corect a dispus restituirea acestei sume și a dobânzii legale de 37810 lei RON, aferentă perioadei 1.06.2004-1.12.2006, și în continuare.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de recurenții împotriva sentinței civile nr. 612/23 iunie 2009 Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G, Municipiul Sf. G prin Primar, Primarul Municipiul Sf. G împotriva sentinței civile nr. 612/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./29.01.2010
Dact./01.02.2010/ 11 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
