Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 76/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- SENTINȚA Nr. 76/2009
Ședința publică de la data de 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamanta, avocat, lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune împuternicirea avocațială la dosar și arată că nu are cereri de formulat.
Pentru a lămuri excepția invocată de apărătorul reclamantei, instanța pune în vedere că este necesar a face precizări dacă acțiunea de față este întemeiată pe dreptul comun și dacă are ca obiect un act fiscal.
Apărătorul reclamantei, având cuvântul cu referire la cele puse în discuție de instanță, precizează că acțiunea de față este o acțiune în răspundere delictuală și nu se referă la taxe sau impozite către stat, ci la pierderile societății ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de pârâtă prin prepușii săi. Totodată, solicită a se constata că acțiunea formulată este de natură pur civilă, nu are legătură cu activitatea comercială a societății, izvorul pretențiilor provenind doar din răspunderea delictuală.
Instanța păstrează cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială.
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta, a chemat,în judecată civilă" pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a solicitat obligarea acesteia la plata echivalentului în lei, la data plății, a sumei de 3000.000 Euro, reprezentând daune morale și materiale.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998, 999 și 1000 din Codul civil, iar în fapt a susținut că, prin prepușii săi, pârâta a cauzat societății prejudiciul menționat, prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale pe care trebuia să le aplice în legătură cu recuperarea datoriilor fiscale ale societății.
Din oficiu, Tribunalul Bacăua invocat excepția necompetenței sale materiale în raport de valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă. Reprezentantul reclamantei a susținut că înțelege să se judece la Secția civilă a Tribunalului Bacău, acțiunea fiind în răspundere delictuală.
Prin sentința civilă nr. 33 din 29.01.2009 Tribunalul Bacău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău. În motivarea acestei soluții tribunalul a reținut dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de Apel Bacău cauza a fost înregistrată sub nr. 206/32/13.04.2009, iar pentru termenul de astăzi părțile au fost citate cu mențiunea de a formula concluzii cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței.
Potrivit art. 158 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, când în fața instanței se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă. Prin urmare, curtea de apel are a stabili instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Principiul disponibilității recunoaște părților dreptul de a dispune de obiectul procesului. Chiar dacă, în privința temeiului juridic al cererii, instanța are posibilitatea de a schimba calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale, acest lucru nu este posibil decât după punerea în discuția părților a acestei schimbări.
În cauză, tribunalul nu numai că nu a pus în discuție schimbarea temeiului juridic al acțiunii, dar nici nu a procedat - și nici nu putea să facă întrucât art. 84 din Codul d e procedură civilă nu stabilește decât dreptul instanței de a da o calificare corectă a cererii, dar nu îi conferă posibilitatea de a modifica împrejurările de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază cererea - la recalificarea juridică a acțiunii dintr-o acțiune de drept comun în răspundere delictuală într-o acțiune în contencios administrativ.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține că acțiunea s-ar întemeia pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 544/2004 este de observat nefuncționalitatea criteriului valoric prevăzut de art. 10 din această lege. Criteriul valoric este operant doar în cazul litigiilor privind actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei; or, în cauză, nu s-a contestat vreun asemenea act, suma de 300.000 Euro reprezentând contravaloarea prejudiciului pretins a fi suferit de reclamantă ca urmarea a modului în care pârâta a aplicat legislația fiscală.
Singura modalitate procedurală reglementată de Legea nr. 554/2004 pentru acoperirea unui astfel de prejudiciu se află în raport de accesorialitate cu anularea actelor administrative în legătură cu care s-a născut prejudiciul; în acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 18 alin. 3 și art. 19 din Legea nr. 554/2004. Atâta vreme cât reclamanta nu a solicitat anularea unui/unor acte administrative cauzatoare de prejudicii și nici nu a susținut că a obținut anterior anularea unor asemenea acte printr-o hotărâre judecătorească, o acțiune prin care se cere repararea pagubei nu poate fi adresată instanței de contencios administrativ.
În acest context și având în vedere precizarea clară a reclamantei că acțiunea este una în răspundere delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998. 999 și 1000 din Codul civil, curtea de apel consideră că, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului, ca instanță comercială; se are în vedere calitatea reclamantei de comerciant și faptul că prejudiciul pretins a i se fi produs s-a născut în legătură cu obligațiile sale fiscale, obligații care sunt strâns legate de actele de comerț ale reclamantei.
Prin urmare, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 158 alin. 3 și art. 159 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, curtea de apel își va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, ca instanță comercială. Constatând existența conflictului negativ de competență prevăzut de art. 20 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, această instanță va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță superioară în grad celor două instanțe aflate în conflict negativ de competență, cu soluționarea acestui conflict.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiunii în pretenții promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în favoarea Tribunalului Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.
Constată că între Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacăus -a ivit un conflict negativ de competență.
Dispune trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță competentă să judece conflictul.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește declinarea competenței.
Pronunțată în ședință publică din 14 Mai 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Motivat și tehno red.sent.-
20.05.2009
2 ex.
Președinte:Gabriela Mona CiopragaJudecători:Gabriela Mona Ciopraga
