Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 760
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Dr.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței nr. 349//13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat în baza împuternicii avocațiale pe care o depune la dosar lipsă fiind reprezentantul recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată depunând chitanța reprezentând onorariu la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul, cu domiciliul în B,- județul B, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice B pentru ca să fie obligată la restituirea sumei de 3675 lei, actualizată, reprezentând taxă specială auto primă înmatriculare și la plata cheltuielilor de judecată.
Procedând la examinarea cererii reclamantului prin prisma susținerilor formulate și în lumina întregului material probatoriu administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente în cauză instanța a constatat că este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a cumpărat un autoturism neînmatriculat în România marca Opel Astra Kombi de la persoana fizică.
Pentru a fi înmatriculat reclamantul a achitat taxa de 5090 lei conform Legii nr.343/2006.
Cu privire la acest act normativ, consideră că pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptată aplicare în cauză a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcția de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în Româna, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în Româna din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești românești, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță art.90(1) din Tratat și considerăm că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90(1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxe specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 5090 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(1) din Tratat face parte, de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în luna februarie 2007 din Germania.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei deduse de către reclamant la
Considerând demonstrată încălcarea art.90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 01 ianuarie 2007, prin art.2141- 2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârât să o restituie în totalitate, lipsindu-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3075 lei, pârâta fiind obligată la plata acestei sume actualizată cu indicele de inflație de la data plății până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Este adevărat că începând cu 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 privind restituirea a taxei de poluare autovehicule, dar acest fapt nu conduce la alinierea dispozițiilor 2141- 2143Cod fiscal și a Legii n 343/2006 la Tratatul de aderare. Cum tempus regit actum, instanța a reținut că dispozițiile legale în baza cărora a fost încasată taxa sunt contrarii Tratatului și ca atare se impune a fi restituită în totalitate.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă reclamantului i se cuvin și cheltuielile de judecată formate din onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a OUG nr. 50/2008.
Acest act normativ este în concordanță cu legislația europeană, fiind aplicabile în speță prevederile art. 4 lit. a, art. 5 al. 1, al. 2 și al 3 și art. 6 al. 1 lit.
Prevederile OUG nr. 50/2008 sunt același atât pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat cât și pentru un autoturism fabricat în oricare alt stat comunitar și neînmatriculat în România, atâta timp cât autoturismele au aceleași specificații tehnice.
Prin aplicarea actului normativ menționat și a normelor metodologice nu s-a încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produselor interne, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 3041.proc. civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Taxa de poluare, pe care reclamanta a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece prevederile OUG nr. 50/2008, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau la export, precum și a altor taxe cu efect echivalent, art. 23.
Potrivit art. 2 al acestui articol, dispozițiile menționate se aplică produselor originale din statele membre, precum și produselor care provin din țări terțe, care se află în libera circulație în statele membre.
Potrivit art. 28 al aceluiași tratat, între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
De asemenea, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzisă și aplicarea produselor altor state membre de impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În consecință, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În acest context prin instituirea taxelor de poluare pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate din tratat, Curtea urmând să constate că prevederile OUG 50/2008, sunt reglementari contrare Tratatelor la care România este parte și care, potrivit Constituției, au prioritate față de legislația internă.
Cum Tratatul de Instituire a Comunității Europene interzice, în Partea a Treia(Politicile Comunității), instituirea oricăror taxe care ar avea ca efect reducerea importurilor, iar introducerea taxei pe poluare a avut exact acest efect, taxa specială achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originaleinainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite și prin actul de aderare.
Din expunerea anterioară rezultă că Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte de la 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei pe poluare acesta a fost încălcat.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 proc civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul art. 274.proic.civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată, conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței nr. 349//13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta -,inistrația Finanțelor Publice B către intimatul la 600 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr.- - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red.IA/09.10.2009
Tehno SH/09.10.2009
ex.4
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu
