Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 789/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.789
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" I, împotriva sentinței civile nr.200/09.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâta - intimată PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată avocat, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei - intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței instanței de contencios administrativ în soluționarea litigiului de față.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de admitere a excepției și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Chișineu Criș.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Ineu la data de 09.07.2008, reclamanta "" I, a solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei, la plata sumei de 22.000 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de excavare prestate acesteia.
A solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale de la data scadenței până la achitarea integrală a sumei datorate.
În motivare arată că la data de 31.07.2006, a încheiat cu pârâta un contract de prestări servicii constând în efectuarea lucrărilor de excavare și refacere podețe pe teritoriul administrativ al comunei, că și-a onorat obligațiile asumate dar pârâta a refuzat nejustificat plata lucrărilor facturate cu facturile nr.-/27.09.2006 în sumă de 10.000 lei și nr.-/27.11.2006 în sumă de 12.000 lei, cu toate că acestea au fost acceptate la plată.
Prin sentința civilă nr.1541/11.08.2008, Judecătoria Ineu și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș instanță care la rândul ei prin sentința civilă nr.932/04.11.2008, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ, apreciind că este vorba de un contract încheiat cu autoritățile publice care are ca obiect executarea lucrărilor de interes public astfel că fiind vorba de un act administrativ în sensul art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004, competența revine Tribunalului Arad.
Pârâta nu a depus întâmpinare dar prin susținerile orale ale reprezentantei, a contestat efectuarea lucrărilor facturate de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr.200 din 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" I împotriva pârâtei Primăria comunei pentru plata sumei de 22.000 lei contravaloare lucrări, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamantă și pârâtă, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 771/31.07.2006 conform căruia reclamanta se obliga să presteze serviciile de excavare și refacere podețe pe teritoriul administrativ al comunei, durata de aplicabilitate a contractului fiind 31.07.2006 - 01.10.2006.
Reclamanta a susținut că a efectuat lucrările contractate și a emis facturile nr.-/27.09.2006 în sumă de 10.000 lei și nr.-/27.11.2006 în sumă de 12.000 lei, dar acestea nu au fost achitate de către pârâtă care susține că lucrările nu au fost efectuate.
Cu toate că s-au acordat mai multe termene reclamantei, aceasta nu a depus la dosar acte din care să rezulte efectuarea lucrărilor respectiv, situații de lucrări, procese verbale de execuție și recepție a acestora, fișele zilnice de activitate a utilajelor cu care s-a efectuat excavarea, astfel că doar emiterea facturilor nu poate conduce la concluzia că lucrările facturate au fost efectiv efectuate raportat la împrejurarea că pârâta contestă executarea lor.
Împrejurarea că reclamanta a emis două facturi în valoare totală de 22.000 lei, nu este de natură a demonstra efectuarea lucrărilor convenite prin contractul de prestări servicii în lipsa unor acte care să justifice realizarea efectivă a acestora.
Față de aceste considerente, instanța în baza art.18 din Legea nr. 554/2004 a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta "" solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul de a admite acțiunea formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Menționează că susținerile pârâtei că nu s-au efectuat lucrările sunt nefondate, întrucât facturile au fost acceptate, purtând semnătura de primire chiar a primarului.
De asemenea nu pot fi primite susținerile pârâtei că nu s-au efectuat lucrările întrucât raportându-ne la dispozițiile art.46 Cod comercial "obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu: facturi acceptate", ori în cazul de față aceste facturi au fost semnate de primire, fiind înscrisuri care au putere doveditoare că s-a executat lucrarea.
Se mai arată că în motivarea hotărârii în mod greșit s-a reținut că "cu toate că s-au acordat mai multe termene pârâtei, aceasta nu a depus la dosar acte din care să rezulte efectuarea lucrărilor" deoarece așa cum rezultă din încheierile de ședință din 08.12.2008 și 12.01.2009 pârâtei i-au fost acordate termene pentru a face dovada achitării facturilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 9, art.3041, art.312 și art.274 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta "" de obligare a Primăriei localității la plata sumei de 22.000 lei, sumă reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă pârâtei conform contractului de prestări servicii nr.771/31.07.2006.
Curtea reține că, potrivit contractului de prestări servicii nr. 771/31.07.2006, "" se obliga "să presteze serviciile de excavare și refacere podețe pe teritoriul administrativ al comunei".
Examinând competența instanțelor de contencios administrativ de soluționarea prezentei acțiuni, Curtea precizează că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererea reclamantei numai în măsura în care contractul de prestări servicii nr.771/31.07.2006 este un contract administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ - Legea nr.554/2004.
Potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
În privința naturii juridice a contractului de prestări servicii nr. 771/31.07.2006, Curtea reamintește, în primul rând, că prin acesta reclamanta "" se obliga "să presteze serviciile de excavare și refacere podețe pe teritoriul administrativ al comunei".
Curtea observă că nu există nici o altă precizare privind natura prestațiilor la care era obligată reclamanta conform acestui contract.
Or, potrivit art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a"bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice".
Or, din contractul de prestări servicii nr.771/31.07.2006 nu rezultă caracterul de interes public al serviciilor de excavare și al activității de refacere a podețelor.
Curtea precizează, totodată, că potrivit art.44 alin.2 teza I din Constituția României, " proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular". Raportat la această reglementare, contractele de prestări servicii încheiate de unitatea administrativ-teritorială nu pot fi supuse unui regim juridic diferit de cel al contractelor încheiate între particulari decât în măsura în care serviciile astfel prestate servesc unui interes public sau reprezintă un serviciu public în sensul Legii contenciosului administrativ, care definește serviciu public la art.2 alin.1 lit. m) ca fiind"activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public".
În condițiile în care Primăria are în administrare atât bunurile proprietatea privată a acestei comune, cât și bunurile proprietate publică ale aceleiași unitate administrativ-teritorială, nu se poate reține că orice lucrare de prestări servicii efectuată pentru această comună are un caracter de interes public.
Curtea subliniază, în acest context, că serviciile de excavare ce formează obiectul contractului în litigiu nu se limitează, conform contractului, la bunuri care sunt în domeniul public al comunei. Or, nefiind în discuție lucrări privind bunuri care sunt în domeniul public al comunei, regimul juridic aplicabil contractului privind exploatarea acestor bunuri este cel de drept comun, dată fiind obligativitatea garantării și ocrotirii egale a proprietății private, indiferent de titular.
Nefiind în discuție, așadar, exploatarea unui bun proprietate publică, ci a unui bun proprietate privată a unității administrativ-teritoriale, regimul actelor juridice având ca obiect acest bun este supus dreptului comun, în condițiile în care, conform art.44 alin.2 teza I din Constituția României, "proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".
În consecință, date fiind acest considerente, Curtea apreciază că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cererea reclamantei "" de obligare a Primăriei localității la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamantă pârâtei conform contractului de prestări servicii nr.771/31.07.2006, în condițiile în care acest contract nu are caracter administrativ în sensul art.2 alin.1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe".
Ținând seama de dispozițiile art.312 alin.3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct.1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", precum și de dispozițiile art.312 alin.4 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art.304 pct.3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii,Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile sentinței civile nr.200/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Chișineu Criș.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta "" împotriva sentinței civile nr. 200/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Chișineu Criș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/05.06.09
TEHNORED:/05.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
