Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 827/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.827
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate dereclamantulși de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S - Administrația Finanțelor Publiceîmpotrivasentinței nr.123 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamantul-recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentului a depus chitanța nr.- din 27 martie 2009, cu care face dovada plății taxei judiciare de timbru în sumă de 20,00 lei, precum și timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei, recursul fiind astfel legal timbrat și, precizând că nu are alte cereri de probe sau chestiuni prejudiciale de invocat, solicită cuvântul la dezbateri.
Instanța, constatând că, deși lipsește, pârâta-recurentă a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.242 din Codul d e procedură civilă, și, apreciind că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocatul reclamantului-recurent a pus concluzii de admitere a recursului formulat de reclamant, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate sub aspectul onorariului ce a fost redus de prima instanță și obligarea pârâtei să plătească reclamantului 1045 lei cheltuieli de judecată din fața instanței de fond și a cheltuielilor din fața instanței de recurs; a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, motivarea fiind expusă pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 19.12.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice S - Administrația Finanțelor publice S, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 9734 lei, la plata căreia a fost obligat pentru obținerea primei înmatriculări a unui autoturism marca Mercedes Benz, plus dobânda legală aferentă calculată începând cu data plății și până la restituirea taxei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, în primul rând, la data de 20.06.2007 a achiziționat din Germania un autoturism marca Mercedes Benz, iar pentru a-l înmatricula în România a achitat taxa de 9734 lei.
În al doilea rând, prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Înființare a Comunității Europene din 25.03.1957, cu modificările ulterioare, deoarece în prezent România este membră cu drepturi depline a acestei comunități, iar între statele comunitare nu se poate percepe o astfel de taxă la înmatricularea unui autoturism ce provine dintr-un stat membru, ci numai dacă acesta a fost achiziționat din afara Comunității Europene.
În al treilea rând reclamatul a mai arătat că a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, iar pârâta prin adresa nr. 15543/10.12.2008 ia comunicat faptul că în baza art. 11 din nr.OG 50/2008, poate solicita numai diferența dintre taxa de primă înmatriculare plătită și cea introdusă la data de 01.07.2008 cu titlu de "taxă de poluare pentru autovehicule", în conformitate cu procedura de restituire aprobată prin nr.HG 686/24.06.2008.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
În al doilea rând, între impozite și taxe există unele deosebiri ( în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ce privește taxele; stabilirea diferită a cuantumul; stabilirea termenelor de plată la date fixe pentru impozite și în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor la taxe ), fată de care taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, având un regim de reglementare diferit.
Iar în al treilea rând, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea ( 77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prinsentința nr. 123 din 29.01.2009, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la restituirea sumei de 9743 lei reprezentând taxa specială plătită cu ocazia înmatriculării autovehiculului marca Mercedes Benz, la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data achitării taxei până la data restituirii efective, precum și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 545 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.214 ind. 1 și 241 ind. 2, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.214 ind. 1 din Codul fiscal prin OUG nr. 110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fară a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a mai reținut că taxa specială ce s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplica în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod direct o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S și reclamntul
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, aducându-i un serios prejudiciu, întrucât el a achitat onorariu de avocat în cuantum de 1.000 lei, iar instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 545 în loc de 1045 lei cât i se cuvenea.
Pârâta, în motivare a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
A mai susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile fondate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta-intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În ceea ce privește recursul reclamantului instanța îl constată întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.274 alin.1) din Codul d e procedură civilă, "Partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile alineatului ultim al aceluiași articol, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, curtea apreciază că onorariul avocatului reclamantului în sumă de 1000 lei nu este nejustificat de mare, cum în mod greșit a apreciat prima instanță, având în vedere faptul că, chiar dacă pricina a fost soluționată la primul termen, acest lucru nu-i reduce din complexitate, că procentul onorariului este de aproximativ 10% din valoarea obiectului cauzei și nu poate fi considerat exagerat, precum și munca apărătorului care a redactat acțiunea, s-a prezentat în instanță și a studiat dosarul (inclusiv întâmpinarea pârâtei) și a depus concluzii la dezbaterile pe fond.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1-3 din Codul d e procedură civilă,Curteava admite recursul reclamantului, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului 1045 lei cheltuieli de judecată (1000 lei onorariul avocatului și 45 lei taxă de timbru) în loc de 545 lei, va menține celelalte prevederi ale sentinței civile și va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamantulîmpotrivasentinței nr.123 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului 1045 cheltuieli de judecată în loc de 545 lei.
Menține celelalte prevederi ale sentinței civile.
Respinge recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S - Administrația Finanțelor Publiceîmpotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.05.2009
jud.fond
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
