Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 84
Ședința publică de la 18 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Dan Mircea
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de recurenta -"" - I, împotriva sentinței civile nr.2470/CA/10.10.2007 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța amână pronunțarea pentru astăzi, 18 februarie 2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 2470 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei sumele de 171,83 lei cu titlu de preț și 2,22 lei reprezentând penalități de întârziere.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de dobândă.
Obligă pârâtul la 24,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr. -/13 octombrie 2005.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plata serviciilor prestate de reclamantă, acumulându-se un debit de 196,96 lei conform facturilor anexate.
La acest debit, conform art. 5 din contract care reprezintă legea părților, conform art. 969 Cod civil, s-au calculat și penalități de 2,22 lei. În ce privește capătul de cerere având ca obiect plata dobânzilor, instanța urmează să-l respingă întrucât, potrivit reglementărilor speciale în domeniu, la debitul datorat se pot calcula doar penalități nu și dobânzi.
Față de situația de fapt reținută, văzând în drept și dispozițiile art. 1 Cod comercial raportat la art. 969, 1073 și 1087 cod civil și art. 3 din OG9/2000 instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta I, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât prin contractul perfectat de părți sub nr. - din 13 octombrie 2005 intimatul s-a obligat prin art. 4 pct. 8 "să preia și să achite debitul înregistrat în evidența contabilă la data încheierii contractului", respectiv contravaloarea facturilor emise până în septembrie 2005 inclusiv, obligație pe care însă nu și-a respectat-o, astfel că în lipsa unui contract, își găseau incidența dispozițiile dreptului comun în materia dobânzilor, respectiv art. 1073, 1082 Cod civil și art. 5 al. 2 din OG9/2000.
Totodată, dispozițiile art. 25 al. 3 din Legea nr. 326/2001 precizează expres posibilitatea prestatorului de servicii de a suspenda contractul în cazul neachitării sumelor restante, iar Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice definește noțiunea de "contract de furnizare sau prestare a serviciului" și legislația aplicabilă, respectiv "normele de drept privat", situație în care pârâta eronat a fost exonerată de plata dobânzii legale solicitate prin acțiune, sens în care solicită a-i fi admisă cererea de recurs.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, între părțile litigante a fost perfectat contractul nr. - din 13 octombrie 2005 pentru prestări servicii salubritate populație neasociată, având ca obiect colectarea, transportarea și depozitarea deșeurilor menajere, conform Legii nr. 137/1995, Legii nr. 326/2001, OG87/2001 aprobată prin Legea nr. 139/2002 și 172/2002, pe durată nedeterminată, cu obligația pentru beneficiar, prevăzută în art. 4 pct. 8, de a prelua și achita debitele înregistrate în evidențele contabile ale prestatorului la data încheierii contractului.
Articolul 25 din Legea nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospodărie comunală prevede la alin. 1 că: "Persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunalăsunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate în termen de 30 zile de la data emiterii facturii", alin. 2 prevăzând obligația de plată și amajorărilor de întârziere"egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat", fără a depăși cuantumul debitului.
Articolul 36 alin. 1 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități prevede de asemenea expres că: "Raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii de utilități publice sunt raporturi de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat".
Dreptul comun în materie este reprezentat de art. 1082 Cod civil și respectiv art. 43 Cod comercial - având în vedere că reclamanta este o societate comercială - care stipulează că: "Datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile", text ce se coroborează cu art.5 alin. 2 din OG 9/2000, conform căruia "Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia datorează numai dobânda legală".
Așa fiind, reclamanta-recurentă, ca societate comercială prestatoare a unor servicii către intimat, era în drept a-i solicita, în caz de întârziere în plata facturilor aferente serviciilor de care a beneficiat, majorările prevăzute de Legea nr. 326/2001 - în vigoare în intervalul în litigiu - ori dobânda legală comercială prevăzută de OG9/2000, această din urmă variantă fiind cea aleasă de recurentă.
Ori, prima instanță, deși a făcut referire în motivarea sentinței de fond de incidența în speță a dispozițiilor din Codul comercial, precum și la dispozițiile Codului civil, a procedat în final în contradicție cu prevederile evocate, respingând pretențiile reclamantei privind suma de 68,96 lei cu titlu de dobânzi anterioare perfectării contractului scris sus-menționat.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la admiterea recursului promovat de reclamanta I, cu consecința modificării în parte a sentinței civile 2470 din 10 octombrie 2007, a Tribunalului Iași, în sensul admiterii și a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 68,96 lei reprezentând dobânda legală, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de I împotriva sentinței nr. 2470/CA/10.10.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, admite, în tot, acțiunea introdusă de reclamanta I în contradictoriu cu pârâta.
Obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 68,96 lei cu titlu de dobânzi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pe pârâta-intimată să plătească reclamantei-recurente I, suma totală de 78 lei cheltuieli de judecată, la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.03.2007
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Leocadia Roșculeț, Dan Mircea
